ÎCCJ, decizie (scj.ro #83367)

17. Excepție de neconstituționalitate. Încheiere de respingere. Cerere de repunere în termenul de recurs Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Recurs.Termene Indice alfabetic: -act de procedură -excepție de neconstituționalitate -decăderea C.proc.civ., art.103 Legea nr.47/1992, art.29 alin.(6) Potrivit art.103 alin.(1) C.proc.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În speță, reclamanta a declarat recurs în 20 de zile de la pronunțarea Curții de Apel București, încălcând dispozițiile art.29 alin.(6) din Legea nr.47/1992, care prevăd un termen de recurs de 48 de ore de la pronunțare.

(Secția comercială, decizia nr.1541 din 26 aprilie 2007) Prin încheierea de ședință din 6 octombrie 2006, Curtea de Apel București, Secția a VI-a Comercială, a respins excepția de neconstituționalitate invocată de recurenta-debitoare S.C.M&TP & S.A. BUCUREȘTI, ca inadmisibilă. Împotriva acestei încheieri, la data de 26 octombrie 2006, debitoarea a declarat recurs , formulând totodată și cerere de repunere în termenul de recurs, întemeiată pe dispozițiile art.103 C.proc.civ. În susținerea cererii, recurenta a arătat că față de termenul scurt de 48 de ore de la pronunțare, și față de împrejurarea că nu a reușit să afle de la serviciul arhivă soluția pronunțată în cauză, consideră cererea întemeiată și solicită repunerea în termenul de recurs.

Motivele de recurs sunt structurate, în esență, pe două categorii, unele care privesc admisibilitatea excepției invocate, respectiv motive ce țin de fondul excepției. Luând în examinare cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte a reținut că, potrivit art.129 C.proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, iar potrivit art.103 C.proc.civ., neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speță, partea avea la dispoziție calea de atac a recursului în termen de 48 de ore de la pronunțare, astfel cum prevăd dispozițiile art 29 alin. (6) din Legea nr.47/1992 republicată, dispoziții cu caracter imperativ.

Or, când legea stabilește un termen fix pentru exercitarea unui drept, iar partea lasă să expire acest termen, fără a beneficia de el, intervine decăderea, potrivit dispozițiilor art.103 C.proc.civ. Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul legal, prevăzut de art.29 alin. (6) din Legea nr.47/1992 republicată, că partea nu dovedește că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a ataca cu recurs încheierea de ședință printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Curtea a respins cererea de repunere în termen și a dat eficiență dispozițiilor legale menționate, în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat, în raport cu data pronunțării încheierii atacate și data declarării recursului.