ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1460/2014

Decizia nr. 1460/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc și Primarul Municipiului Târgu Secuiesc au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocatură "A." să se constate nulitatea absolută a Contractului de asistență juridică nr. 23007 din 15 octombrie 2009, să se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru daune materiale și să se dispună suspendarea efectelor contractului administrativ în cauză:

Prin Sentința nr. 3436 din 10 decembrie 2012, Tribunalul Covasna a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanții Primarul mun. Târgu Secuiesc și Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de Avocatură "A.", având ca obiect constatarea nulității absolute a Contractului de asistență juridică nr. 23.007 din 15 octombrie 2009, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru daune materiale și suspendarea efectelor contractului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat faptul că litigiul are natură civilă, fiind aplicabile regulile generale de procedură care stabilesc instanța competentă, respectiv art. 5 C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 17822 din 7 noiembrie 2013, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamanții Primarul Municipiului Târgu Secuiesc și Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de Avocatură A., la Tribunalul Covasna.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut în esență că potrivit dispozițiilor coroborate ale art. 3 lit. f), art. 3

1

, art. 6 alin. (1) și categoria nr. 21 din anexa 2B din O.U.G. nr. 34/2006, ori de câte ori o autoritate publică încheie un contract de asistență juridică cu una dintre formele de exercitare a profesiei de avocat, având ca obiect prestarea de servicii de consultanță juridică, asistență juridică, reprezentare judiciară sau extrajudiciară, între părți intervine un veritabil contract administrativ, asimilat actului administrativ, mai exact un veritabil contract de achiziție publică, în speță subspecia contractului de servicii juridice.

Prin urmare, având în vedere că art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. atribuie în competența tribunalului judecarea litigiilor în materie de contencios administrativ, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat soluționarea cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă, la nivelul Tribunalului Covasna nefiind înființată secție specială de contencios administrativ, ci doar complete specializate în materia contenciosului administrativ.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând sesizarea, constată că cele două instanțe Tribunalul Covasna și Judecătoria Sectorului 2 București se află în circumscripția unor Curți de apel diferite și-au declarat necompetența de a judeca aceeași pricină, astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 20 pct. 2, 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., pentru a pronunța regulatorul de competență.

Soluționând conflictul, instanța stabilește, că în speță, competența de soluționare revine Judecătoriei Sectorului 2 București pentru următoarele considerente:

În art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ intitulat "obiectul acțiunii judiciare" se prevede în alin. (2) că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretare, executarea și încetarea contractului administrativ.

Dispozițiile cuprinse în art. 2 lit. c) din aceeași lege definesc contractul administrativ ca reprezentând acordul de voință cu caracter bilateral sau multilateral între o autoritate publică și una sau mai multe persoane fizice sau juridice prin care se urmărește punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.

Legiuitorul român limitează așadar sfera contractelor încheiate de autoritățile publice care intră sub incidența legii contenciosului administrativ la patru domenii respectiv punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, la care se adaugă în urma modificării prin Legea nr. 262/2007 și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ prin legi speciale.

Rezultă așadar că Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică sau prestarea de servicii publice. Per a contrario celelalte contacte încheiate de autoritățile publice sunt de competența instanței de drept comun fiind considerate contracte de drept privat.

Contractul încheiat între părți și a cărui anulare se solicită este un contract de mandat specializat, specializare dată de prevederile Legii nr. 51/1995 prin organizarea și exercitarea profesiei de avocat, și intră în categoria contractelor de drept privat, competența de soluționare a litigiilor derivate din astfel de contracte revine instanței de drept comun.

O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, prin art. 6 definește contractul de achiziție publică de servicii ca fiind acel contract care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele 2A și 2B, contractul de servicii juridice fiind prevăzut în anexa 2B pct. 21.

Se poate însă observa că în reglementările O.U.G. nr. 34/2006 se întâlnesc și situații în care se stipulează expres că prevederile nu se aplică pentru atribuirea unor astfel de contracte. Astfel, la art. 16 se prevede "că în cazul în care autoritatea contractată atribuie un contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligația de a aplica prezenta Ordonanță de urgență se impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) (...)" (valoarea contractului de serviciu este egală sau mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 130.000 euro), și se limitează la prevederile art. 35 - 38 și art. 56 și aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).

În speță, contractul nu a fost atribuit prin procedura achizițiilor publice reglementate de O.U.G. nr. 34/2004 iar dacă se impune a fi aplicată această procedură în raport de natura serviciilor contractate, asistență și consultanță juridică valoarea contractului și față de dispozițiile legale mai sus menționate urmează să stabilească instanța de drept comun.

De altfel, prin acțiunea dedusă judecății se invocă nulitatea contractului pe motiv că nu s-a aplicat această procedură, ori verificarea modalității de încheiere a contractului, aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2004 pentru atribuirea contractului se impune a fi stabilită de către instanța de drept comun sesizată cu acțiunea în constatarea nulității contractului, întrucât așa cum s-a arătat mai sus controlul instanței de contencios administrativ se limitează la verificarea conținutului caietului de sarcinii și anunțului de atribuire precum și la respectarea pe tot parcursul procedurii a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și anume: nediscriminarea; tratamentul egal; recunoașterea reciprocă; transparența; proporționalitatea; eficiența utilizării fondurilor; asumarea răspunderii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Primarul Municipiului Târgu Secuiesc și Consiliul Local al Municipiului Târgu Secuiesc în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de Avocatură A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2014.

Procesat de GGC - NN