ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1233/2015

Decizia nr. 1233/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus, sub nr. x/336/2014, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta E. au solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 20.850 RON și 1.500 euro, cu titlu de pretenții, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1621/2014 din 11 septembrie 2014, Judecătoria Vișeu de Sus a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei lași, reținând că față de sediul profesional al pârâtei care este situat în lași și în raport de obiectul cauzei, dispozițiile art. 107 C. proc. civ. sunt imperative, impunând o competență teritorială exclusivă, astfel că, părțile sau instanța nu o pot înlătura, așa cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Judecătoria lași, prin sentința civilă nr. 14585 din 03 decembrie 2014 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta E., în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus, reținându-se incidența dispozițiilor art. 131, art. 129 alin. (3) și art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 133 și 135 C. proc. civ., instanța a constatat intervenit conflictul negativ de competență, sens în care a dispus suspendarea soluționării cauzei și înaintarea dosarului pentru soluționarea conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată este o acțiune personală, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale relative, dreptul de a contesta alegerea reclamanților de investire a instanței revenind exclusiv pârâtului, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În cazul în care necompetență este de ordine privată, instanța învestită de reclamant nu poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială, acest atribut revenind exclusiv pârâtului, care putea sesiza instanța cu această excepție prin întâmpinare sau, în cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, instanța sesizată rămâne competentă să judece litigiul, neavând posibilitatea să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 mai 2015.