ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2555/2015

HOTĂRÂRE

13.11.2015

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2555/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Decizia nr. 2555/2015

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea în regres înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 20 februarie 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, obligarea pârâtei Ia plata sumei de 5.940,66 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de reclamantă în calitate de asigurător Casco, obligarea la plata penalităților de întârziere de 0.1% pe zi calculate de la data de 03 februarie 2014 și până Ia plata integrală a debilului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esență că, ia data de 15 ianuarie 2011 numitul C., asigurat R.C.A. la pârâtă, a produs din culpa sa un accident, avariind auto, asigurat Casco Ia reclamantă. în baza poliței de asigurare Casco, reclamanta și-a despăgubit asiguratul cu suma de 5.940,66 lei, reprezentând contravaloarea avariilor suferite de autoturismul asigurat, astfel în baza art. 49 din Legea nr. 136/1995 se subrogă în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Reclamanta a comunicat pârâtei cererea de despăgubire din 23 ianuarie 2014, însă pârâta nu a efectuat plata în 15 zile, astfel că aceasta datorează și penalități de întârziere de 0,1%/zi.

Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 136/1995, Ordinul nr. 14/2011, N.C.P.C., N.C.C.

Prin sentința civilă nr. 3402 din 06 iunie 2014, Judecătoria Sibiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reținând că:

Dispozițiile art. 107 C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanței din circumscripția teritorială în care își are domiciliul sau sediul pârâtul, conform principiului actor sequitur forum rei.

Reprezentând dreptul comun în materia competenței teritoriale în cazul pârâților - persoane juridice, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Este adevărat că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, însă această facultate impune reclamantului ca instanța pe care înțelege să o sesizeze cu soluționarea litigiului să fie competentă din punct de vedere teritorial.

Prin urmare, instanța verificând în primul rând, dacă în speță există mai multe instanțe deopotrivă competente să soluționeze litigiu, reține ca pârâta împotriva căruia s~a formulat prezenta cerere de chemare în judecată are sediul m localitatea Voluntari, jud. Ilfov, în consecință, se constată că Judecătoriei Buftea îi revine, de principiu, competența de soluționare a prezentului litigiu.

Raportat la aspectele reținute anterior, se constată că, m speță, Judecătoriei Buftea îi revine competența să soluționeze litigiul, sediul societății reclamante neftind în măsură să atragă competența de soluționare a acestei instanțe.

Primind dosarul spre soluționare, Judecătoria Buftea a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu și, constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a decide.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Buftea a reținut următoarele;

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prevede că cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită pot fi adresate nu numai instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită, ci și a celei în raza căreia s-a produs prejudiciul, iar potrivit art. 116 din același act normativ, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe competente, cu precizarea că opțiunea reclamantului nu poate fi contestată dacă a fost sesizată una dintre instanțele competente alternativ. în caz contrar, pârâtul (nu și instanța, întrucât competența teritorială alternativă este reglementată prin norme dispozitive) va putea invoca excepția de necompetență prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate in fata primei instanțe.

S-a constatat că dintre instanțele competente alternativ, reclamanta a ales instanța de la domiciliul său, opțiune care nu poate fi contestată de pârât și în niciun caz de instanță, fiind în discuție o normă de competență de ordine privată.

În plus, s-a reținut că, în speță, așa cum reiese din formularul de constatare amiabilă accident, fapta a fost săvârșită pe aleea centrală din cimitirul central Sibiu, în același sens fiind și declarațiile șoferilor implicați în accident (filele 21-24).

Or, este evident că locul unde s-a produs prejudiciul este locul unde s-a produs accidentul este în orașul Sibiu, jud. Sibiu, Judecătoria Sibiu fiind instanța în raza căreia s-a produs fapta.

De asemenea, prejudiciul a fost produs în raza Judecătoriei Sibiu, reclamantul, în calitate de asigurător (cu sediul în Sibiu), a format dosarul de daună și a achitat despăgubirea persoanei asigurate - plata reparației fâcându-se direct către societatea auto ce a reparat autovehiculul avariat - SC D. SRL, cu sediul în Sibiu. (fila 61).

Având în vedere prevederile art. 116 C. proc. civ., reclamantul are posibilitatea alegerii între mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta alegând instanța de la locul săvârșirii faptei, prin urmare a operat prorogarea de competență în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În concluzie, s-a apreciat că, în cauza de față, chiar dacă și Judecătoria Buftea ar putea fi competentă teritorial să soluționeze cererea, date fiind dispozițiile legale care lasă la latitudinea reclamantului alegerea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul, Judecătoria Buftea devine necompetență teritorial să judece cauza de față, întrucât s-ar încălca voința reclamantului cu privire la alegerea instanței.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ de competenfă, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părțile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă instanță.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Conform art. 2210 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane."

Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.

În speță, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în regres, prin care, în baza unui contract de asigurare facultativă Casco, asigurătorul SC A. SA, ca urmare a subrogării sale în drepturile persoanei păgubite prin accident produs de un autovehicul aflat în proprietatea unei persoanei asigurate, solicită recuperarea despăgubirii achitate asiguratului pentru prejudiciul rezultat în urma unui accident auto, provocat de intervenientul C., asigurat R.C.A. la pârâta SC B. SA.

În acest context, sunt incidente dispozițiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiunea și ia instanța domiciliului sau sediului său.

Cum reclamanta are calitatea de terț prejudiciat, ea are posibilitatea de a alege, pentru introducerea acțiunii, între instanțele deopotrivă competente, în circumscripția cărora se afla fie domiciliul sau sediul asigurătorului R.C.A., adică al pârâtei, în temeiul art. 107 C. proc. civ., fie instanța de la domiciliul sau, după caz, a sediului său, în baza art. 115 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, potrivit textului de lege sus-menționat, în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, competența teritorială de soluționare a cauzelor nu este una exclusivă, ci alternativă.

Art. 116 C. proc. civ., prevede că în toate cazurile de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului.

Odată ce reclamantul a introdus cererea la una dintre instanțele competente potrivit legii, nici reclamanta și nici instanța nu mai pot reveni asupra ei, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat competența instanței respective, competență ce ar putea fi contestată numai de către pârât prin întâmpinare sau cel maî târxiu la prima zi de înfățișare.

În speță, pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, ceea ce înseamnă ca instanța nu putea să o invoce din oficiu, desesizându-se în favoarea unei alte instanțe.

Ca atare, cum reclamanta, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., a înțeles să introducă acțiunea la una dintre instanțele prevăzute de art. 115 alin. (1) C. proc. civ., respectiv la Judecătoria Sibiu, instanța în a cărei circumscripție își are sediul, acestei instanțe îi revine competența să soluționeze cauza.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei Sibiu.