ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5089/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 6540 din 13 septembrie 2000 reclamanții I.D., D.I. și D.F. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bacău solicitând ca pârâta să fie obligată, în principal, să retrocedeze terenul în suprafață de 500 mp situat în Bacău, iar în subsidiar să atribuie reclamanților o altă suprafață de teren echivalentă, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii pe zi întârziere sau obligarea la despăgubiri reprezentând c/valoarea terenului. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au moștenit imobilul, compus din teren și construcție, de la autorii lor, iar prin Decretul nr. 304 din 7 octombrie 1980 imobilul a fost expropriat, construcția fiind demolată.

Ulterior, terenul a fost cesionat de pârâtă unei societăți cu capital privat care a ridicat o construcție, astfel că bunul nu a fost folosit potrivit cu scopul exproprierii. Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994. Prin sentința civilă nr. 66 din 27 martie 2001 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus retrocedarea suprafeței de 167,67 mp teren situat în Bacău. Au fost admise ca inadmisibile capetele de cerere subsidiare. Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că în speță, nu s-a îndeplinit scopul exproprierii prevăzut de Decretul nr. 304/1980 deoarece „construcția restaurantului M.D. chiar în condițiile contractului de asociere cu consiliul local, nu face parte din imobilele prevăzute de lege ca fiind de utilitate publică”.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul municipiului Bacău care a solicitat schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondată. Reclamanții au formulat apel incident, prin care au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul că, pe lângă retrocedarea suprafeței de 167,7 mp teren să se dispună ca pentru diferența de până la 500 mp să li se acorde despăgubiri. Prin decizia civilă nr. 59 din 20 iulie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă, au fost admise ambele apeluri și s-a schimbat în tot sentința în sensul că s-a admis în parte acțiunea, pârâta fiind obligată să plătească reclamanților suma de 564.644.000 lei reprezentând despăgubiri. A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind retrocedarea terenului.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că retrocedarea suprafeței de 167,67 mp ar fi de natură să închidă calea de acces la restaurantul M.D. și să conducă la desființarea unor construcții și lucrări de amenajare efectuate de această societate. Cu referire la apelul incident s-a reținut că suma de 675 lei primită de autorul reclamanților pentru terenul expropriat nu constituie o dreaptă despăgubire. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul Bacău, prin Primar care a susținut că în mod greșit s-a admis apelul incident și din eroare a fost obligată primăria la despăgubiri întrucât aceasta nu are calitate procesuală pasivă. Prin decizia nr. 4681 din 12 noiembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație, secția civilă, s-a admis recursul, s-au casat atât decizia cât și sentința și s-a trimis cauza la același tribunal pentru rejudecare.

În considerentele acestei decizii s-a reținut, în esență, că instanța de control judiciar greșit a admis apelul incident exercitat de reclamanții-intimați, permițând acestora să schimbe în calea de atac natura juridică a acțiunii din una reală și petitorie, în una personală, prin care s-a urmărit valorificarea unui simplu drept de creanță. S-a mai reținut că reclamanții nu s-au legitimat procesual activ, atât sub aspectul dreptului de proprietate asupra terenului, cât și în ceea ce privește acceptarea succesiunilor succesive și că se impune refacerea expertizei tehnice imobiliare după depunerea titlului de proprietate al autorilor. În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 2066/2004.

În sensul prevăzut de art. 57 C. proc. civ., în cauză au fost introduși în calitate de intervenienți în interes propriu I.J., I.O. și D.V. Prin sentința civilă nr. 226 din 20 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții D.I., I.D. și s-a dispus retrocedarea către aceștia a suprafeței de 96,89 mp teren identificat conform anexei raportului de expertiză. S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere subsecvent privind acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren. S-a respins și cererea privind pe intervenientul D.V. Prin încheierea din data de 21 iunie 2005 instanța a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței în sensul că a fost trecută în calitate de reclamant și D.F.

În motivarea sentinței s-a reținut că prin Decretul nr. 304 din 7 octombrie 1980 s-a dispus exproprierea proprietății autorilor reclamanților pentru construirea unui ansamblu de locuințe scop care însă nu a fost atins. În prezent, s-a constatat că suprafața de 202,12 mp este ocupată de str. E., 50,83 mp reprezintă trotuarul aferent străzii, iar suprafață de 96,89 mp aparține SC M.D. România. Față de afectațiunea terenului s-a dispus numai restituirea suprafeței de 96,89 mp. Împotriva sentinței pronunțate în cauză au declarat apel reclamanții intervenienții în interes propriu care au susținut că au fost prejudiciați, întrucât suma de 675 lei primită la data exproprierii este derizorie, neputând reprezenta o dreaptă despăgubire și că instanța nu a analizat modul în care terenul a fost afectat domeniului public.

Prin decizia civilă nr. 541 din 7 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Bacău apelul a fost respins ca nefondat. În motivarea deciziei s-a reținut că în raport de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 în mod corect prima instanță a dispus retrocedarea suprafeței de 96,86 mp, liberă de construcții, față de care scopul exproprierii nu a fost atins. Analizarea contravalorii despăgubirilor și a modului de trecere a terenului în domeniul public excede cadrului procesual. Reclamanții și intervenienții în interes propriu au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții susțin că decizia recurată este nelegală, instanța trebuia să constate că sunt îndreptățiți la restituirea întregii suprafețe și întrucât aceasta nu mai există să li se acorde despăgubiri.

S-a mai susținut că terenul în cauză nu face parte din domeniul public, pârâta dispunând de el chiar în timpul procesului. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce succed. Acțiunea de față, introdusă la data de 13 septembrie 2000, este fundamentată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994. Instanțele anterioare au reținut în mod corect incidența prevederilor art.35 din această lege pentru o parte din terenul expropriat, restul fiind afectat de utilități publice, respectiv stradă, cu trotuarul aferent. Față de cadrul procesul determinat de aplicarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994, de esența speței este a se analiza dacă și în ce măsură scopul exproprierii a fost atins, împrejurare analizată și lămurită în cauză.

Celelalte aspecte învederate de recurenți referitoare la insuficiența cuantumului despăgubirilor acordate inițial sau modalitatea în care terenul a trecut în domeniul public exced cadrului procesual. Eventual, aceste aspecte ar fi putut fi analizate în cadrul unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, act normativ care însă nu este incident în cauză, prezenta acțiune fiind promovată anterior intrării în vigoare a acestei legi. Dacă s-ar proceda altfel, în sensul susținerilor recurenților s-ar ajunge la încălcarea principiului neretroactivității legii consacrat atât în art. 1 C. civ., cât și prin art. 15 alin. (2) din Constituția României. Având în vedere considerentele expuse Înalta Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.I., I.D., I.O., D.F. și I.J. împotriva deciziei nr. 541 din 7 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.