ÎCCJ, decizie (scj.ro #82703)

Apel incidental declarat de intimat în temeiul

art.293 C. proc. civ. Condiția aderării la apelul declarat de partea potrivnică

Apelul incidental,

reglementat prin art.293 C. proc. civ., este condiționat de existența unui apel

principal și, într-o anumită măsură, depinde de acesta. Intimatul care a avut

posibilitatea de a introduce un apel  principal, însă nu a făcut-o, nu poate

obține, prin efectul apelului incidental, ceea ce nu ar fi putut obține prin

exercițiul apelului principal.

Secția civilă, decizia nr.4681 din 12

noiembrie 2003

La data de 13 septembrie 2000, reclamanții – persoane fizice -

au chemat în judecată Primăria Municipiului Bacău pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună: în principal, obligarea pârâtei să

retrocedeze un teren în suprafață 500 mp situat în Bacău;   în

subsidiar, obligarea pârâtei să le atribuie o altă suprafață de teren echivalentă,

sub sancțiunea plății unor daune cominatorii pe zi întârziere sau obligarea la

despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului.

În motivarea acțiunii reclamanții au învederat că: proprietari

ai terenului au fost bunicii, respectiv părinții lor, teren pe care au edificat

o construcție; prin Decretul nr. 304 din 7 octombrie 1980 imobilul a fost

expropriat, iar construcția demolată; după anul 1990, au cerut retrocedarea

terenului care, la data cererii, era liber și întrunea condițiunile de

restituire prevăzute de Legea nr. 33/1994; ulterior, terenul a fost cesionat de

pârâtă Societăți  comerciale „Mc.Donald΄s”   pe care acesta

a ridicat o construcție, (restaurantul Mc.Donald΄s) bunul nefiind folosit

potrivit cu scopul exproprierii.

Tribunalul Bacău, secția civilă, prin sentința nr. 66 din

27 martie 2001, a admis în parte acțiunea și a dispus retrocedarea unei

suprafețe de 167,67 mp teren delimitat conform raportului de expertiză efectuat

în cauză. Au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere subsidiare.

Tribunalul a motivat că nu s-a îndeplinit scopul exproprierii prevăzut în

Decretul nr.304/1980 deoarece „construcția restaurantului Mc Donald’s chiar în

condițiile contractului de asociere cu consiliul local, nu face parte din

imobilele prevăzute de lege ca fiind de utilitate publică”.

Împotriva sentinței  a declarat apel

primarul Municipiului Bacău, care a solicitat schimbarea hotărârii prin

respingerea ca nefondată a acțiunii.

La data de 29 iunie 2001 reclamanții au promovat

o cerere  intitulată „apel incident” prin care au solicitat „să se schimbe

în parte sentința tribunalului, în sensul ca, pe lângă retrocedarea către noi a

suprafeței de 167,7 mp teren să dispuneți ca pentru diferența de până la 500 mp

să ni se acorde despăgubiri la valoarea stabilită prin expertiză”.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin

decizia nr. 59 din 20 iulie 2001, a admis atât apelul principal promovat de

pârât, cât și apelul incident declarat de reclamanți. A schimbat în tot

sentința tribunalului, și admițând în parte acțiunea reclamanților, a obligat

Primăria Municipiului Bacău să le plătească suma de 564.644.000 lei

reprezentând despăgubiri civile. A fost respins ca nefondat capătul de cerere

privind retrocedarea terenului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel

a reținut și motivat că retrocedarea suprafeței de 167,67 mp teren ar fi de

natură să închidă calea de acces la restaurantul Mc.Donald’s și să conducă la

desființarea unor construcții și lucrări de amenajare efectuate de această

societate, punând-o în imposibilitate de a-și realiza în condițiuni optime

activitatea.

Cu referire la apelul incident s-a

reținut că suma de 675 lei primită de autorul reclamanților pentru terenul

expropriat, fiind derizorie, nu constituie o dreaptă despăgubire, echivalând,

practic, cu lipsa despăgubirii. Instanța de apel a constatat că reclamanții

sunt îndreptățiți să primească despăgubiri pentru terenul proprietatea

autorului lor, cu atât mai mult cu cât la data efectuării unor cereri

anterioare de retrocedare terenul era liber de construcții „însă ulterior

pârâta cu rea-credință a concesionat terenul către Mc.Donald’s care a edificat

un restaurant pe acest teren”.

Împotriva deciziei dată în apel în termen

legal a declarat recurs  Municipiul Bacău, prin primar, care a susținut că

în mod greșit instanța a admis apelul incident și din eroare a fost obligată

primăria la despăgubiri întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă.

Potrivit Legii administrației publice locale și a Legii nr.10/2001 calitate

procesuală pasivă pentru obligația de plată a despăgubirilor o are doar

Ministerul Finanțelor Publice, autoritatea administrativă locală având doar

posibilitatea de restituire în natură a terenului în măsura în care există

suprafețe libere.

Recursul este fondat, în temeiul

considerentelor care succed:

Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc.

civ., intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să

adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să

tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la

prima zi de înfățișare.

