ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1423/2016

Decizia nr. 1423/20

16

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 463/2015 din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2015, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței nr. 83 din 24 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 1 – 9 și art. 326 alin. (3) C. proc. civ., revizuentul a promovat calea de atac a revizuirii împotriva unei sentințe prin care nu a fost analizat fondul pretențiilor, fiind soluționată cauza prin prisma excepției tardivității acțiunii.

În conformitate cu art. 322 C. proc. civ., condiția de admisibilitate a revizuirii ca hotărârea contestată să evoce fondul subzistă pentru toate hotărârile ce pot forma obiect al cererii de revizuire.

Împotriva sentinței civile nr. 463/2015 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs revizuentul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04 ianuarie 2016 sub nr. x/54/2015.

În cuprinsul cererii de recurs, structurată pe trei puncte distincte, recurentul-reclamant arată următoarele:

- în raport cu prevederile art. 25 alin. (1) și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 și având în vedere că este terț în raport cu actul atacat, recurentul-reclamant susține că, în privința sa, momentul de la care începe să curgă termenul de introducere a acțiunii este data înscrierii în cartea funciară, deoarece efectul înscrierii în cartea funciară este opozabilitatea față de terți. Având în vedere că certificatul de proprietate a fost emis în temeiul H.G. nr. 834/1991, potrivit art. 5 alin. (1) din această hotărâre, este supus regimului de publicitate imobiliară, respectiv Legii nr. 7/1996, care, prin art. 25 alin. (1), prevede că înscrierile în cartea funciară își produc efectele juridice referitoare la opozabilitate față de terți de la înregistrării cererii. Ca atare, condiția luării la cunoștință cu privire la existența actului a fost îndeplinită la data înscrierii în cartea funciară, rezultând că SC B. SA nu a respectat aceste obligații, aspecte recunoscute de reclamant, de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de instanța de judecată prin sentința nr. 83 din 24 februarie 2011, precum și de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mehedinți. În concluzie, recurentul-reclamant susține că toate cererile sale de chemare în judecată sunt admisibile;

- certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor contestat în litigiu este un act administrativ cu caracter normativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, potrivit art. 4 alin. (1) din aceeași lege, legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, iar, potrivit art. 7 din aceeași lege, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând. Recurentul-reclamant susține că a luat cunoștință de certificatul în litigiu cu ocazia studierii, la data de 11 februarie 2011, a Dosarului nr. x/54/2010, astfel că, în termenul legal, la 28 februarie 2011, a formulat plângere prealabilă la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, primind răspuns prin adresa din 15 martie 2011;

- C., vecină cu terenul în litigiu, a avut un teren cuprins în același certificat, a cărei acțiune a fost admisă și a fost anulat în parte, pentru suprafața de 1715 mp, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în favoarea SC B. SA. Sub acest aspect, recurentul-reclamant susține că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil în vederea reparării prejudiciilor cauzate.

D. SPRL – fost lichidator judiciar în Dosarul nr. x/101/2011 al Tribunalului Mehedinți în cauza privind pe debitoarea SC B. SA – a depus întâmpinare înregistrată la dosar la data 25 ianuarie 2016 – prin care invocă excepția lipsei calității procesuale a SC B. SA, motivat de faptul că societatea a fost radiată și, prin sentința de închidere nr. 148 din 13 aprilie 2013 a Tribunalului Mehedinți, lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice sarcini și îndatoriri cu privire la societatea respectivă.

Intimatul-pârât

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 14 aprilie 2016, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.

E., în calitate de mandatar al intimaților-pârâți F., G. și H., a depus întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 29 aprilie 2016, prin care invocă: excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât în recurs nu sunt indicați mandanții săi F., G. și H.; excepția nulității recursului, pentru că în recurs nu sunt indicate numele intimaților-pârâți și domiciliile/sediile acestora; excepția tardivității recursului, la aprecierea instanței.

II. Considerentele Înaltei Curți

La termenul de judecată de astăzi, 11 mai 2016, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ.ă, a rămas în pronunțare cu privire la excepțiile invocate în cauză, împrejurare ce face de prisos expunerea și cercetarea în fond a pricinii.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a SC B. SA, invocată de D. SPRL – fost lichidator judiciar în Dosarul nr. x/101/2011 al Tribunalului Mehedinți în cauza privind pe debitoarea SC B. SA, Înalta Curte o recalifică sub forma excepției lipsei capacității procesuale de folosință, excepție apreciată ca fiind întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

Prin sentința nr. 148 din 18 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/101/2011, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: admite cererea privind închiderea procedurii falimentului debitorului SC B. SA; dispune închiderea procedurii falimentului debitorului SC B. SA; dispune radierea debitorului din Registrul Comerțului.

În aceste condiții, ca urmare a închiderii procedurii falimentului, intimata-pârâtă SC B. SA este dizolvată, conform art. 227 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și își încetează existența de la data radierii din registrul comerțului, conform art. 244 și art. 251 alin. (1) C. civ., astfel că nu mai are capacitate procesuală de folosință în sensul dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. a) și art. 56 C. proc. civ.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesual pasive a intimaților-pârâți F., G. și H., excepție invocată prin întâmpinare de E., în calitate de mandatar al acestor intimați, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, având în vedere faptul că neindicarea în cererea de recurs a părților respective nu determină lipsa calității lor procesuale pasive.

În ceea ce privește excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinare de E., în calitate de mandatar al intimaților-pârâți F., G. și H., Înalta Curte constată că este neîntemeiată, având în vedere faptul că recursul a fost declarat cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care sentința atacată a fost comunicată la data de 4 decembrie 2015, iar recursul a fost declarat la data de 17 decembrie 2015.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de E., în calitate de mandatar al intimaților-pârâți F., G. și H., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ.:

„Art. 302

1

- Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:

a)

numele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal și contul bancar. Dacă recurentul locuiește în străinătate, va arata și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b)

indicarea hotărârii care se atacă;

c)

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

d)

semnătura”.

În contextul în care, prin hotărârea ce formează obiectul recursului, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței nr. 83 din 24 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/54/2010, Înalta Curte observă că, prin recursul declarat, revizuentul expune numai critici vizând fondul raportului juridic litigios referitoare la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la data de 25 martie 1996, fără a arăta care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii pronunțate în revizuire, cerință prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte observă că nu poate fi contestată susținerea mandatarului E., în sensul că, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul nu indică

numele, domiciliul sau reședința intimaților-pârâți F., G. și H., condiție prevăzută, de asemenea, sub sancțiunea nulității, de art. 302

1

alin. (1) lit. a)  C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ., Înalta Curte reține că este întemeiată excepția nulității recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 463/2015 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SC B. SA, invocată prin întâmpinare de lichidatorul judiciar D. SPRL.

Admite excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți F., H. și G., prin mandatar E.

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 463/2015 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2016.