ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2016

Decizia nr. 1373/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 04 aprilie 2013 sub numărul de mai sus, reclamantul Inspectoratul de Poliție al județului Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și Ministerul Afacerilor Interne ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârilor Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor cu nr. 235/2012 și nr. 370/2013 și obligarea pârâtei 1 să se pronunțe cu privire la sumele reprezentând decontarea cheltuielilor de transport imputabile numiților A. și B.

Soluția instanței de fond

Prin Încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2013 Curtea de Apel Brașov, secția de Contencios administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului I.P.J. Brașov, invocată de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - prin Direcția Juridică; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, invocată de către pârâtul sus-menționat; a admis în principiu cererile de intervenție principală formulate de către intervenienții A. și B.; acordând termen pentru continuarea judecății în data de 07 noiembrie 2013 ora 12 cu citarea părților.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul I.P.J. Brașov are calitate procesuala activă în cauză; acesta fiind titularul dreptului recunoscut de lege, și pretins vătămat de către pârâtă.

De asemenea, a mai reținut instanța de fond că acțiunea în contencios administrativ este întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu trimitere la art. 35 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Așadar, excepția lipsei calității procesuale active va fi respinsă.

Aceeași a fost concluzia instanței de fond și în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, în cauză aceasta fiind emitenta actelor administrative atacate prin prezenta acțiune.

Cât privește cererile de intervenție accesorie formulate în cauză, instanța fondului a constatat că sunt admisibile în principiu, în raport de dispozițiile art. 61 alin. (1), (2) C. proc. civ., cu trimitere la art. 62 din același Cod, cei doi intervenienți principali pretinzând - în ceea ce îi privește - un drept strâns legat de dreptul dedus judecății.

Prin Sentința civilă nr. 211/F  din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliție al județului Brașov în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor având ca obiect "anulare act administrativ", respingând și cererile de intervenție principală formulate de intervenienții A. și B.

S-a constatat de prima instanță că deciziile de imputare emise pe numele celor doi ofițeri privesc sume încasate cu mai mult de un an înainte de data constatării pagubei, motiv pentru care, sub acest aspect, au fost încălcate de către emitenta deciziilor dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.G. sus-menționat, astfel că nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia Hotărârii nr. 235/2012 prin care aceste decizii (titluri executorii) au fost anulate.

De asemenea, a apreciat instanța de fond că, în mod corect s-a dispus de către Comisia de Jurisdicție repunerea I.P.J. în termen pentru efectuarea cercetării administrative în condițiile în cauză devin incidente prevederile art. 33 alin. (1) teza a II-a din O.G. nr. 121/1998, cu ocazia noii cercetări administrative comisia abilitată în acest sens având posibilitatea de a stabili cuantumul răspunderii materiale pentru fiecare persoană vinovată de producerea prejudiciului material.

Aceeași instanță a constatata ca fiind legală și Hotărârea nr. 370/2013 emisă de pârâta 1 față de dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, apreciindu-se că aceste prevederi au caracter special în raport cu cele ale codului de procedură civilă, astfel încât invocarea de către reclamant a temeiurilor de drept specifice căii de atac a revizuirii din norma generală nu poate fi primită.

Așa fiind, în mod legal și temeinic pârâta Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a respins - prin cel de al doilea act administrativ contestat - cererea de revizuire formulată de reclamant ca inadmisibilă.

Ca atare, a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.

Aceeași este concluzia instanței de fond și în ceea ce privește cererile de intervenție accesorie formulate în cauză, față de considerentele expuse anterior și față de faptul că Deciziile de imputare nr. 68983/2012 și 68982/2012 emise de reclamant pe numele celor doi intervenienți au fost anulate, aceștia nemaiavând calitatea de debitori ai vreunei obligații de plată.

Nu în ultimul rând, a reținut instanța de fond că, în analizarea condițiilor de admisibilitate a intervenției voluntare, principale sau accesorii, formulată în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, se impune luarea în considerare, atât a specificului elementelor de drept administrativ, cât și a regulilor de procedură speciale în această materie.

