ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1045/2015

Decizia nr. 1045/2015

Asupra recursuluide față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 340 din 03 octombrie 2014 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire a sentinței nr. 151 din 05 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ, în Dosarul nr. x/54/2011, prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 teza I C. proc. Civ. și este motivată de împrejurarea potrivit căreia după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, a fost descoperit un înscris nou, apreciat de revizuent ca fiind doveditor, respectiv adresa din 30 iulie 2014 emisă de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București.

Revizuentul a solicitat a se analiza situația sa în raport de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, care reglementează dreptul la un proces echitabil, drept încălcat în mod flagrant, în condițiile în care cererea sa pentru preschimbarea certificatului s-a depus în anul 2004 la C. și i s-a dat răspuns de respingere după șapte ani, conform Adresei din 20 octombrie 2011, iar în rezolvarea în instanță a întâmpinat greutăți din partea organelor abilitate să îi elibereze o adeverință din care să rezulte în clar pentru ce a fost reținut, cât timp și unde a fost reținut, aspecte care nu îi pot fi imputabile.

Curtea de Apel a mai reținut că reclamantul nu a respectat dispozițiile imperative ale Legii nr. 341/2004 pentru preschimbarea certificatului eliberat în baza Legii nr. 42/1990, întrucât dosarul de preschimbare nu a fost completat la data analizării, necuprinzând toate documentele prevăzute de art. 12

3

din H.G. nr. 1707/2006.

Împotriva sentinței civile nr. 340 din 3 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurentul arată în motivarea cererii sale că analiza făcută de instanță ignoră faptul că, în îndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau pentru preschimbarea certificatului de luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 a depus la dosar Adresa din 04 iunie 2007 emisă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare nr. 97/P 1990, care relevă faptul că a fost reținut și cercetat.

Prin hotărârea a cărei revizuire a solicitat-o s-a reținut că adeverința nu arată perioada și locul reținerii, astfel cum impune textul din actul normativ incident, împrejurare pe care nu a putut-o dovedi datorită conținutului incomplet al actului emis de către autorități. Astfel, a solicitat către Parchetul Militar o completare cu o nouă adresă care să precizeze locul, perioada și motivul reținerii.

Revizuentul consideră că acest nou înscris,respectiv adresa din 30 iulie 2014, nu poate fi ignorat de instanță deoarece îndeplinește și cerința impusă în interpretarea dispozițiilor art. 322. alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că, prin conținutul său, este determinant în admiterea acestei căi de atac și caracterizat ca fiind " un înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții".

Mai consideră că, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece cuprinde motive contradictorii și chiar străine de natura pricinii, pe de o parte, iar pe de altă parte a fost dată cu încălcarea legii.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul - revizuent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.: „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe a cărei revizuire se cere”.

Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; - înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; - înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; - înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu.

În sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., un înscris înfățișat cu ocazia revizuirii este apt să conducă la admiterea acestei căi de atac, în măsura în care este vorba de „un înscris doveditor, reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.

Așadar, trebuie ca respectivul înscris să fi existat la data judecății, dar nevalorificarea sa în proces să se fi datorat conduitei culpabile a părții adverse care l-a reținut sau împrejurării mai presus de voința părții care, de asemenea, a împiedicat administrarea.

În sensul art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin „înscrisuri noi” se înțeleg acele înscrisuri care existau la data judecății, deoarece numai în această situație ele au putut fi reținute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.

Înalta Curte constată că, în cauză, Curtea de Apel în mod corect a reținut că înscrisul invocat nu este înscris nou, ascuns de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, pentru că la data pronunțării sentinței actul nu exista.

Ca urmare, simplul fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voința sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.

Adresa din 30 iulie 2014 emisă de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, nu este un act care să fi fost reținut de partea potrivnică, nu este un înscris emis de intimat, nu s-a aflat în posesia intimatului, fiind un răspuns adresat cabinetului de avocat la cererea acestuia din 11 iulie 2014 adresată Parchetului Militar și înregistrată în 2014.

Revizuentul nu a probat faptul împiedicării sale din cauza unor împrejurări mai presus de voința sa de a-l prezenta în fața instanței.

Cele atestate prin înscris se aflau în arhivele unei instituții publice fără interese potrivnice revizuentului și puteau fi procurate oricând de acesta. Revizuentul era în situația de a putea procura, în condițiile legii, și înfățișa în cadrul procedurii judiciare desfășurate înscrisul invocat, în măsura în care îl considera relevant pentru obținerea de consecințe juridice, în condițiile în care soluția dată în Dosarul penal nr. x/P/1992 este din 13 octombrie 1992.

Instanța de control judiciar apreciază că, în mod corect Curtea de Apel a reținut că actul nou, în baza căruia a fost promovată cererea de revizuire, nu a fost depus la dosar la data soluționării cauzei, în fond, nu datorită unor împrejurări mai presus de voința reclamantului, ci din cauza neglijenței acestuia, care, deși avea posibilitatea de a procura actul, în condițiile legii, a omis a-și formula o apărare în sensul celor invocate prin cererea de revizuire.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 340 din 03 octombrie 2014a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2015.