ÎCCJ, decizie (scj.ro #83367)

17.

Excepție de neconstituționalitate. Încheiere de respingere.

Cerere de repunere în termenul de recurs

Cuprins pe

materii:

Drept procesual civil. Recurs.Termene

Indice alfabetic:

-act

de procedură

-excepție

de neconstituționalitate

-decăderea

C.proc.civ., art.103

Legea nr.47/1992, art.29 alin.(6)

Potrivit art.103 alin.(1) C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi

de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în

termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel

sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința

sa. În speță, reclamanta a declarat recurs în 20 de zile de la

pronunțarea Curții de Apel București, încălcând

dispozițiile art.29 alin.(6) din Legea nr.47/1992, care prevăd un

termen de recurs de 48 de

ore de la

pronunțare.

(Secția

comercială, decizia nr.1541 din 26 aprilie 2007)

Prin

încheierea de ședință din 6 octombrie 2006, Curtea de Apel

București, Secția a VI-a Comercială, a respins excepția de

neconstituționalitate invocată de recurenta-debitoare S.C.M&TP

& S.A. BUCUREȘTI, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri, la

data de 26 octombrie 2006, debitoarea a declarat recurs , formulând

totodată și cerere de repunere în termenul de recurs, întemeiată

pe dispozițiile art.103 C.proc.civ. În susținerea cererii, recurenta

a arătat că față de termenul scurt de 48 de ore de la

pronunțare, și față de împrejurarea că nu a

reușit să afle de la serviciul arhivă soluția

pronunțată în cauză, consideră cererea întemeiată

și solicită repunerea în termenul de recurs.

Motivele de recurs sunt

structurate, în esență, pe două categorii, unele care privesc

admisibilitatea excepției invocate, respectiv motive ce țin de fondul

excepției.

Luând în examinare cu prioritate

cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte a reținut că,

potrivit art.129 C.proc. civ., părțile au obligația să

îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător, iar potrivit art.103

C.proc.civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În speță, partea avea la

dispoziție calea de atac a recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare,

astfel cum prevăd dispozițiile art 29 alin. (6) din Legea nr.47/1992

republicată, dispoziții cu caracter

imperativ. Or, când legea stabilește un termen fix pentru

exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest termen,

fără a beneficia de el, intervine decăderea, potrivit

dispozițiilor art.103 C.proc.civ.

Constatând că recursul nu a

fost declarat în termenul legal, prevăzut de art.29 alin. (6) din Legea

nr.47/1992 republicată, că partea nu dovedește că a fost

împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a ataca cu recurs

încheierea de ședință printr-o împrejurare mai presus de

voința sa, Curtea a respins

cererea

de repunere în termen și a dat eficiență dispozițiilor

legale menționate, în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat, în

raport cu data pronunțării încheierii atacate și data

declarării recursului.