ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6657/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Covasna, secția civilă sub nr. 3196/119/2012 reclamanții Primarul

Municipiului Târgu Secuiesc și UAT Municipiul Târgu Secuiesc au solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de Avocatură E.P. să se constate nulitatea

absolută a Contractului de asistență juridică nr. 257400 din 28 iulie 2008, să

se dispună obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru daune materiale

constând în prejudiciul stabilit de organul de specialitate al Curții de

Conturi și să se dispună suspendarea efectelor contractului administrativ în

cauză.

În motivarea

acțiunii, s-a arătat că la data de 28 iulie 2008, Primăria Municipiului Târgu

Secuiesc reprezentată legal prin primarul R.K. a încheiat cu Cabinetul de

Avocatură E.P. Contractul de asistență juridică nr. 22226 din 30 iulie 2008

prin care s-a stabilit realizarea de către acesta din urmă de servicii

juridice, constând în prestarea de servicii de consultanță în legătură cu

activitatea curentă și problemele legislației administrației publice locale,

precum și asistență/reprezentare juridică în fața tuturor persoanelor

fizice/juridice, tuturor instituțiilor și/sau autorităților publice, române sau

străine.

Pe baza acestui

contract, pârâtul a pornit prin executor judecătoresc procedura de executare

silită împotriva municipiului Târgu Secuiesc întocmind somație și adresă de

înființare a popririi la data de 5 octombrie 2012, respectiv 17 octombrie

Cu privire la

admiterea cererii în anularea contractului de asistență juridică, reclamanta a

arătat că se poate cere anularea actului pe motiv de nulitate absolută,

nulitate care poate fi invocată de oricine are interes de instanță din oficiu,

de procurori, și de alte organe prevăzute de lege.

Or, în cazul de față,

Primăria municipiului Târgu Secuiesc nu are capacitate juridică de a contracta,

întrucât această calitate o are unitatea administrativ-teritorială a

municipiului Târgu Secuiesc, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1),

art. 10 coroborat cu art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001.

Potrivit art. 1179 C.

civ., sub sancțiunea nulității, condițiile esențiale pentru validitatea

contractului sunt capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un

obiect determinat și licit și o cauză licită și morală.

Or, în cazul

contractului de asistență juridică nr. 257400/2008, a fost încheiat de o

persoană fără capacitatea de a contracta.

Din oficiu, la

termenul de judecată din 10 decembrie 2012 Tribunalul a invocat excepția

necompetenței materiale, pe care a admis-o prin Sentința civilă nr. 3437 din 10

decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3196/119/2012, dispunându-se

declinarea soluționării cererii Judecătoriei Sectorului 2 București, unde

dosarul a fost înregistrat sub nr. 49851/300/2012.

A reținut Tribunalul

Covasna că natura juridică a contractului de asistență juridică dedus judecății

nu este administrativă, ci una pur civilă iar raportat la valoarea contractului

și domiciliul pârâtului competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei

Sectorului 2 București.

La termenul din data

de 19 martie 2013 Judecătoria sectorului 2 București a invocat din oficiu

excepția necompetenței materiale, iar prin Sentința civilă nr. 4371 din 19

martie 2013, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția de

necompetență materială a instanței, excepție invocată din oficiu, și a dispus

declinarea competenței de soluționare a cererii având ca obiect anulare act

privind pe reclamanții Primarul Municipiului Târgu Secuiesc și U.A.T.

Municipiul Târgu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâtul Cabinetul de Avocatură

E.P., în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării

conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de Contencios

Administrativ și Fiscal.

A reținut Judecătoria

Sectorului 2 București asupra naturii juridice a contractului a cărui nulitate

se solicită că este un contract de achiziție publică de servicii fiind deci un

contract administrativ, competența de soluționare a cauzei revenindu-i

instanței de contencios administrativ, concluzie desprinsă din definiția

contractului de achiziție publică așa cum este dată art. 3 lit. f) din O.U.G.

nr. 34/2006 ca fiind contractul, asimilat, potrivit legii, actului

administrativ, care include și categoria contractului sectorial, astfel cum

este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, încheiat în scris între

una sau mai multe autorități contractante, pe de o parte, și unul ori mai mulți

operatori economici, pe de altă parte, având ca obiect execuția de lucrări,

furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

Contractul de

servicii este definit de prevederile art. 6 alin. (1) din același act normativ

ca fiind acel contract de achiziție publică, altul decât contractul de lucrări

sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii,

astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele nr. 2A și 2B.

În cuprinsul anexei 2B

sunt enumerate mai multe tipuri de servicii ce pot forma obiectul contractului

de servicii, printre acestea regăsindu-se și serviciile juridice la categoria

nr. 21.

În acest context, a

reținut judecătoria că, potrivit dispozițiilor art. 3 lit. f), art. 31, art. 6

alin. (1) și categoria nr. 21 din anexa 2B din O.U.G. nr. 34/2006, ori de câte

ori o autoritate publică încheie un contract de asistență juridică cu una

dintre formele de exercitare a profesiei de avocat, având ca obiect prestarea

de servicii de consultanță juridică, asistență juridică, reprezentare judiciară

sau extrajudiciară, între părți intervine un veritabil contract administrativ,

asimilat actului administrativ, mai exact un veritabil contract de achiziție

publică, în speță subspecia contractului de servicii juridice.