În acest sens, întrucât intervenientul principal dobândește în proces o poziție similară cu cea a reclamantului, cererea de intervenție principală trebuie să îndeplinească toate condițiile de admisibilitate ale acțiunii în contencios administrativ. În speță, se reține că intervenienții principal nu au dovedit vătămarea într-un drept recunoscut sau într-un interes legitim, prin actele a căror anulare a fost solicitată, și nu au dovedit nici parcurgerea procedurii prealabile, cerință de asemenea prevăzută pentru admisibilitatea oricărei acțiuni în contencios administrativ.

Recursul

Împotriva Încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Contencios Administrativ și Fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

A apreciat recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne că Încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2013 este nelegală, în ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a IPJ Brașov; instanța de fond reținând în mod greșit că "În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că reclamantul I.P.J. Brașov are calitate procesuala activă în cauză, acesta fiind titularul dreptului recunoscut de lege, și pretins vătămat de către pârâtă".

Se arată că, potrivit art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor "în situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii".

Raportat la acest temei de drept, este evident că legiuitorul a înțeles să acorde calitatea procesuală activă numai persoanelor care au fost obligate la repararea prejudiciului stabilit de către o comisie de cercetare administrativă.

Împotriva Sentinței civile nr. 211/F din 25 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Contencios Administrativ și Fiscal a formulat recurs reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, solicitând casarea în parte a acesteia, în sensul obligării Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne să se pronunțe în conformitate cu O.G. nr. 121/1998 și IMAI nr. 830/1999 relativ la situația domnilor A. și B. din perspectiva sumelor de bani care se impune a fi imputate acestora.

Art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, se referă la soluțiile pe care Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor le poate pronunța în urma soluționării cauzei, și anume: admiterea parțială, totală sau respingerea plângerii, respectiv a cererii de revizuire.

Printre modalitățile de soluționare a cauzelor, reglementate de legiuitor, nu se regăsește temeiul legal pentru pct. 4 din Hotărârea C.J.I. nr. 235/2012 și anume efectuarea unei noi cercetări administrative.

Art. 24 alin. (2) - (4), se referă la perioada pentru care se impută sumele de bani încasate necuvenit, respectiv 1 an sau 3 ani, prin raportare la poziția subiectivă a persoanelor care au încasat aceste sume de bani.

Art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, reglementează domeniul repunerii în termenul de efectuare a cercetării administrative, temei care nu poate fi invocat de către instanța de fond în susținerea legalității Hotărârii C.J.I. nr. 235/2012, din perspectiva punctului 4 din dispozitivul hotărârii.

Art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, reglementează calea de atac a cererii de revizuire, menționând la alin. (1) teza finală faptul că hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat și în alte cazuri prevăzute de lege, iar art. 51 din O.G. nr. 121/1998 stipulează faptul că în situațiile neprevăzute în prezenta ordonanță se vor aplica dispozițiile legislației muncii și legislației civile.

Pct. 201 din Instrucțiunile M.A.I. nr. 830/1999, detaliază domeniul reglementat de art. 39 din O.G. nr. 121/1998 și prevede faptul că, Comisia de Jurisdicție, analizând cauza poate hotărî admiterea totală sau parțială a plângerii respectiv cererii, anulând sau modificând în mod corespunzător titlul executoriu, atunci când constată că în cauză s-a făcut o aplicare greșită a legii.

Această procedură administrativă, instituie prin prevederile pct. 189 din Instrucțiunile M.A.I. 830/1999, în sarcina Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I., un rol activ în soluționarea plângerilor cu care este învestită.

Rolul activ al C.J.I., este descris în Instrucțiunile M.A.I. 830/1999, în sensul că dacă anumite acte nu au fost efectuate pe parcursul cercetării administrative, această comisie poate să le efectueze ea, iar în situația în care apreciază că la nivelul unității păgubite urmează să fie efectuat un act procedural care să completeze cercetarea administrativă, să dispună efectuarea acestuia la unitatea în cauză.

Aceste atribuții sunt stabilite în sarcina Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor pentru perioada în care soluționează plângerea, iar această perioadă începe o dată cu înregistrarea plângerilor și se încheie prin emiterea unei hotărâri.

