ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 966/2016

Asupra cererii de revizuire de față

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1045 din 9 martie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinței civile nr. 340 din 3 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, în mod legal și temeinic judecătorul fondului a respins cererea de revizuire a Sentinței nr. 151 din 5 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, constatând că nu sunt incidente prevederile art. 322 alin. (1) pct. (5) C. proc. civ., întrucât înscrisul invocat nu era înscris nou, ascuns de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat instanței dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, pentru că la data pronunțării sentinței actul nu exista.

Totodată s-a constatat că revizuentul nu a probat faptul împiedicării sale din cauza unor împrejurări mai presus de voința sa de a-l prezenta în fața instanței, iar cele atestate prin înscris se aflau în arhivele unei instituții publice fără interese potrivnice revizuentului și puteau fi procurate oricând de acesta.

Împotriva Deciziei nr. 1045 din 9 martie 2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire A..

În esență, în motivarea cererii de revizuire, revizuentul A. a arătat că decizia a cărei revizuire o solicită este nelegală, instanța neluând în considerare înscrisurile noi depuse, respectiv: adresele emise de Parchetele Militare prin care se menționa când și de ce a fost reținut; actul de constatare cu semnătura martorilor oculari de la locul arestării; declarațiile acestor martori oculari; recomandarea Asociației 23 decembrie 1989 din București.

A precizat că instanțele de fond și de recurs nu au luat în considerare Legea nr. 40/1990 și Legea nr. 43/1991, potrivit cărora sunt ilegale reținerile fără forme legale în alte locații decât penitenciarele.

Analizând mai întâi admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea este inadmisibilă, nefiind întrunită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are în vedere considerentele în continuare arătate:

În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea logico - juridică a acestor prevederi legale rezultă că una dintre condițiile generale de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare de atac este aceea ca prin hotărârea vizată să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

Or, în cauză, se solicită revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat cu caracter irevocabil, recursul declarat de A., împotriva Sentinței civile nr. 340 din 3 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, soluția fiind de respingere a recursului, ca nefondat.

În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că, neevocând fondul, decizia atacată de revizuent nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.

Prin urmare, nefiind incidentă în cauză ipoteza legală impusă de legiuitor, referitoare la evocarea fondului, în temeiul art. 326 alin. (3), cu referire la art. 322 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că cererea de revizuire de față nu este admisibilă, și raportat la considerentele reținute, constată că nu se mai impun a fi examinate distinct și condițiile de admisibilitate ale motivului de revizuire indicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1045 din 9 martie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 martie 2016.

Procesat de GGC - MM