ÎCCJ, decizie (scj.ro #81822)

Acțiune privind obligarea la plata amenzii civile pentru neexecutarea unei obligații. Caracterul obligatoriu al încheierii de obligarea a debitorului la plata amenzii civile. Cuprins pe materii. Drept procesual civil. Acțiune privind obligarea la plata amenzii civile pentru neexecutarea unei obligații. Caracterul obligatoriu al încheierii de obligarea a debitorului la plata amenzii civile. Index alfabetic. Drept procesual civil - amenda civilă - neexecutarea unei obligații C.pr.civ. : art. 580 3 Din interpretarea dispozițiilor art. 580 3 alin (1) și alin (2) rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul nu a prevăzut nicio cale de atac împotriva hotărârilor prin care debitorul este obligat la plata unei amenzi civile în favoarea statului.

Având în vedere că legea nu prevede cale de atac în cazul hotărârilor pronunțate în temeiul prevederilor art.580 3 Cod procedură civilă, instanța de apel în mod greșit a reținut incidența dispozițiile de drept comun prevăzute de art.282 teza II Cod procedură civilă, motivat de faptul că prima instanță nu a soluționat cererea prin încheiere irevocabilă, ci prin decizie dată cu apel. De altfel, consacrarea caracterului irevocabil al încheierii de obligare a debitorului la plata amenzii civile este în deplină concordanță cu finalitatea reglementării, ce vizează o procedură din faza executării silite. În acest sens, nu se poate reține o îngrădire a accesului liber la justiție, întrucât Curtea Constituțională a statuat în mod constant că este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.

Legiuitorul este suveran în a limita accesul la toate căile de atac și deci, la toate gradele de jurisdicție și poate institui, pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 3620 din 3 mai 2011. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, reclamantul P.T.D.

a solicitat obligarea pârâtului Primarul General al Municipiului București la plata în favoarea statului a unei amenzi civile de 50 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1278 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a-III-a civilă în dosarul nr.13311/3/2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare. În drept, au fost invocate dispozițiile art.580 3 Cod procedură civilă. Prin sentința civila nr.1324 din 18 noiembrie 2009, tribunalul a admis în parte cererea formulată și a obligat debitorul la plata unei amenzi civile, în cuantum de 30 de lei pe zi de întârziere în favoarea statului, până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu invocat de reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.1278 din 10 septembrie 2008 a Tribunalului București, Secția a-III-a civilă, în dosar nr.13311/3/2008, definitivă și irevocabilă, Primarul General al Municipiului București a fost obligat să emită o dispoziție motivată pentru notificarea nr.565 din 26 ianuarie 2008 emisă de BEJ V.P., privind un imobil din București. Pârâtul nu a făcut dovada că s-a conformat hotărârii judecătorești menționate. Având în vedere dispozițiile art.580 3 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a aplica debitorului o amendă civilă în favoarea statului, până la îndeplinirea obligației de a face prevăzută în titlul executoriu, față de împrejurarea că această obligație nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul.

În ceea ce privește cuantumul acestei amenzi, tribunalul a apreciat că o amendă în cuantum de 30 lei/zi de întârziere este suficientă pentru a constrânge debitorul la îndeplinirea obligației. Împotriva acestei decizii a formulat apel Municipiul București, prin Primarul General, ce nu a fost motivat, soluționarea acestuia urmând a se face în raport cu prevederile art.292 alin.(2) Cod procedură civilă. Intimatul-reclamant a invocat excepția inadmisibilității apelului, iar instanța, din oficiu, a invocat ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță de tribunal. Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 484A din 12 iulie 2010, a respins excepția inadmisibilității apelului, a admis apelul pârâtului, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 5 București.

Pentru a decide astfel, cu privire la excepția inadmisibilității apelului, curtea de apel a reținut că, cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art.580 3 Cod procedură civilă, are ca obiect obligarea pârâtului la plata în favoarea statului a unei amenzi civile pentru neexecutarea unei obligații de a face intuitu personae, stabilite prin sentința civilă nr.1278 din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a -III-a civilă, definitivă și irevocabilă. S-a arătat că, textul legal menționat are în vedere obligațiile de a face intuitu personae , care implică faptul personal al debitorului.

În acest caz, creditorul nu poate obține executarea în natură a obligației asumate de debitor prin mijloace de executare directă, iar îndeplinirea unei asemenea obligații nici nu poate fi realizată de creditor, pe cheltuiala debitorului, în condițiile art.580 2 Cod procedură civilă, astfel încât articolul invocat prevede o modalitate specifică de constrângere a debitorului de a-și executa obligația, prin aplicarea unei amenzi civile, în favoarea statului. Procedura este una specială, în sensul că cererea se adresează instanței de executare, care se pronunță prin încheiere irevocabilă. În cauză, reclamantul a adresat cererea Tribunalului București, care a pronunțat o decizie dată cu apel, împotriva căreia pârâtul a exercitat prezenta cale de atac.