A mai reținut

judecătoria că, așa cum rezultă din însuși cuprinsul motivelor de nulitate

invocate de reclamanți, aceștia promovează și critici fundamentate pe

încălcarea prevederilor imperative ale O.U.G. nr. 34/2006, în privința cărora

nu poate statua decât o instanță de contencios administrativ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție examinând sesizarea, constată că cele două instanțe

Tribunalul Covasna și Judecătoria Sectorului 2 București se află în

circumscripția unor Curți de apel diferite și-au declarat necompetența de a

judeca aceeași pricină, astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 20 pct. 2,

21 și 22 alin. (3) C. proc. civ., pentru a pronunța regulatorul de competență.

Soluționând

conflictul, instanța stabilește, că în speță, competența de soluționare revine

Judecătoriei Sectorului 2 București pentru următoarele considerente:

În art. 8 din Legea

nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ intitulat „obiectul acțiunii

judiciare” se prevede în alin. (2) că instanța de contencios administrativ este

competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare

încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de

încheierea, modificarea, interpretare, executarea și încetarea contractului

administrativ.

Dispozițiile cuprinse

în art. 2 lit. c) din aceeași lege definesc contractul administrativ ca

reprezentând acordul de voință cu caracter bilateral sau multilateral între o

autoritate publică și una sau mai multe persoane fizice sau juridice prin care

se urmărește punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile

publice.

Legiuitorul român

limitează așadar sfera contractelor încheiate de autoritățile publice care intră

sub incidența legii contenciosului administrativ la patru domenii respectiv

punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de

interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice, la care se

adaugă în urma modificării prin Legea nr. 262/2007 și alte categorii de

contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios

administrativ prin legi speciale.

Rezultă așadar că

Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative contractele încheiate de

autoritățile publice ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate

publică sau prestarea de servicii publice. Per ar contrario celelalte contacte

încheiate de autoritățile publice sunt de competența instanței de drept comun

fiind considerate contracte de drept privat.

Contractul încheiat

între părți și a cărui anulare se solicită este un contract de mandat

specializat, specializare dată de prevederile Legii nr. 51/1995 prin

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, și intră în categoria contractelor

de drept privat, competența de soluționare a litigiilor derivate din astfel de

contracte revine instanței de drept comun.

O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, prin

art. 6 definește contractul de achiziție publică de servicii ca fiind acel

contract care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum

acestea sunt prevăzute în anexele 2A și 2B, contractul de servicii juridice

fiind prevăzut în anexa 2B pct. 21. Se poate însă observa că în reglementările

O.U.G. nr. 34/2006 se întâlnesc și situații în care se stipulează expres că

prevederile ie nu se aplică pentru atribuirea unor astfel de contracte. Astfel,

la art. 16 se prevede „că în cazul în care autoritatea contractată atribuie un

contract ce are ca obiect prestarea de servicii din categoria celor incluse în

anexa nr. 2B, atunci obligația de a aplica prezenta Ordonanță de urgență se

impune numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea

prevăzută la art. 57 alin. (2)..” (valoarea contractului de serviciu este egală

sau mai mare decât echivalentul în RON a sumei de 130.000 Euro), și se

limitează la prevederile art. 35 - 38 și art. 56 și aplicarea pe tot parcursul

procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).

În speță, contractul

nu a fost atribuit prin procedura achizițiilor publice reglementate de O.U.G.

nr. 34/2004 iar dacă se impune a fi aplicată această procedură în raport de

natura serviciilor contractate, asistență și consultanță juridică valoarea

contractului și față de dispozițiile legale mai sus menționate urmează să

stabilească instanța de drept comun. De altfel, prin acțiunea dedusă judecății

se invocă nulitatea contractului pe motiv că nu s-a aplicat această procedură,

ori verificarea modalității de încheiere a contractului, aplicarea

dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2004 pentru atribuirea contractului se impune a fi

stabilită de către instanța de drept comun sesizată cu acțiunea în constatarea

nulității contractului, întrucât așa cum s-a arătat mai sus controlul instanței

de contencios administrativ se limitează la verificarea conținutului caietului

de sarcinii și anunțului de atribuire precum și la respectarea pe tot parcursul

procedurii a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) și anume:

nediscriminarea; tratamentul egal; recunoașterea reciprocă; transparența;

proporționalitatea; eficiența utilizării fondurilor; asumarea răspunderii.

Nefiind în prezența unor

acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr.

554/2004 și având în vedere obiectul acțiunii în contencios administrativ

astfel cum este stabilit prin dispozițiile cuprinse în art. 8 alin. (2) din

Legea contenciosului administrativ, Înalta Cure în baza dispozițiilor art. 22

C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Primarul Municipiului Târgu

Secuiesc și UAT Municipiul Târgu Secuiesc în contradictoriu cu pârâtul Cabinet

de Avocatură “E.P.” în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM