ÎCCJ, decizie (scj.ro #81822)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81822) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune privind
obligarea la plata amenzii civile pentru neexecutarea unei obligații.
Caracterul obligatoriu al încheierii de obligarea a debitorului la plata
amenzii civile.
Cuprins pe materii.
Drept procesual civil. Acțiune
privind obligarea la plata amenzii civile pentru neexecutarea unei
obligații. Caracterul obligatoriu al încheierii de obligarea a debitorului
la plata amenzii civile.
Index alfabetic.
Drept procesual civil
-
amenda civilă
-
neexecutarea unei obligații
C.pr.civ. : art. 580
3
Din interpretarea dispozițiilor art. 580
3
alin (1)
și alin (2) rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul
nu a prevăzut nicio cale de atac împotriva hotărârilor prin care
debitorul este obligat la plata unei amenzi civile în favoarea statului.
Având în vedere că legea nu
prevede cale de atac în cazul hotărârilor pronunțate în temeiul
prevederilor art.580
3
Cod procedură civilă, instanța
de apel în mod greșit a reținut incidența dispozițiile de
drept comun prevăzute de art.282 teza II Cod procedură civilă,
motivat de faptul că prima instanță nu a soluționat cererea
prin încheiere irevocabilă, ci prin decizie dată cu apel.
De altfel, consacrarea caracterului
irevocabil al încheierii de obligare a debitorului la plata amenzii civile este
în deplină concordanță cu finalitatea reglementării, ce
vizează o procedură din faza executării silite.
În acest sens, nu se poate reține
o îngrădire a accesului liber la justiție, întrucât Curtea
Constituțională a statuat în mod constant că este de
competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de
desfășurare a procesului în fața instanțelor
judecătorești. Legiuitorul este suveran în a limita accesul la toate
căile de atac și deci, la toate gradele de jurisdicție și
poate institui, pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus
reglementării, reguli speciale de procedură, ca și
modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul
liberului acces la justiție presupunând posibilitatea
neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste
proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.
Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia nr. 3620 din 3 mai 2011.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă,
reclamantul P.T.D. a solicitat obligarea pârâtului Primarul General al
Municipiului București la plata în favoarea statului a unei amenzi civile
de 50 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea
obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de
sentința civilă nr. 1278 din 10 septembrie 2008 pronunțată
de Tribunalul București, Secția a-III-a civilă în dosarul
nr.13311/3/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin
neapelare.
În drept, au fost invocate
dispozițiile art.580
3
Cod procedură civilă.
Prin sentința civila nr.1324
din 18 noiembrie 2009, tribunalul a admis în parte cererea formulată
și a obligat debitorul la plata unei amenzi civile, în cuantum de 30 de
lei pe zi de întârziere în favoarea statului, până la executarea
obligației prevăzută în titlul executoriu invocat de reclamant.
Pentru a pronunța această
hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă
nr.1278 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului București, Secția
a-III-a civilă, în dosar nr.13311/3/2008, definitivă și
irevocabilă, Primarul General al Municipiului București a fost
obligat să emită o dispoziție motivată pentru notificarea
nr.565 din 26 ianuarie 2008 emisă de BEJ V.P., privind un imobil din
București.
Pârâtul nu a făcut dovada
că s-a conformat hotărârii judecătorești menționate.
Având în vedere dispozițiile
art.580
3
Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat
că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a aplica
debitorului o amendă civilă în favoarea statului, până la
îndeplinirea
obligației de a face
prevăzută în titlul
executoriu, față de împrejurarea că această obligație
nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul.
În
ceea ce privește cuantumul acestei amenzi, tribunalul a apreciat că o
amendă în cuantum de 30 lei/zi de întârziere este suficientă pentru a
constrânge debitorul la îndeplinirea obligației.
Împotriva acestei decizii a formulat
apel Municipiul București, prin Primarul General, ce nu a fost motivat,
soluționarea acestuia urmând a se face în raport cu prevederile art.292
alin.(2) Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant a invocat
excepția inadmisibilității apelului, iar instanța, din
oficiu, a invocat ca motiv de
ordine publică, excepția
necompetenței materiale de soluționare a cauzei în
primă instanță de tribunal.
Curtea de Apel București,
Secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 484A din 12 iulie 2010, a
respins excepția inadmisibilității apelului, a admis apelul
pârâtului, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre
competentă soluționare Judecătoriei sectorului 5 București.
Pentru a decide astfel, cu privire
la excepția inadmisibilității apelului, curtea de apel a
reținut că, cererea de chemare în judecată întemeiată pe
dispozițiile art.580
3
Cod procedură civilă, are ca
obiect obligarea pârâtului la plata în favoarea statului a unei amenzi civile
pentru neexecutarea unei obligații de a face
intuitu personae,
stabilite
prin sentința civilă nr.1278 din 10 septembrie 2008
pronunțată de Tribunalul București, Secția a -III-a
civilă, definitivă și irevocabilă.
S-a arătat că, textul
legal menționat are în vedere obligațiile de a face
intuitu
personae
, care implică faptul personal al debitorului. În acest caz,
creditorul nu poate obține executarea în natură a obligației
asumate de debitor prin mijloace de executare directă, iar îndeplinirea
unei asemenea obligații nici nu poate fi realizată de creditor, pe
cheltuiala debitorului, în condițiile art.580
2
Cod
procedură civilă, astfel încât articolul invocat prevede o modalitate
specifică de constrângere a debitorului de a-și executa
obligația, prin aplicarea unei amenzi civile, în favoarea statului.
