ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2016

Decizia nr. 155/2016 Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 03 noiembrie 2004, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat legal prin Guvernul României și Primăria Municipiului București prin primarul general, solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra fostului imobil, teren și construcție, în suprafață de 513,09 mp, situat în București, sector 3; să se dispună anularea Dispoziției primarului general nr. 3271/2004 ca fiind nelegală și obligarea pârâților, în solidar, ia restituirea în natură a imobilului expropriat abuziv, la repararea daunelor produse prin nefolosirea timp de 40 de ani a imobilului, la plata unei sume echivalente cu valoarea de piață a imobilului cu titlu de despăgubiri morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi stabilite.

Prin sentința civilă nr. 744 din 30 martie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins astfel capătul de cerere având ca obiect anularea dispoziției primarului, ca fiind formulat în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă și a respins acțiunea modificată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin M.F.P., ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 442/A din 03 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 744 din 30 martie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul A. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a I-a civilă, la data de 15 ianuarie 2013. Prin încheierea din 05 iunie 2013, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a decesului la data de 01 aprilie 2013 a recurentului A. La data de 02 decembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a recursului. Analizând această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apei.

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un art să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație decurgând din lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății recursului în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., măsură dispusă la termenul din 05 iunie 2013, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului. Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, timp de doi ani și 6 luni, perioadă care a trecut de la momentul suspendării judecății, pricina a rămas în neîucrare, întrucât niciuna dintre părțile implicate în proces și nici moștenitorii părții decedate, nu au înțeles să ceară continuarea judecății, deși recurentul A. a fost citat, pentru discutarea perimării, pe numele moștenirii, fiind decedat. Reținând, așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constatând totodată că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să perime cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 442/A din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2016.