Împrejurarea care rezultă în mod

neechivoc din textul citat este aceea că „aderarea la apel” se poate face numai

de intimat. De asemenea, este de remarcat, ca o caracteristică a instituției,

că această formă de apel se poate îndrepta numai împotriva apelantului

principal, respectiv, în termenii legii, intimatul poate „să adere la apelul

făcut de partea potrivnică”. Deși denumirea adoptată prin O.U.G. nr.138/2000

nedumerește datorită preluării necritice din legislația mai veche a termenului

arhaic de „aderare la apel”, totuși, instituția nu este destinată să sprijine

apărarea vreunei părți din proces, astfel cum ar sugera denumirea dată de

ordonanță instituției, ci să promoveze un interes propriu al intimatului

(intimaților).

Scopul „aderării la apel” sau al apelului

incident fiind acela de a obține reformarea hotărârii, intimatul trebuie să

justifice un interes pentru a-l exercita. Aprecierea interesului se va face de

la caz la caz, în raport cu dispozitivul hotărârii atacate, prin care i s-a dat

intimatului o satisfacție deplină ori i s-a dat numai o satisfacție parțială,

instanța de control fiind însă obligată întotdeauna să verifice dacă prin

soluția ce se dă apelului incident se păstrează cadrul substanțial al judecății

în primă instanță.

Apelul incident este condiționat de

existența unui apel principal și, într-o anumită măsură, depinde de acesta.

Întrucât obiectul apelului incident nu îl constituie apelul principal, ci hotărârea

judecătorească dată în primă instanță, în analiza soluțiilor posibil de primit

în această cale de atac sunt impuse, totuși, o serie de limite generate de

caracterul devolutiv al apelului, marcate de cele două reguli: tantum devolutum

quantum iudicati; și, respectiv, tantum devolutum quantum apellatum.

Astfel, pentru intimatul care a avut

posibilitatea de a introduce un apel principal, însă nu a făcut-o, el nu poate

obține prin efectul apelului incidental, ceea ce nu ar fi putut obține prin

exercițiul apelului principal.

În speță, reclamanții-intimați au

promovat în justiție o acțiune având  două capetele de cerere prin care

s-a urmărit obținerea unei obligații alternative: predarea fizică a

menișcătorului sau, în subsidiar, despăgubiri în echivalent. Întrucât la

instanța de fond reclamanții-intimați au obținut restituirea nemișcătorului (în

proporția stabilită de art. 35 din Legea nr.33/1994 și în măsura în care el

există în natură), adică li s-a dat satisfacție în cadrul obligației

principale, ei nu ar fi putut obține într-un apel principal schimbarea naturii

obligației într-una alternativă (despăgubiri bănești – acordate dincolo de

limitele realizării scopului exproprierii).

Cu alte cuvinte, ceea ce le era interzis

reclamanților de a obține prin exercițiul  apelului  principal

(schimbarea,  în  apel,  a  obligației

principale  într-una alternativă), tot astfel le este interzis de a

dobândi pe calea apelului incident.

Sunt considerente pentru care se constată

că instanța de control judiciar greșit a admis apelul incident exercitat de

reclamanții-intimați.

Permițând reclamanților-intimați să

schimbe în calea de atac natura juridică a acțiunii din una reală și petitorie,

în una personală, prin care s-a urmărit valorificarea unui simplu drept de

creanță, instanța de apel nu a pus în discuție și nu a verificat, din oficiu,

dacă acțiunea promovată la 13 septembrie 2000 în capătul de cerere referitor la

obligația subsidiară nu înfrânge dispozițiile art. (1) și (3) din Decretul

nr.167/1958 privitoare la prescripția extinctivă, având în vedere că termenul

stipulat de textele menționate a început să curgă de la adoptarea Constituției

din 1991, care, prin art.21, garanta libertatea dreptului de a petiționa și de

a apela neîngrădit la justiție pentru orice persoană fizică sau juridică.

Dar hotărârile date în cauză sunt greșite și pentru alte

considerente.

Întrucât reclamanții au promovat o

acțiune de drept comun în revendicare, ei trebuiau să facă dovada că au

acceptat succesiunea bunicilor, respectiv părinților lor, iar actele de stare

civilă depuse la dosarul de fond și care probează doar filiațiunea, nu sunt

suficiente.

De asemenea, în justificarea dreptului

cerut în justiție reclamanții au depus la dosar doar actul de partaj voluntar

autentificat sub nr. 449/10 noiembrie 1979 de fostul Notariat de Stat Bacău,

act juridic declarativ de drepturi, nu și actul translativ de drept real prin

care bunicii lor au dobândit terenul în proprietate, așa, cum, de altfel, se

susține în acțiunea introductivă de instanță.

Întrucât reclamanții nu s-au legitimat

procesual activ, atât sub aspectul dreptului de proprietate asupra terenului,

cât și în ceea ce privește acceptarea succesiunilor succesive, se impune

admiterea recursului, casarea hotărârilor și reluarea judecății pentru a fi

administrate dovezile cerute de lege. După ce se va depune titlul de

proprietate al autorilor, instanța de trimitere va dispune refacerea expertizei

tehnice imobiliare, întrucât, în lipsa titlului de proprietate pe care expertul

trebuia să-l aibă la dispoziție, există îndoieli serioase că expertiza deja

întocmită a identificat și delimitat cu precizie nemișcătorul ce se pretinde că

a aparținut autorilor reclamanților.