ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1113/2015

Decizia nr. 1113/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 octombrie 2012, reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț a chemat în judecată pe pârâtul A. pentru a se dispune angajarea răspunderii personale pentru suma de 150.125 RON, conform art. 138 alin. (1) lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006.

În motivarea cererii, s-a arătat că pârâtul a fost administrator la B. SA, că nu a folosit suma de 883.100 RON obținută din vânzarea unui bun imobil al societății în interesul acesteia, nu a recuperat creanțele în cuantum de 823.000 RON, iar suma de 167.168 RON existentă în casieria societății la data deschiderii procedurii insolvenței acesteia nu a fost predată lichidatorului judiciar. De asemenea, nu a predat documentele contabile către lichidator și nu a depus bilanțurile contabile aferente sem. II 2007 și sem. I 2008.

Prin sentința nr. 1983/F din 19 noiembrie 2012, Tribunalul Specializat Argeș a respins cererea reclamantei Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț împotriva pârâtului A.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs, care a fost admis de către Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 3844/R-COM din 28 noiembrie 2013, sentința primei instanței fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare, cu precizarea că instanța a fost învestită cu fapte concrete descrise în cererea de chemare în judecată, asupra cărora nu s-a pronunțat.

Soluționând cauza după casarea cu trimitere, Tribunalul Specializat Argeș a pronunțat sentința nr. 585/F din 5 mai 2014, prin care a respins cererea reclamantei Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț, reținând că nu a administrat probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea existentă până la pronunțarea sentinței ce a fost casată cu trimitere spre rejudecare.

De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț nu are calitate procesuală activă, deoarece nu are acordul adunării creditorilor sau comitetului creditorilor pentru a promova acțiunea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, așa încât titular al dreptului afirmat în promovarea acțiunii, este administratorul judiciar și lichidatorul judiciar, căruia îi aparține legitimarea procesuală activă.

S-a mai arătat că lichidatorul judiciar, întocmind raportul conform art. 59 din Legea nr. 85/2006 a menționat că nu sunt persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență a debitoarei.

Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4871/R-COM din 2 decembrie 2014, a admis recursul declarat de reclamanta Administrație Județeană a Finanțelor Publice Neamț - Piatra Neamț, împotriva sentinței civile nr. 585/F din 5 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, Judecătorul sindic, în Dosarul nr. x/1259/2008*/a1, intimat fiind pârâtul A.

A casat sentința cu reținerea cauzei și, în rejudecare, a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să aducă la masa credală a debitoarei suma de 150.125 RON.

La 5 martie 2015, conform datei de pe ștampila poștei, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire cu privire la decizia nr. 4871/R-COM din 2 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, motivele cererii de revizuire fiind depuse la aceeași dată, și întemeiate în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., prin care a solicitat și repunerea în termen a acesteia.

La termenul de judecată din 23 aprilie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire.

- Referitor la temeiul de drept al cererii de revizuire, se reține că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare".

Așa fiind, se constată că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei menționate pronunțată în recurs, chiar dacă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., care nu sunt aplicabile în cauză întrucât litigiul a fost declanșat în anul 2012, deci anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., la 15 februarie 2013, poate fi analizată potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. anterior.

- În ceea ce privește solicitarea revizuentului de repunere în termen a cererii de revizuire formulată și întemeiată în drept pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., se reține că prin aceasta se atacă o decizie irevocabilă, care a fost pronunțată la data de 2 decembrie 2014.

În atare situație, sunt aplicabile dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., potrivit cărora, „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar, când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare".

Art. 103 alin. (1) C. proc. civ., stabilește că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Pentru a putea opera repunerea în termen, revizuentul trebuia să facă dovada existenței unei împiedicări a exercitării căii de atac a revizuirii după data de 2 decembrie 2014, data pronunțării deciziei nr. 4871/R-COM de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cererea petentului A. de repunere în termenul de formulare a cererii de revizuire va fi respinsă, apreciind că partea, deși avea cunoștință de termenul de judecată din 2 decembrie 2014, nu s-a prezentat la instanță și că susținerile prezentate de acesta în sensul că profesia de conducător auto profesionist în regim extern și natura cu grad mare de risc a mărfurilor transportate nu pot să justifice omisiunea părții de a-și formula respectiva cerere, știut fiind că dreptul la apărare, garantat de Constituție, de C. proc. civ. și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să fie exercitat cu bună credință conform art. 723 C. proc. civ. pentru a se bucura de protecție.

Față de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., prin care se dispune că termenul de revizuire este de o lună și că acesta curge de la data pronunțării, se reține încălcarea în cauză a acestora de vreme ce revizuentul nu a făcut dovada că nu a exercitat calea de atac a revizuirii în termenul stabilit, pentru că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

- Examinând, excepția tardivității formulării cererii de revizuire, conform prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele:

Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

În speță, hotărârea atacată, fiind irevocabilă, nu s-a comunicat revizuentului, dar, din actele dosarului, rezultă că decizia cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire, a fost pronunțată la data de 2 decembrie 2014, aceasta fiind, de altfel, ultima decizie pretins potrivnică.

Așadar, termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ., raportat la art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., a început să curgă de la data de 2 decembrie 2014, iar prezenta cerere de revizuire a fost înregistrată la 5 martie 2015, deci, mult cu depășirea termenului legal.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Distinct de cele reținute, este de menționat că potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Or, neexercitarea dreptului procesual în speță, a cererii de revizuire, în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea irevocabilă a hotărârii revizuite pe data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de o lună de la pronunțare, iar revizuentul nici nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca tardiv formulată cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4871/R-COM din 2 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4871/R-COM din 2 decembrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/1259/20087a1*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.