ÎCCJ, decizie (scj.ro #84283)

Recurs. Schimbarea încadrării juridice în recurs Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul Indice alfabetic : Drept procesual penal - recurs - schimbarea încadrării juridice în recurs C. proc. pen., art. 334, art. 385 14 alin. (1) Schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 6 din Legea nr. 289/2005, care constituie lege penală mai favorabilă intervenită în cursul judecării apelului, nu poate fi dispusă în recurs, deoarece s-ar încălca dublul grad de jurisdicție, precum și limitele impuse în art. 385 14 alin. (1) C. proc.

pen., dacă cercetarea judecătorească a fost deficitară, întrucât au fost ascultați numai o parte din martorii indicați în rechizitoriu, iar inculpatul nu a fost ascultat, fiind lipsit și de posibilitatea de a formula cereri și de a propune probe în apărare. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3184 din 18 mai 2006 Prin sentința penală nr. 309 din 23 iunie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul P.N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) din același cod. Instanță a reținut că, la 20 ianuarie 2004, inculpatul P.N. a sustras de la un tren subansamble în valoare de 2.939.000 de lei.

Prin decizia penală nr. 485 din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, a fost admis apelul declarat de procuror cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a susținut, între altele, că i-a fost încălcat dreptul la apărare. Procurorul a învederat că, după pronunțarea sentinței de condamnare, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2005 ale cărei dispoziții favorabile trebuiau aplicate în apelul declarat de procuror, și a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005.

Recursul este fondat. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare inculpatului P.N., atât în accepțiunea conferită de dispozițiile art. 6 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 362 alin. (1) lit. b), art. 363, art. 364, art. 365, art. 371, art. 378 și art. 334 din același cod, cât și de art. 6 paragraf 1 și 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Din examinarea cauzei rezultă că nu numai procurorul a declarat apel, dar și inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a apelului, potrivit memoriului aflat la fila 10 din dosarul curții de apel, pe care instanța de apel a omis atât să-l analizeze, în sensul calificării acestuia ca apel în raport cu dovezile de comunicare ale hotărârii primei instanțe sau ca repunere în termenul de apel ori apel peste termen, cât și să se pronunțe asupra acestuia, ceea ce a condus la încălcarea unui drept procesual exercitat de către inculpat. Mai mult, chiar în condițiile în care a fost declarat apel de către procuror, instanța de apel, în limitele efectului devolutiv al acestei căi ordinare de atac, era obligată ca în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

În acest context, instanța de apel avea obligația, în condițiile apariției unei noi legi, și anume Legea nr. 289 din 11 octombrie 2005 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată, publicată în Monitorul Oficial nr. 922 din 17 octombrie 2005 - care în art. 6 reglementează sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulație sau programat pentru circulație - să pună în discuție această infracțiune, în raport cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pe calea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

referitoare la schimbarea încadrării juridice și în condițiile legii penale mai favorabile statuate în art. 13 C. pen., urmând să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și putea pregăti apărarea, obligație pe care, însă, nu a respectat-o. Totodată, instanța de apel, judecând cauza, a omis să constate că inculpatul nu a fost ascultat la prima instanță, întrucât nu a fost prezent, și, având posibilitatea ca în apel să-l asculte, în conformitate cu art. 378 alin. (2) cu referire la art. 323 C. proc. pen, prima instanță de control judiciar a încălcat această obligație. Astfel, în raport cu nerespectarea dispozițiilor legale sus arătate, în cauză este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate avea în vedere solicitarea procurorului, în recurs, de a se efectua schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. în art. 6 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., reținând cauza spre rejudecare, deoarece s-ar încălca dublul grad de jurisdicție, precum și limitele impuse în art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., în condițiile unei cercetări judecătorești deficitare, în care au fost ascultați numai o parte din martorii indicați în rechizitoriu, inculpatul nefiind ascultat nici cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, fiind lipsit și de posibilitatea formulării de cereri și probe în apărare, așa încât nu este aplicabil în acest stadiu procesual, față de contextul concret al cauzei, cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen. Față de considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost admis, sentința penală nr. 309 din 23 iunie 2005 și decizia penală nr. 485 din 6 decembrie 2005 au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.