ÎCCJ, decizie (scj.ro #85509)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85509) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Legitimare procesuală.Activitate jurisdicțională. Curtea
de Conturi. Calitate procesuală
Secția
de control financiar a Curții de Conturi nu are calitatea procesuală de a
cere anularea rezoluției procurorului financiar de clasare a unui act de
control.
Secția
de contencios administrativ, decizia nr.3129 din 22 octombrie 2002
În cauză, procurorul general financiar, prin rezoluția de clasare nr.9034/2000,
a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale angajării
răspunderii civile delictuale a persoanelor la care s-a referit actul de
control întocmit de Secția de control ulterior II a Curții de Conturi.
Prin decizia nr.88 din 21 noiembrie 2001, Curtea de Conturi, în compunerea
prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992 republicată, a admis cererea de
reexaminare formulată de Secția de Control Ulterior II a Curții de Conturi
împotriva soluției procurorului general financiar și a sesizat Colegiul
Jurisdicțional al Camerei de Conturi a Municipiului București cu judecarea în
primă instanță a faptelor și persoanelor prevăzute de actul de control.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Conturi a reținut că procurorul
financiar poate clasa actul de control, în condițiile în care constată
inexistența prejudiciului sau lipsa culpei, dar că numai cu ocazia soluționării
cauzei de către Colegiul Jurisdicțional s-ar fi putut stabili dacă există culpa
persoanelor în producerea prejudiciului, dacă prejudiciul este cert și
exigibil; că, deci, nu se putea clasa actul de sesizare, întrucât art.97 alin.2
din Legea nr.94/1992 stabilește limitativ cazurile în care se poate clasa actul
de sesizare, cazul de față neîncadrându-se în situațiile prevăzute de
actul normativ.
Împotriva deciziei Curții de Conturi a declarat recurs Complexul Sportiv
Național „Lia Manoliu” precum și G.M. și V.M. motivând, în esneță, că instanța
de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității procesuale a
organului de control – Secția de Control Ulterior II invocată de recurenți atât
în susținerile orale cât și în concluziile scrise.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit art.44 din Legea nr.94/1992, numai partea interesată poate face cerere
de reexaminare împotriva soluției procurorului general financiar.
Organul care efectuează controlul nu poate avea calitatea de parte interesată,
deoarece interesul acestuia nu este decât de natură profesională.
Parte interesată într-un litigiu nu poate fi decât persoana care în respectiva
cauză își apără dreptul propriu.
Organele de control nu au capacitatea procesuală deoarece le lipsește
capacitatea procesuală de folosință, adică aptitudinea generală a persoanei de
a dobândi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Aceste organe de
control financiar își încheie activitatea și se desesizează în momentul în care
începe activitatea judiciară.
În acest spirit sunt și prevederile art.36 alin.2 și art.41 alin.1 din Legea
nr.94/1992, în temeiul cărora organele de control financiar ale Curții de
Conturi își termină activitatea și se desesizează din momentul în care
încheie procesul verbal de constatare.
Din acest moment începe activitatea judiciară în care organele de control
financiar nu mai au nici un rol deoarece rolul de apărător al intereselor
publice se transferă (art.38 și 41 (2) din Legea nr,94/1992) procurorului
financiar, ca organ investit cu capacitatea procesuală civilă.
Nici o dispoziție a Legii nr.94/1992 nu recunoaște capacitatea procesuală
vreunui organ de control al Curții de Conturi.
Așadar, cererea de reexaminare formulată de Secția de Control Ulterior II a
fost făcută de un organ lipsit de calitate procesuală legală, situație ce
impune respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Având în vedere considerentele prezentate, s-au admis recursurile s-a casat
decizia atacată și în fond s-a respins cererea de reexaminare formulată de
Secția de Control Ulterior II de pe lângă Curtea de Conturi a României.