ÎCCJ, decizie (scj.ro #83349)

2. Contract de asociere în participațiune . Reziliere . Pact comisoriu Cuprins pe materii : Drept comercial . Asocierea în participațiune Index alfabetic : - asocierea în participațiune - debite restante - pactul comisoriu - rezilierea contractului Cererea reclamantei de reziliere a contractului de asociere în participațiune , ca urmare a neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor de plată , a fost respinsă , deoarece pârâta a achitat debitele restante înainte de expirarea celor 60 de zile prevăzute în pactul comisoriu (art.4 alin . 4 din contract), pentru a deveni operantă rezilierea de drept . Cererea de reziliere a rămas fără obiect prin încetarea contractului , prin ajungere la termen . ( Secția comercială , decizia nr.709 din 15 februarie 2007) Reclamanta S.C.

A. E. SA București a solicitat , în contradictoriu cu pârâta S.C. S.I. SRL Rm. Vâlcea , să se constate rezilierea de drept a contractului de asociere nr.888 din 26 aprilie 2000 încheiat între S.C. F. S. E. SA ( societate absorbită prin fuziune de reclamantă ) și pârâtă , ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată și să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul proprietatea reclamantei , situat în Rm. Vâlcea , str . C. Tribunalul Vâlcea , Secția comercială , prin sentința civilă nr.114/C/23 februarie 2005, a respins ca neîntemeiată acțiunea , reținând că , în raport cu pactul comisoriu inserat de părți în contractul de asociere în participațiune , în cauză , condiția rezolutorie nu a operat de drept . Prin decizia civilă nr.92/A-C din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Pitești , Secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă . Împotriva deciziei , reclamanta S.C.

A.E. SA București a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.7 ,8 și 9 C. proc.civ ., criticând -o pentru nelegalitate și netemeinicie . Reclamanta a susținut că decizia din apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.129 alin .( 6)C.

proc.civ ., în sensul că instanța nu a fost sesizată să stabilească natura juridică a actului încheiat de părți , ci analiza îndeplinirii condițiilor pactului comisoriu , constând în verificarea executării obligațiilor de plată de către pârâtă , precum și a dispozițiilor art.251 C.com., motiv de recurs prevăzut în art.304 pct.9 C.proc.civ . Prin a doua critică , încadrată în drept în dispozițiile art.304 pct.8 C.proc.civ ., reclamanta a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății , a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia , respectiv convenția încheiată de părți , care este un contract în participațiune și conform dispozițiilor art.1513 C.civ ., presupune o participare a părților atât la beneficii cât și la pierderi , potrivit pactului comisoriu prevăzut la art.4 alin .(4) din contract.

Recursul reclamantei este nefondat . Motivul de recurs prevăzut în art.304 pct.9 C.proc.civ ., în sensul că decizia din apel a fost lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii , cu referire la art.129 alin .(6) C.proc.civ . și art.251 C.com., în sensul că instanța nu a fost sesizată cu o cerere de stabilire a naturii juridice a contractului semnat de părți , nu poate fi reținută . Înainte de a proceda la soluționarea cauzei pe fond, instanța de apel era obligată să stabilească natura juridică a contractului încheiat între părți , cu atât mai mult cu cât s-a pus în discuție natura juridică a acestuia , pe de o parte , iar pe de altă parte , stabilirea naturii juridice a contractului era absolut necesară pentru stabilirea cadrului procesual real, pentru calificarea raporturilor juridice dintre părți și a dispozițiilor legale aplicabile . Cea de a doua critică a reclamantei , întemeiată pe motivul prevăzut de art.304 pct.8 C.proc.civ ., a fost respinsă , întrucât nu se poate reține că instanța de apel ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății , sau ar fi schimbat natura , ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia . În mod corect , Curtea de Apel Pitești a reținut situația de fapt ,

în sensul că raporturile juridice dintre părți au avut la bază un contract de asociere . Potrivit pactului comisoriu inserat la art.4 alin .( 4) din contract, rezoluțiunea contractului devine operantă numai atunci când pârâta întârzie plata unei rate mai mult de două luni . Or, în speță pârâta a achitat debitele restante înainte de expirarea celor 60 de zile menționate . Mai mult decât atât , cererea de reziliere a contractului nr.888/2000 a rămas fără obiect , prin încetarea acestuia la 26 aprilie 2006. Hotărârea instanței de apel este temeinică și legală , și în consecință , recursul reclamantei s-a respins ca nefondat . S-a respins excepția lipsei calității procesuale active.