În cauza care face obiectul prezentului dosar civil, Comisia de Jurisdicție a emis Hotărârea nr. 235/2012, finalizând astfel procedura cercetării administrative, dar în mod nelegal dispune efectuarea unei cercetări administrative.

O.G. nr. 121/1998, menționează că persoana nemulțumită, în sarcina căreia a fost stabilită răspunderea materială, poate să atace hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor la instanțele de judecată competente, stabilind totodată în art. 51, faptul că acolo unde acest act normativ nu prevede, se completează cu dreptul comun în materie.

În privința Hotărârii C.J.I. nr. 370/2013, arătăm faptul că cererea de revizuire a fost motivată în drept pe prevederile art. 35 din O.G. nr. 121/1998, iar în fața Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, la termenul din data de 14 ianuarie 2013, a fost completată motivarea în drept, prin invocarea art. 322 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. raportat la art. 35 alin. (1) teza a doua și art. 51 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, prin susținerea că Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor nr. 235/2012, cuprinde dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire în sensul că la punctul 4 din Hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, se dispune efectuarea unei cercetări administrative în cauză de către o comisie constituită la nivelul IPJ Brașov. Termenul de efectuare a cercetării administrative începe să curgă de la înregistrarea prezentei hotărâri la secretariatul I.P.J. Brașov.

Repunerea în termenul de efectuare a cercetării administrative, prevăzut de art. 33 alin(1) din O.G. nr. 121/1998, se referă la situația în care nu a fost efectuată cercetarea administrativă, cu atât mai puțin Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor să se fi pronunțat în cauză, dispoziție care nu este aplicabilă în situația de față, deoarece, în cele două cazuri cercetările administrative au fost efectuate.

Mai mult, o condiție a instituției repunerii în termenul de efectuare a cercetării administrative, este existența unei asemenea cereri, formulate de comandantul sau șeful unității, ori în cauza dedusă judecății nu există o astfel de cerere.

Apărările intimaților

Recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul-reclamant I.P.J Brașov, împotriva Sentinței civile nr. 211/F din 25 noiembrie 2013, solicitând respingerea recursului promovat de această autoritate, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate.

La rândul său și recurentul-reclamant Inspectoratul de Poliție al județului Brașov a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, solicitând respingerea acestuia și menținerea Încheierii de ședință pronunțate la data de 14 octombrie 2013, ca fiind legală și temeinică.

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 ianuarie 2016 s-au admis în principiu recursurile declarate de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2013 și de reclamantul Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, împotriva Sentinței civile nr. 211/F din 25 noiembrie 2013, ambele fiind pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând atât Încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2013 cât și Sentința civilă nr. 211/F din 25 noiembrie 2013 prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările formulate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține:

Argumentele de fapt și de drept relevante

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a I.P.J. Brașov, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond a respins această excepție constatând că are calitate procesuală activă, fiind titularul dreptului recunoscut de lege în conformitate cu prevederile art. 35 din O.G. nr. 121/1998, potrivit căreia: "Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunțat, la cererea militarilor interesați, a comandanților sau șefilor unităților ori a șefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluționării cauzei, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. Cererea de revizuire se face în cel mult 30 zile de la data când persoanele interesate au luat cunoștință de actele sau faptele care constituie motivul revizuirii și se depune la unitatea care are în evidență debitul. Unitatea este obligată să înainteze cererea de revizuire la organul competent să o soluționeze în cel mult 3 zile de la înregistrare. Hotărârea asupra cererii de revizuire se pronunță în cel mult 30 de zile de la data înregistrării acesteia la organul competent să o soluționeze și se comunică în cel mult 15 zile unității care are în evidență debitul și celor în cauză."

În conformitate cu pct. 4.2 din Raportul de audit public intern înregistrat la DGAI - Biroul 5 Cluj nr. 36.1444 din 27 februarie 2012, s-a stabilit producerea unei pagube în patrimoniul I.P.J. Brașov în valoare de 23.034.60 lei, constând în decontarea lunară a contravalorii cheltuielilor de transport.

