ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4446/2014

Decizia nr. 4446/2014 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Argeș, și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcția pentru Agricultură Argeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților să emită actul de încetare a dreptului de administrare asupra terenului arabil în suprafață de 15 ha, situat în județul Argeș, drept exercitat din anul 1986 de fosta U.M.

Pompieri Pitești, actualmente Inspectoratul pentru Situații de Urgență Argeș, în baza protocolului din 23 iunie 1986, urmând ca terenul să fie trecut la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar C. pentru punerea în posesie a reclamanților. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 117 din 24 aprilie 2013: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii; - a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne; - a respins acțiunea introdusă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele aspecte: Pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are calitate procesuală pasivă, întrucât terenul aflat în discuție nu se află în proprietatea sau în administrarea sa. Acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă, deoarece nu se poate impune titularului unui drept să emită un act de renunțare la respectivul drept, în condițiile în care acesta este exercitat potrivit dispozițiilor legale. Terenul în litigiu se află în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul pentru Situații de Urgență Argeș. În raport de dispozițiile art. 869 C. civ., încetarea dreptului de administrare poate interveni prin actul de revocare emis de organul care l-a constituit, dacă interesul public o impune.

Aprecierea oportunității emiterii unui asemenea act administrativ aparține doar proprietarului care a constituit dreptul de administrare și care nu este parte în cauza de față. Câtă vreme terenul se află în domeniul public al statului, indiferent de persoana care exercită dreptul de administrare, acesta nu poate fi folosit pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată de către Comisia Locală de Fond Funciar C. 3. Recursul declarat de reclamanți În recursul lor, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, care nu a fost structurată pe motive de recurs, după cum impun prevederile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., recurenții au formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: Prima instanță nu s-a pronunțat pe cererea cu care a fost investită, având ca obiect constatarea „stingerii dreptului de proprietate publică sub aspectul încetării uzului pentru suprafața de 15 ha”. Pârâții nu au prezentat actul de proprietate din care rezultă apartenența imobilului la domeniul public al statului, însă reclamanții dețin pentru acesta actul de vânzare-cumpărare. Sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 869 C. civ. 4. Apărările formulate de intimați Intimații au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a apărărilor cuprinse în întâmpinări, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. - Instanța de fond a analizat obiectul cererii deduse judecății, contrar celor susținute în memoriul de recurs, respectiv acela de obligare a pârâților să emită actul de încetare a dreptului de administrare asupra terenului arabil în suprafață de 15 ha, situat în județul Argeș. - Din actele dosarului rezultă în mod indubitabil că terenul situat în județul Argeș, se află în domeniul public al statului și în administrarea Ministerul Afacerilor Interne, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență – Inspectoratul pentru Situații de Urgență al județului Argeș.

Astfel, prin protocolul din 23 iunie 1986, Ministerul de Interne a făcut schimb de terenuri cu Departamentul Agriculturii de Stat, iar prin proces-verbal, Grupul de pompieri al județului Argeș a preluat de la I.A.S. Pitești terenul în administrare. Acest imobil se află înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului. Conform art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare: „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.” Ca atare, în raport de dispoziția normativă anterior citată, nu se poate solicita în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, cum de altfel în mod corect a reținut și prima instanță, obligarea unei autorități publice să renunțe la un drept exercitat în condițiile legii. De altfel, este de observat și faptul că recurenții nu au înțeles să formuleze prezenta acțiune în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra terenului aflat în litigiu.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței nr. 117/F-CONT din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2014.