ÎCCJ, decizie (scj.ro #84283)

Recurs. Schimbarea încadrării juridice

în recurs

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea

specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

recurs

-

schimbarea încadrării juridice în recurs

C. proc. pen.,

art. 334, art. 385

14

alin.

(1)

Schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 209 alin. (3)

lit. f) C. pen. în infracțiunea de furt calificat prevăzută în art. 6 din Legea

nr. 289/2005, care constituie lege penală mai favorabilă

intervenită în cursul judecării apelului, nu poate fi dispusă în recurs,

deoarece s-ar încălca dublul grad de jurisdicție, precum și limitele impuse în

art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen., dacă cercetarea judecătorească a

fost deficitară, întrucât au fost ascultați numai o parte din martorii indicați

în rechizitoriu, iar inculpatul nu a fost ascultat, fiind lipsit și de

posibilitatea de a formula cereri și de a propune probe în apărare.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3184

din 18 mai 2006

Prin sentința penală nr.

309 din 23 iunie 2005, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul P.N. pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) -

art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și

b) din același cod.

Instanță a reținut că, la

20 ianuarie 2004, inculpatul P.N. a sustras de la un tren subansamble în

valoare de 2.939.000 de lei.

Prin decizia penală nr. 485

din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, a fost admis apelul declarat de procuror

cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postexecutorie.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a

susținut, între altele, că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Procurorul a învederat că,

după pronunțarea sentinței de condamnare, a intrat în vigoare Legea nr.

289/2005 ale cărei dispoziții favorabile trebuiau aplicate în apelul declarat

de procuror, și a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat în sensul

schimbării încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută în art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., în infracțiunea prevăzută în art. 6

alin. (1) din Legea nr. 289/2005.

Recursul este fondat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare

inculpatului P.N., atât în accepțiunea conferită de dispozițiile art. 6 alin.

(2) C. proc. pen., cu referire la art. 362 alin. (1) lit. b), art. 363, art.

364, art. 365, art. 371, art. 378 și art. 334 din același cod, cât și de art. 6

paragraf 1 și 3 lit. b) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Din examinarea cauzei rezultă că nu numai procurorul a declarat apel, dar și

inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a apelului, potrivit memoriului

aflat la fila 10 din dosarul curții de apel, pe care instanța de apel a omis

atât să-l analizeze, în sensul calificării acestuia ca apel în raport cu

dovezile de comunicare ale hotărârii primei instanțe sau ca repunere în termenul

de apel ori apel peste termen, cât și să se pronunțe asupra acestuia, ceea ce a

condus la încălcarea unui drept procesual exercitat de către inculpat.

Mai mult, chiar în condițiile în care a fost declarat apel de către procuror,

instanța de apel, în limitele efectului devolutiv al acestei căi ordinare de

atac, era obligată ca în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de

apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

În acest context, instanța de apel avea obligația, în condițiile apariției unei

noi legi, și anume Legea nr. 289 din 11 octombrie 2005 privind unele măsuri

pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul

transportului pe calea ferată, publicată în Monitorul Oficial nr. 922 din 17

octombrie 2005 - care în art. 6 reglementează sustragerea de componente ale

căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în

circulație sau programat pentru circulație - să pună în discuție această

infracțiune, în raport cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în

judecată, pe calea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. referitoare la

schimbarea încadrării juridice și în condițiile legii penale mai favorabile

statuate în art. 13 C. pen., urmând să atragă atenția inculpatului că are

dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății,

pentru a-și putea pregăti apărarea, obligație pe care, însă, nu a respectat-o.

Totodată, instanța de apel, judecând cauza, a omis să constate că inculpatul nu

a fost ascultat la prima instanță, întrucât nu a fost prezent, și, având

posibilitatea ca în apel să-l asculte, în conformitate cu art. 378 alin. (2) cu

referire la art. 323 C. proc. pen, prima instanță de control judiciar a încălcat

această obligație.

Astfel, în raport cu

nerespectarea dispozițiilor legale sus arătate, în cauză este incident cazul de

casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc.

pen.

Înalta Curte de Casație și

Justiție nu poate avea în vedere solicitarea procurorului, în recurs, de a se

efectua schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.

(3) lit. f) C. pen. în art. 6 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 13 C.

pen., reținând cauza spre rejudecare, deoarece s-ar încălca dublul grad de

jurisdicție, precum și limitele impuse în art. 385

14

alin. (1) C.

proc. pen., în condițiile unei cercetări judecătorești deficitare, în care au

fost ascultați numai o parte din martorii indicați în rechizitoriu, inculpatul

nefiind ascultat nici cu privire la fapta pentru care a fost trimis în

judecată, fiind lipsit și de posibilitatea formulării de cereri și probe în

apărare, așa încât nu este aplicabil în acest stadiu procesual, față de

contextul concret al cauzei, cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin.

(1) pct. 17 C. proc. pen.

Față de considerentele ce

preced, recursul inculpatului a fost admis, sentința penală nr. 309 din 23

iunie 2005 și decizia penală nr. 485 din 6 decembrie 2005 au fost casate și s-a

dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.