ÎCCJ, decizie (scj.ro #85509)

Legitimare procesuală.Activitate jurisdicțională. Curtea de Conturi. Calitate procesuală Secția de control financiar a Curții de Conturi nu are calitatea procesuală de a cere anularea rezoluției procurorului financiar de clasare a unui act de control. Secția de contencios administrativ, decizia nr.3129 din 22 octombrie 2002 În cauză, procurorul general financiar, prin rezoluția de clasare nr.9034/2000, a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale angajării răspunderii civile delictuale a persoanelor la care s-a referit actul de control întocmit de Secția de control ulterior II a Curții de Conturi.

Prin decizia nr.88 din 21 noiembrie 2001, Curtea de Conturi, în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992 republicată, a admis cererea de reexaminare formulată de Secția de Control Ulterior II a Curții de Conturi împotriva soluției procurorului general financiar și a sesizat Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi a Municipiului București cu judecarea în primă instanță a faptelor și persoanelor prevăzute de actul de control.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Conturi a reținut că procurorul financiar poate clasa actul de control, în condițiile în care constată inexistența prejudiciului sau lipsa culpei, dar că numai cu ocazia soluționării cauzei de către Colegiul Jurisdicțional s-ar fi putut stabili dacă există culpa persoanelor în producerea prejudiciului, dacă prejudiciul este cert și exigibil; că, deci, nu se putea clasa actul de sesizare, întrucât art.97 alin.2 din Legea nr.94/1992 stabilește limitativ cazurile în care se poate clasa actul de sesizare, cazul de față neîncadrându-se în situațiile prevăzute de actul normativ. Împotriva deciziei Curții de Conturi a declarat recurs Complexul Sportiv Național „Lia Manoliu” precum și G.M.

și V.M. motivând, în esneță, că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității procesuale a organului de control – Secția de Control Ulterior II invocată de recurenți atât în susținerile orale cât și în concluziile scrise. Recursurile sunt întemeiate. Potrivit art.44 din Legea nr.94/1992, numai partea interesată poate face cerere de reexaminare împotriva soluției procurorului general financiar. Organul care efectuează controlul nu poate avea calitatea de parte interesată, deoarece interesul acestuia nu este decât de natură profesională. Parte interesată într-un litigiu nu poate fi decât persoana care în respectiva cauză își apără dreptul propriu. Organele de control nu au capacitatea procesuală deoarece le lipsește capacitatea procesuală de folosință, adică aptitudinea generală a persoanei de a dobândi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.

Aceste organe de control financiar își încheie activitatea și se desesizează în momentul în care începe activitatea judiciară. În acest spirit sunt și prevederile art.36 alin.2 și art.41 alin.1 din Legea nr.94/1992, în temeiul cărora organele de control financiar ale Curții de Conturi își termină activitatea și se desesizează din momentul în care încheie procesul verbal de constatare. Din acest moment începe activitatea judiciară în care organele de control financiar nu mai au nici un rol deoarece rolul de apărător al intereselor publice se transferă (art.38 și 41 (2) din Legea nr,94/1992) procurorului financiar, ca organ investit cu capacitatea procesuală civilă. Nici o dispoziție a Legii nr.94/1992 nu recunoaște capacitatea procesuală vreunui organ de control al Curții de Conturi.

Așadar, cererea de reexaminare formulată de Secția de Control Ulterior II a fost făcută de un organ lipsit de calitate procesuală legală, situație ce impune respingerea acesteia ca inadmisibilă. Având în vedere considerentele prezentate, s-au admis recursurile s-a casat decizia atacată și în fond s-a respins cererea de reexaminare formulată de Secția de Control Ulterior II de pe lângă Curtea de Conturi a României.