ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1261/2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 București – secția I Civilă la 12.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, să se dispună obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 48.263,35 RON, reprezentând debit neachitat, precum și la plata penalităților aferente acestuia, de 1% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței până la data achitării integrale a sumei.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Ulterior, prin notele scrise depuse la 29.09.2023, aceeași parte a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorul 1 București.

Apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 113 și ale art. 115 alin. (3) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu este un terț prejudiciat, ci chiar societatea de asigurare care invocă existența unui contract de asigurare facultativă CASCO, Judecătoria Sectorul 1 București, prin sentința civilă nr. 7620/2023/06.10.2023, a stabilit că stabilirea competenței se realizează potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., sens în care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, instanța în circumscripția căreia se află sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată sub același număr unic pe rolul Judecătoriei Pitești – secția I Civilă, care, prin sentința civilă nr. 2702/2024/23.04.2024, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendata judecat cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, reținând că în cauză regulile de competență teritorială instituite de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine privată și că acțiunea a fost comunicată pârâtei la 09.05.2023, iar aceasta a formulat întâmpinare la data de 02.06.2023 prin care nu a invocat decât excepția lipsei calității procesuale pasive, precum și faptul că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată ulterior depunerii întâmpinării, cu depășirea termenului în care putea fi ridicată, Judecătoria Pitești a apreciat că declinarea competenței nu mai putea interveni, aceasta fiind consolidată definitiv în favoarea primei instanței învestite.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor când legea instituie norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

În speță, Judecătoria Sectorul 1 București a fost învestită să se pronunțe asupra cererii de valoare redusă prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, pe calea procedurii speciale privind cererile de valoare redusă, să se dispună obligarea pârâtei B. S.R.L., la plata sumei de 48.263,35 RON reprezentând debit neachitat precum și la plata penalităților de 1% pe zi de întârziere, calculate de la data scadenței și până la data achitării integrale a plății.

Potrivit art. 1028 C. proc. civ., competența de a soluționa cererile de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., text potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Obiectul cererii de chemare în judecată atrage incidența acestor norme de competență teritorială relativă, care, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., pot fi contestate "doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

În consecință, nerespectarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. atrage decăderea părții din dreptul de a mai invoca necompetența teritorială, împrejurare în raport de care instanța învestită este obligată procedeze la judecarea cauzei, competența consolidându-se definitiv în favoarea acesteia.

În procesul de față, prin întâmpinarea formulată în condițiile art. 1030 alin. (4) C. proc. civ., pârâta nu a contestat competența Judecătoriei Sectorul 1 București, ci prin notele scrise depuse ulterior, la 29.09.2023.

Cum în speță, necompetența teritorială a fost invocată cu depășirea termenului stabilit de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că aceasta s-a acoperit încă de la primul termen de judecată, instanța inițial învestită devenind singura competentă să judece litigiul.

În atare condiții, având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2024.