Procedura este una specială, în
sensul că cererea se adresează instanței de executare, care se
pronunță prin încheiere irevocabilă.
În cauză, reclamantul a adresat
cererea Tribunalului București, care a pronunțat o decizie dată
cu apel, împotriva căreia pârâtul a exercitat prezenta cale de atac.
Având în vedere cele reținute,
instanța de apel a arătat că, întrucât prima instanță
nu a soluționat cererea în procedura prevăzută de art. 580
3
,
prin încheiere irevocabilă, ci prin decizie dată cu apel, în
privința căii de atac ce se exercită în cauză sunt
incidente dispozițiile de drept comun prevăzute de art.282 teza II
Cod procedură civilă, potrivit cu care hotărârile în primă
instanță sunt supuse apelului la curtea de apel, și drept
consecință, a respins excepția inadmisibilității
formulării apelului, invocată de intimatul pârât, ca
neîntemeiată.
În ceea ce privește
excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în
primă instanță de tribunal, invocată ca motiv de ordine
publică, curtea de apel a reținut că potrivit art.580
3
Cod procedură civilă, instanța competentă să aplice
amenda cominatorie și să stabilească cuantumul sumelor datorate
statului este instanța de executare.
Instanța de executare, este
potrivit art.373 alin.(2) Cod procedură civilă, judecătoria în
circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în
care legea dispune altfel.
În cauză, având în vedere
că aducerea la îndeplinire a obligației de a face
intuitu personae
se realizează în modalitatea specifică prevăzută de art.580
3
Cod procedură civilă, prin aplicarea unei amenzi civile debitorului,
în raport cu prevederile art.373 alin.(2) Cod procedură civilă
instanța „în circumscripția căreia se face executarea” este cea
de la sediul debitorului.
Cum în cauză, sediul
debitorului (apelantul-pârât) indicat de acesta în cererea de apel, se
află în circumscripția sectorului 5 București, instanța de
executare este, potrivit textului menționat, Judecătoria
sectorului 5 București, această instanță fiind competentă
să soluționeze cererea pendinte, întemeiată pe prevederile
art.580
3
Cod procedură civilă.
Instanța de apel a reținut
că și în ipoteza în care s-ar aprecia că instanța
sesizată de creditor nu este instanța de executare, competența
de soluționare a cauzei tot nu aparține tribunalului, ci judecătoriei
de la sediul pârâtului, în condițiile normelor de drept comun în materie
de competență (art.1 Cod procedură civilă, în privința
competenței materiale, respectiv art. 5 Cod procedură civilă, în
privința competenței teritoriale).
Împotriva acestei din urmă
decizii, reclamantul P.T.D. a declarat recurs, invocând greșita
interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente.
În motivarea recursului, reclamantul
a arătat că cererea introductivă de instanță este
întemeiată pe dispozițiile art.580
3
Cod procedură civilă,
care nu prevăd nicio cale de atac împotriva hotărârilor prin care
debitorul este obligat la plata unei amenzi civile în favoarea statului.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este
fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed:
Cererea introductivă de
instanță formulată de reclamantul P.T.D. este întemeiată în
drept pe dispozițiile art.580
3
Cod procedură civilă
și vizează executarea silită a unei obligații de a face.
Potrivit art.580
3
alin.(1) Cod procedură civilă „dacă obligația de a face nu
poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta
poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile.
Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere
irevocabilă, dată cu citarea părților, să
plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 20
lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea
obligației prevăzute în titlu executoriu.”
Totodată, alin.(2) al art. 580
3
Cod procedură civilă prevede că, în situația în care
în termen de 6 luni, debitorul nu își execută obligația
prevăzută în titlu executoriu, „la cererea creditorului,
instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile
pe zi de întârziere în favoarea statului, va fixa suma datorată statului
cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea
părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin
neîndeplinirea obligației prevăzute de alin.(1), creditorul poate
cere obligarea debitorului la daune-interese.”
Așadar, din
dispozițiile legale enunțate rezultă fără echivoc
faptul că legiuitorul nu a prevăzut nicio cale de atac împotriva
hotărârilor prin care debitorul este obligat la plata unei amenzi civile
în favoarea statului.
Ca urmare, în prezenta cauză,
apelul declarat de pârâtul Primarul General al Municipiului București era
inadmisibil și se impunea admiterea excepției
inadmisibilității, invocată de intimatul P.T.D.
Având în vedere că legea nu
prevede cale de atac în cazul hotărârilor pronunțate în temeiul
prevederilor art.580
3
Cod procedură civilă, în
speță instanța de apel în mod greșit a reținut
incidența dispozițiile de drept comun prevăzute de art.282 teza
II Cod procedură civilă, motivat de faptul că prima instanță
nu a soluționat cererea prin încheiere irevocabilă, ci prin decizie
dată cu apel.
De altfel, consacrarea caracterului
irevocabil al încheierii de obligare a debitorului la plata amenzii civile este
în deplină concordanță cu finalitatea reglementării, ce
vizează o procedură din faza executării silite.
În acest sens, nu se poate
reține o îngrădire a accesului liber la justiție, întrucât
Curtea Constituțională a statuat în mod constant că este de
competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de
desfășurare a procesului în fața instanțelor
judecătorești. Legiuitorul este suveran în a limita accesul la toate
căile de atac și deci, la toate gradele de jurisdicție și
poate institui, pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus
reglementării, reguli speciale de procedură, ca și
modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul
liberului acces la justiție presupunând posibilitatea
neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste
proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.