Rezultă de aici, interesul vătămat al acestei unități debitoare I.P.J. Brașov și dreptul său de a-și recupera prejudiciul imputat, în accepțiunea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, cercetarea administrativă a fost efectuată de către comisii stabilite în baza dispozițiilor șefului I.P.J. Brașov, rezultând interesul acestei unități în a recupera prejudiciul, dovadă că a formulat cererea de revizuire prin inspectorul șef.

Recursul I.P.J. Brașov

În ceea ce privește dispunerea efectuării unei noi cercetări administrative de către o comisie constituită la nivelul I.P.J. Brașov.

Se constată că în mod eronat recurentul I.P.J. Brașov - consideră că nu se mai poate efectua o nouă cercetare administrativă, respectiv nu se mai poate repune în termen efectuarea acesteia, nemaiexistând o procedură reglementată în acest sens, deoarece a mai fost făcută odată.

Curtea constată că din dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, nu rezultă că dacă a mai fost efectuată o dată cercetarea administrativă, această procedură nu se mai poate repune în termen și efectua cu respectarea termenelor procedurale, precum și a celorlalte elemente pentru care s-a dispus aceasta.

În Hotărârea C.J.I. - nr. 235/2012 se arată că nu s-a stabilit reaua-credință a polițistului în cadrul cercetării administrative, apreciindu-se aplicabile în cauză dispozițiile art. 24 alin. (2) teza I, iar prin raportare la situația în ansamblu-recuperarea sumelor imputate inițial celor 2 polițiști - sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) teza a II-a. Se arată că datorită stabilirii bunei-credințe a celor 2 polițiști, aceștia trebuiau obligați la restituirea sumelor primite pe o perioadă de 1 an, iar pentru diferență trebuia recuperată de la persoana din vina căreia s-a produs paguba, după efectuarea unei noi proceduri administrative.

Această ipoteză "când decizia de impunere s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba" este prevăzută în dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 și atrage necesitatea repunerii în termen și o nouă cercetare administrativă. În cauză s-a stabilit că alături de cei 2 polițiști care vor avea de restituit o sumă mai mică din prejudiciu, în urma noii cercetări administrative, se va emite încă o nouă decizie de impunere pentru persoana stabilită vinovată de situația decontărilor cheltuielilor de transport în mod nelegal, astfel fiind stabilită răspunderea materială pentru fiecare persoană vinovată de producerea prejudiciului material.

Nu se poate susține deci că nu se poate pune în executare dispozitivul Hotărârii C.J.I. - nr. 232/2012, deoarece există temei legal pentru acest lucru, așa cum s-a arătat mai sus.

Repunerea în termenul de efectuare a cercetării administrative poate fi făcută și atunci când această cercetare administrativă a mai fost efectuată.

Art. 33 alin. (1) prevede în multe variante și anume: "(...) nu s-a efectuat cercetare administrativă, sau nu s-a emis decizia de impunere în termenele procedurale (aici s-a efectuat cercetare administrativă, dar nu s-a emis legal decizia de impunere), precum și în cazul în care decizia de impunere s-a emis împotriva altei persoane decât cea care a produs paguba și pentru o pagubă mai mică decât cea reală" (și în aceste ipoteze cercetarea administrativă a fost efectuată).

C.J.I. a stabilit buna conduită - celor 2 polițiști, a apreciat că aceștia au obligația să restituie sumele încasate necuvenit pentru decontarea cheltuielilor de transport în limita unui an, iar pentru diferența de restituit să se angajeze răspunderea persoanei care va fi găsită vinovată de producerea prejudiciului în urma cercetării administrative noi efectuată de o comisie de la I.P.J. Brașov, unitatea prejudiciată și interesată în recuperarea acestuia, cu respectarea procedurilor prevăzute în art. 33 alin. (1) raportat la art. 35 din O.G. nr. 121/1998.

În consecință, față de cele arătate, nu sunt fondate motivele de recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, instanța de fond pronunțând o sentință legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Încheierii din 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/54/2013 și recursul declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov împotriva Sentinței nr. 211/F din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în același dosar, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN