ÎCCJ, decizie (scj.ro #82281)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82281) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Revendicarea unuia din apartamentele aceluiași

proprietar, naționalizate prin Decretul nr.92/1950 și vândute

chiriașilor. Titlul statului. Calitatea procesuală pasivă

Cuprins pe materii

:  Drept civil. Drept procesual civil. Dreptul de

proprietate. Imobile preluate de stat prin naționalizare. Revendicare.

Titlul statului. Calitate procesuală pasivă

Index alfabetic

: Drept civil. Drept procesual civil

-

imobil naționalizat

-

revendicare (imobil naționalizat)

-

titlul statului

-

calitate procesuală pasivă

Decretul nr.92/1950,

art.I

și II

C.civ.art.480, art.645

Legea nr.213/1998, art.6 și

art

. 12 alin.5

Legea nr.215/2001

Legea nr.112/1995

Statul nu are titlu valabil pentru imobilul naționalizat cu

nerespectarea

Decretului

nr

.

92/1950 și nu sunt aplicabile dispozițiile

art

.

645

C.civ

. (dobândirea proprietății, de

către stat, și prin accesiune sau

incorporațiune

,

prin

prescripțiune

, prin lege și prin

ocupațiune).

Numai împrejurarea existenței

prescripției pentru mai multe  apartamente, nu justifică,

fără probe, concluzia că erau folosite în scop de exploatare de

către persoana ce făcea parte din categoria acelora exceptate de la

măsura naționalizării prin

art

. II al

Decretului

nr

. 92/1950.

Acțiunea în revendicare,

introdusă anterior intrării în vigoare a Legii

nr

.

10/2001, trebuie soluționată pe temeiul invocat,

art

.

480 C.

civ

., iar nu în baza legii citate.

Dacă, la data acțiunii în

revendicare, statul prin unitățile sale nu mai avea posesia

imobilului revendicat, fiind vândut, nu mai are calitatea procesuală

pasivă.

Acțiunea în revendicare nu trebuie admisă

dacă nu este intentată împotriva posesorului imobilului vândut de

stat chiriașului, în temeiul Legii

nr

. 112/1995,

și nu s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.

I.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr

. 3422 din 26 aprilie 2005

Prin acțiunea în revendicare înregistrată la  23 martie 1998,

reclamantul P.S. a chemat în judecată Consiliul General al

Municipiului București și SC

Romvial

SA

București pentru obligarea acestora să-i lase în deplină

proprietate și liniștită posesie apartamentele

nr

. 1,

nr

. 3 și

nr

. 5 cu dependințe și anexe

gospodărești, ale unei construcții din București,

naționalizate nelegal prin Decretul

nr

. 92/1950

pe numele autoarei sale I.V.

La data de 5 iunie 1998, P.A. și R.I. au formulat o cerere de

intervenție în interes propriu și au solicitat respingerea

acțiunii   invocând faptul că au cumpărat apartamentul

nr

. 3 - revendicat de reclamant -  în temeiul

Legii

nr

. 112/1995.

După un prim ciclu procesual, Tribunalul București, secția a IV

a Civilă, prin sentința civilă nr.184 din 15 februarie 2002, a

respins ca

nefondată

acțiunea și a

admis cererea de intervenție. Instanța de fond a reținut, în

esență, că, față de numărul mare de apartamente

ce intrau  în componența imobilului litigios, se poate deduce

intenția fostei proprietare (autoarea reclamantului) de a le folosi în

scopul închirierii, situație în raport cu care s-a apreciat că

preluarea bunului s-a făcut, prin naționalizare, cu titlu valabil de

către stat

Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prin decizia

nr

. 152 din 1 aprilie 2003, a admis apelul declarat de

reclamant și a schimbat în parte sentința atacată în sensul

că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților Consiliul General al Municipiului București și SC

Romvial

SA București în ce privește capătul

de cerere  referitor la    apartamentele

nr

. 1 și

nr

. 3 și a

respins cererea de revendicare a acestora  pentru lipsa

calității procesuale pasive a pârâților; a constatat

nevalabilitatea

titlului statului asupra apartamentelor în

litigiu

nr

. 1,

nr

. 3

și

nr

. 5; a obligat pârâții Consiliul

General al Municipiului București și SC

Romvial

SA București să lase reclamantului în deplină proprietate

și liniștită posesie apartamentul

nr

.

admiterea cererii de intervenție.

Instanța de apel a reținut că pârâții Consiliul General al

Municipiului București și SC

Romvial

SA

București , chemați în judecată ca reprezentanți ai statului,

nu mai au în posesie apartamentele

nr

. 1 și

nr

. 3, pe care le-au înstrăinat

intervenienților

(

aparatemntul

nr

. 3)

și altor persoane (apartamentul

nr

. 1) conform

Legii

nr

. 112/1995, fapt pentru care nu mai au

calitate procesuală pasivă cu privire la cererea de revendicare a

apartamentelor vândute. Referitor la apartamentul

nr

.

5 , s-a  reținut că acesta se află încă în posesia

statului, fiind închiriat unei persoane fizice, pentru că reclamantul

și-a dovedit calitatea de unic moștenitor al proprietarei

inițiale, deposedată prin naționalizare, probând,

totodată,

nevalabilitatea

titlului cu care

statul a preluat bunul, acesta este îndreptățit la  restituirea

lui, în deplină proprietate și posesie.

Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs reclamantul

și de pârâtul Consiliul General Municipiului București.

Reclamantul a susținut, că, deși instanța de apel a

reținut că preluarea apartamentelor revendicate s-a făcut cu

nerespectarea

dispozițiilor Decretului

nr

. 92/1950, în mod nelegal a fost respins capătul de

cerere prin care a solicitat restituirea în natură și a

apartamentelor

nr

. 1 și 3 pentru considerentul

că pârâții Consiliul General al Municipiului București și

SC

Romvial

SA București nu au calitate procesuală

pasivă, întrucât  apartamentele au fost vândute în temeiul legii

nr

. 112/1995.

Pârâtul Consiliul General al Municipiului București a susținut

că  soluția privind titlul statului, în sensul că nu este

valabil, este greșită întrucât autoarea reclamantului, ca

proprietară a 14 apartamente, nu  făcea parte din categoria

persoanelor exceptate de la naționalizare. S-a mai  susținut

că soluțiile instanței, în sensul că Decretul

nr

. 92/1950 ar contraveni dispozițiilor

Constituției din 1948, sunt eronate întrucât acestea prevedeau că

dreptul de proprietate este ocrotit de lege iar dispozițiile

constituționale făceau  trimitere la legile ordinare existente

în vigoare la acea vreme și că statul, la data înstrăinării

apartamentelor avea un titlu de proprietate valabil, în sensul

art

. 645

C.civ

., o lege nouă

putând modifica sau suprima regimul juridic al dreptului anterior dar nu poate

desființa modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul

respectiv.

Recursurile sunt

nefondate

.

În ce privește critica recurentului-reclamant privind admiterea

excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului

General al Municipiului București :  În discuție fiind

valabilitatea titlului statului pentru imobilele preluate prin naționalizare,

Consiliul General al Municipiului București are dreptul și interesul,

în temeiul dispozițiilor

art

. 12 alin. 5 din

Legea

nr

. 213/1998 și ale Legii

administrației publice locale nr.215/2001, a avea calitatea de parte

într-un proces civil de natura celui ce face obiectul prezentei cauze.

În speță, însă, excepția a fost admisă nu în

legătură cu această chestiune, ci pentru faptul că la data

formulării acțiunii în revendicare, C.G.M.B. și SC

Romvial

SA  nu mai dețineau apartamentele

nr

. 1 și

nr

. 3 în litigiu,

rezultând că, față de prevederile

art

.

480

C.civ

., instanța de apel nu putea decât

să constate, sub acest aspect, lipsa calității procesuale pasive

a acestora. Aceasta, întrucât, acțiunea de revendicare este o acțiune

reală, prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său,

cere restituirea acestui bun de la posesorul

neproprietar

.

Altfel spus, prin acțiunea în revendicare, o persoană cere să i

se recunoască în justiție dreptul de proprietate asupra unui lucru de

care a fost deposedată. Este o acțiune petitorie, ce tinde să

stabilească direct existența dreptului de proprietate prin care

se  urmărește predarea posesiunii unui lucru iar din

această particularitate rezultă că acțiunea în revendicare

se îndreaptă împotriva celui care deține materialmente lucrul

revendicat.

Reclamantul a formulat, la data de 23 martie 1998, o acțiune în

revendicare întemeiată pe dreptul comun împotriva Consiliului General al

Municipiului București și a SC

Romvial

SA

București, solicitând  obligarea pârâților la a-i restitui în

natură, în deplină proprietate și liniștită posesie

apartamentele

nr

. 1,

nr

. 3

și

nr

. 5 din București,

str

.

Berzei nr.50 bis, sector 1.

La data de 5 iunie 1998, P.A. și R.I. au formulat o cerere de intervenție

în interes propriu, invocând faptul că apartamentul nr.3  a fost

cumpărat de ei, în temeiul legii nr.112/1995, la 28 iulie 1997 și, ca

urmare, Consiliul General al Municipiului București și  SC

Romvial

SA București nu mai exercită nici

posesia, nici vreun alt drept asupra acestui apartament. În susținerea

cererii, s-au depus contractul de vânzare-cumpărare

nr

.

982/112/28.07.1997 transcris în registrul de transcripțiuni și

inscripțiuni sub nr.12665/1997 și procesul verbal de predare-primire

al locuinței.

Deși la termenul din 11 iunie 1998, când cauza se afla, într-o primă

fază procesuală, pe rolul Judecătoriei sectorului 1

București (dosar

nr

. 5475/1998) reclamantul a

luat cunoștință de această împrejurare, nu a înțeles

să cheme în judecată pe cumpărătorii apartamentului 3 –

intervenienții

P.A. și R.O. – și nici pe

N.G. și N.M.   cumpărătorii apartamentului

nr

. 1, care figurau în evidențele Administrației

Financiare a sectorului 1.

În considerarea celor ce preced,  în mod legal instanța de apel

a statuat că, referitor la apartamentele

nr

. 1

și

nr

. 3 Consiliul General al Municipiului

București și  SC

Romvial

SA

București nu își justifică legitimarea procesuală

pasivă, câtă vreme aceștia nu mai dețin posesia asupra

bunului, definită ca o stare de fapt generatoare de efecte juridice, care

constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de

fapt, cu intenția și voința celui care posedă, de a

exercita stăpânirea lucrului pentru sine, adică sub nume de

proprietar sau în calitate de titular al unui alt drept real. De aceea,

prin hotărârea atacată s-a admis acțiunea

reclamantului  numai pentru apartamentul

nr

. 5

care nu a fost înstrăinat, constatându-se că titlul statului nu este

valabil,

neexistând

nici o contradicție între

acestea și faptul că acțiunea a fost respinsă cu privire la

apartamentele înstrăinate.

Susținerile invocate în recursul reclamantului, în sensul

că înstrăinarea apartamentelor, de către pârâții C.G.M.B

și SC

Romvial

SA,  s-a făcut cu rea

credință și  prin fraudă la lege, nu au

relevanță   întrucât  instanța nu a fost

investită legal cu o cerere având ca obiect constatarea

nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul

Legii

nr

. 112/1995,

nefăcând

obiectul cercetării judecătorești iar cadrul procesual nu se

poate extinde în acest sens,  în recurs, prin analiza chestiunilor

invocate în legătură cu

nevalabilitatea

contractelor amintite.

Referitor la criticile invocate de recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului

București.

Chiar dacă pe numele I.V. (autoarea reclamantului) au fost

naționalizate 14 apartamente, printre care și apartamentele ce fac

obiectul prezentului litigiu, acest fapt nu determină, implicit,

încadrarea autoarei reclamantului în categoria exploatatorilor de

locuințe, supuși naționalizării, conform

art

. I din Decretul

nr

.

92/1950,  în lipsa altor dovezi, doar numărul apartamentelor, prin el

însuși,

neputând

proba și reprezenta o

premisă pentru a concluziona că acestea erau folosite în scopul

închirierii și deci al exploatării.

Așa fiind, în mod legal, instanța de apel, în aplicarea

dispozițiilor

art

. 6 al Legii

nr

. 213/1998, a constatat că preluarea de către

stat a apartamentelor în litigiu s-a făcut cu

nerespectarea

chiar a  dispozițiilor actului normativ prin care au fost preluate,

respectiv cu încălcarea

art

. I

pct

. 1-5 și ale

art

. II ale

Decretului

nr

. 92/1950, în speță

probându-se, cu un înscris, că autoarea reclamantului făcea parte din

categoria persoanelor exceptate de la măsura naționalizării.

Din perspectiva considerentelor arătate,

critica formulată de intimații -

intervenienți

referitoare la lipsa capacității procesuale a Consiliului General al

Municipiului București se verifică a fi

nefondată

cum

nefondată

este și susținerea

că în raportul juridic dedus judecății în anul 1998 ar fi

incidente dispozițiile legii

nr

. 10/2001,

intrată în vigoare la 14 februarie 2001 și nu dispozițiile

dreptului comun pe care reclamantul a înțeles să le invoce atunci

când și-a întemeiat acțiunea, în drept.

Având în vedere temeiurile mai înainte

menționate, recursurile s-au respins ca

nefondate

.