ÎCCJ, decizie (scj.ro #82397)

Imobil

naționalizat prin Legea nr. 119/1948. Cerere de restituire notificată de o

persoană juridică. Condiție

Cuprins

pe materii

:

Drept civil. Drepturi reale principale. Dreptul de proprietate

privată. Imobil naționalizat. Cerere de restituire formulată de o persoană

juridică. Condiții de admitere.

Index alfabetic

:

-

Imobil  naționalizat

-

Restituire

-

Cererea unei persoane juridice

Legea nr. 10/2001

: art. 3 alin. (1) lit. c

Cererea de restituire a unui imobil naționalizat nu este fondată dacă nu

este îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

10/2001, conform căreia persoana juridică solicitantă continuă activitatea

persoanei juridice de la care s-a preluat  terenul.

Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 144

din 16 ianuarie 2004

La 19 aprilie 2002 Compania Națională a

Huilei S.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroșani, solicitând să

se anuleze dispoziția nr. 1037/18.03.2002 prin care pârâta i-a respins cererea

de restituire în natură a  unui teren, de 500 mp, situat în Petroșani, ce

a aparținut Societății Anonime Române Petroșani, de la care a fost naționalizat

prin Legea nr. 119/1948.

Prin sentința civilă nr. 1487/26

septembrie 2002, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a respins ca nefondată

acțiunea, reținând că reclamanta  nu este continuatoarea persoanei

juridice de la care bunul s-a naționalizat, pentru a invoca măsurile

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Soluția a fost menținută în apel, prin

decizia civilă nr. 55/16 ianuarie 2002, Curtea de apel Alba Iulia motivând

hotărârea prin raportare la dispozițiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost

modificată și completată prin O.U.G. nr. 184/2002.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, care a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.

7, 9 și 10 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Reclamanta, companie națională cu capital

integral de stat, înființată prin H.G. nr. 605/1998, a solicitat de la statul român

să-i fie restituită în natură o suprafață de teren ce a fost naționalizată în

anul 1948 de la Societatea Anonimă Română Petroșani, invocând dispozițiile art.

3 lit. (c) din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestui text de lege, sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii, constatând în restituirea în natură sau

prin echivalent, persoanele juridice, proprietare ale imobilelor preluate în

mod abuziv de stat (...) după data de 6 martie 1945; îndreptățirea la măsurile

reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea

activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei

legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă

în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat

activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărârea

judecătorească, se constată că sunt aceeași persoană juridică cu cea

desființată sau interzisă (...).

Instanțele au reținut corect că nu se

poate vorbi de continuare a activității, în condițiile în care fosta Societate

Anonimă Română pentru exploatarea minelor de cărbune Lupeni (înființată în baza

sentinței nr. 1079/1924 a Tribunalului Ilfov, secția I comercială) și-a încetat

personalitatea juridică după naționalizare, patrimoniul său fiind preluat de

Societatea sovieto-română pe acțiuni Sovromcărbune, în anul 1949.

Deci, nu sunt îndeplinite cerințele

textului de lege invocat pentru a atrage admiterea acțiunii.

Pentru a înlătura orice dubii,

legiuitorul însuși a intervenit, completând art. 3 din lege cu alin. (2) (prin

O.U.G. nr. 184/12 decembrie 2002), care precizează că ministerele, celelalte

instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ teritoriale,

inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile

naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele

privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac

obiectul prezentei legi.

Prima instanță, care s-a pronunțat

înainte de modificarea legii, și-a argumentat corect soluția, interpretând

logic textul art. 3 lit. (c).

Faptul că instanța de apel a făcut

referire la modificarea operată prin O.U.G. nr. 184/2002, în motivarea deciziei

sale, de respingere a apelului, nu semnifică, astfel cum se susține în recurs,

încălcarea principiului neretroactivității legii, adaosul operat de noul act

normativ fiind doar – cum s-a demonstrat anterior – o explicitare a textului

art. 3 lit. (c), rămas în vigoare.

Ar fi contrar rațiunii legii ca o

întreprindere cu capital integral de stat să solicite de la stat retrocedarea

unui bun ce a fost naționalizat de la întreprindere cu capital privat, a cărei

continuatoare nu este, potrivit exigențelor art. 3 lit. (c) din Legea nr.

10/2001.

Recursul

a fost respins ca nefondat.