Având în vedere cele reținute, instanța de apel a arătat că, întrucât prima instanță nu a soluționat cererea în procedura prevăzută de art. 580 3 , prin încheiere irevocabilă, ci prin decizie dată cu apel, în privința căii de atac ce se exercită în cauză sunt incidente dispozițiile de drept comun prevăzute de art.282 teza II Cod procedură civilă, potrivit cu care hotărârile în primă instanță sunt supuse apelului la curtea de apel, și drept consecință, a respins excepția inadmisibilității formulării apelului, invocată de intimatul pârât, ca neîntemeiată. În ceea ce privește excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță de tribunal, invocată ca motiv de ordine publică, curtea de apel a reținut că potrivit art.580 3 Cod procedură civilă, instanța competentă să aplice amenda cominatorie și să stabilească cuantumul sumelor datorate statului este instanța de executare.

Instanța de executare, este potrivit art.373 alin.(2) Cod procedură civilă, judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În cauză, având în vedere că aducerea la îndeplinire a obligației de a face intuitu personae se realizează în modalitatea specifică prevăzută de art.580 3 Cod procedură civilă, prin aplicarea unei amenzi civile debitorului, în raport cu prevederile art.373 alin.(2) Cod procedură civilă instanța „în circumscripția căreia se face executarea” este cea de la sediul debitorului. Cum în cauză, sediul debitorului (apelantul-pârât) indicat de acesta în cererea de apel, se află în circumscripția sectorului 5 București, instanța de executare este, potrivit textului menționat, Judecătoria sectorului 5 București, această instanță fiind competentă să soluționeze cererea pendinte, întemeiată pe prevederile art.580 3 Cod procedură civilă.

Instanța de apel a reținut că și în ipoteza în care s-ar aprecia că instanța sesizată de creditor nu este instanța de executare, competența de soluționare a cauzei tot nu aparține tribunalului, ci judecătoriei de la sediul pârâtului, în condițiile normelor de drept comun în materie de competență (art.1 Cod procedură civilă, în privința competenței materiale, respectiv art. 5 Cod procedură civilă, în privința competenței teritoriale). Împotriva acestei din urmă decizii, reclamantul P.T.D. a declarat recurs, invocând greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente. În motivarea recursului, reclamantul a arătat că cererea introductivă de instanță este întemeiată pe dispozițiile art.580 3 Cod procedură civilă, care nu prevăd nicio cale de atac împotriva hotărârilor prin care debitorul este obligat la plata unei amenzi civile în favoarea statului.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed: Cererea introductivă de instanță formulată de reclamantul P.T.D. este întemeiată în drept pe dispozițiile art.580 3 Cod procedură civilă și vizează executarea silită a unei obligații de a face. Potrivit art.580 3 alin.(1) Cod procedură civilă „dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile.

Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlu executoriu.” Totodată, alin.(2) al art. 580 3 Cod procedură civilă prevede că, în situația în care în termen de 6 luni, debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlu executoriu, „la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului, va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin.(1), creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese.” Așadar, din dispozițiile legale enunțate rezultă fără echivoc faptul că legiuitorul nu a prevăzut nicio cale de atac împotriva hotărârilor prin care debitorul este obligat la plata unei amenzi civile în favoarea statului.

Ca urmare, în prezenta cauză, apelul declarat de pârâtul Primarul General al Municipiului București era inadmisibil și se impunea admiterea excepției inadmisibilității, invocată de intimatul P.T.D. Având în vedere că legea nu prevede cale de atac în cazul hotărârilor pronunțate în temeiul prevederilor art.580 3 Cod procedură civilă, în speță instanța de apel în mod greșit a reținut incidența dispozițiile de drept comun prevăzute de art.282 teza II Cod procedură civilă, motivat de faptul că prima instanță nu a soluționat cererea prin încheiere irevocabilă, ci prin decizie dată cu apel. De altfel, consacrarea caracterului irevocabil al încheierii de obligare a debitorului la plata amenzii civile este în deplină concordanță cu finalitatea reglementării, ce vizează o procedură din faza executării silite.

În acest sens, nu se poate reține o îngrădire a accesului liber la justiție, întrucât Curtea Constituțională a statuat în mod constant că este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. Legiuitorul este suveran în a limita accesul la toate căile de atac și deci, la toate gradele de jurisdicție și poate institui, pentru rațiuni impuse de specificul domeniului supus reglementării, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege.