ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1450/2017

HOTĂRÂRE

17.10.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1450/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 24 august 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.A. Sibiu prin Sucursala Craiova a formulat acțiune în regres, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. București și intervenienta C., prin care a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 30.041,93 RON, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de reclamantă în calitate de asigurător CASCO.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi conform art. 64 alin. (4) din Ordinul CSA 14/2011 începând cu data de 09 august 2016, respectiv data punerii în întârziere a pârâtei și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 1896 din 13 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Craiova, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă și, în consecință, a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În argumentarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut în esență că, art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. indicat de reclamantă ca temei al competenței teritoriale a Judecătoriei Craiova reglementează un caz de competență teritorială alternativă care se aplică cererilor privind despăgubirile din materia asigurărilor, acesta fiind de strictă interpretare, întrucât cuprinde o excepție de la regula domiciliului pârâtului.

Judecătoria Craiova a constatat că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă nu este o cerere de despăgubire a unei persoane prejudiciate împotriva asigurătorului, ci este o acțiune în pretenții a asigurătorului Casco împotriva asigurătorului RCA, motiv pentru care a apreciat că art. 115 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu este aplicabil în speță. În consecință, prima instanță a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat cauza spre competentă soluționare instanței de la sediul social al pârâtei, respectiv Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 3983/2017 din 12 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. coroborate cu art. 107 alin. (1) același cod, în sensul că instanța competentă să soluționeze litigiul pendinte este instanța din raza teritorială a producerii evenimentului rutier.

În speță, s-a constatat că fapta ilicită s-a produs în localitatea Pielești, jud. Dolj, acesta fiind motivul pentru care reclamanta a înțeles să sesizeze Judecătoria Craiova, în speță fiind incidentă competența teritorială alternativă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 iunie 2017, stabilindu-se termen de judecată astăzi când instanța a hotărât următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul litigiului îl reprezintă acțiunea în regres prin care reclamanta a solicitat suma de 30.041,93 RON și penalități de întârziere de 0,1% pe zi.

Suma solicitată reprezintă contravaloarea despăgubirii achitată în calitate de asigurător Casco, ca urmare a producerii accidentului rutier dintre autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x și autoturismul marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare x, acesta din urmă fiind avariat din culpa celui dintâi.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că: "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Întrucât obiectul litigiului îl reprezintă pretenții solicitate în regres de asigurătorul CASCO de la asigurătorul RCA, ca urmare a producerii accidentului rutier, în speță devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta ilicită și instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul, toate aceste instanțe fiind deopotrivă competente să judece cauza.

În speță, evenimentul rutier s-a produs pe DJ 641, în localitatea Pielești, jud. Dolj.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă și că, opțiunea reclamantei a fost în sensul soluționării cauzei la Judecătoria Craiova, prin urmare, la instanța în raza căreia a fost săvârșită fapta ilicită și s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., opțiune susținută de prevederile art. 116 din același cod.

În egală măsură, este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Față de considerentele anterior expuse Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.