ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5780/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5780/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 194/F-CONT din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC A.P.T. SRL în contradictoriu cu pârâta A.F.P. Argeș și, în

consecință, a dispus anularea deciziei nr. 4657 din 09 ianuarie 2012 și a

deciziei nr. 240305 din 28 noiembrie 2011, emise de pârâtă, și a respins

acțiunea formulată față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș

pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, prin adresa nr. A1. din 11 august 2011,

A.F.P. Pitești a comunicat reclamantei, măsura înființării popririi asupra

disponibilităților bănești pentru sume pretins a fi datorate către SC S.G.E.

SRL.

La data de 19 august

2011, reclamanta a răspuns acestei adrese, comunicând că societatea nu

datorează sume de bani către debitoare, deoarece la data de 1 iulie 2011 a

achitat integral debitul către această societate, împrejurare confirmată de

chitanța eliberată de debitoare, astfel că nu poate avea calitatea de terț

poprit, potrivit art. 150 alin. (1) C. proc. fisc.

Deși reclamanta a

înștiințat organul de executare silită că nu datorează nici o sumă de bani

către debitorul urmărit, A.F.P. Pitești a expediat o a doua adresă de

înființare a popririi nr. P1. din 6 octombrie 2011, pentru același debitor, în

baza acelorași înscrisuri pe care le-a avut în vedere și la emiterea primei

adrese.

Ulterior, SC S.G.E.

SRL a intrat în procedura insolvenței, declanșându-se procedura colectivă de

recuperare a creanțelor.

Prin decizia nr. 4657

din 9 ianuarie 2012, soluționând contestația formulată de către reclamantă

împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 240305 din 28

noiembrie 2011, pârâta A.F.P. Pitești a respins contestația, reținând că

reclamanta SC A.P.T. SRL Bradu nu a respectat dispozițiile impuse de organul de

executare prin adresa de înființare a popririi și ca urmare a nerespectării

dispozițiilor art. 149 alin. (9), (10), (12) și (15) C. proc. fisc., s-a dispus

în mod corect antrenarea răspunderii solidare.

Organul fiscal a

reținut că la data de 30 iunie 2011, SC A.P.T. SRL Bradu mai datora către

vânzătoarea SC S.G.E. SRL suma de

2.905.373 RON și că, în legătură cu această

sumă a fost emisă decizia nr. 19 din 22 iulie 2011, decizie de instituire a

măsurilor asiguratorii, comunicată reclamantei la data de 16 august 2011.

Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii s-a emis față de SC S.G.E. SRL,

pentru sumele stabilite în sarcina acestei societăți, reprezentând impozit pe

profit, majorări/penalități impozit pe profit, TVA, sume datorate către bugetul

de stat. Aceste sume au fost stabilite prin procesul verbal de control din 3

iunie 2011, întocmit de Garda Financiară Dâmbovița, proces-verbal în care era

analizată situația contabilă a SC S.G.E. SRL, pentru perioada 16 decembrie 2010

- 18 mai 2011.

În decizia contestată,

s-a arătat de către organul fiscal, că măsura dispusă împotriva SC S.G.E. SRL, prin

decizia nr. 19 din 22 iulie 2011, nu a fost contestată de această societate, singura

care ar fi avut calitatea de a ataca în justiție decizia respectivă, dar această

împrejurare nu are niciun efect asupra situației societății-reclamante. Sumele stabilite

în sarcina SC S.G.E. SRL, nu aveau legătură cu sumele datorate de reclamantă, către

SC S.G.E. SRL. Procesul verbal de control care a vizat activitatea SC S.G.E.

SRL și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii aveau în vedere situația încasărilor

și plăților anterioare datei de 3 iunie 2011.

Curtea a mai reținut că,

în decizia contestată, organul fiscal și-a exprimat îndoiala cu privire la realitatea

plății din 1 iulie 2011, după ce a constatat că în evidențele fiscale ale SC

S.G.E. SRL, creanța datorată de reclamantă apărea ca neîncasată, apreciind însă

că reclamanta nu este în culpă de modul în care SC S.G.E. SRL a evidențiat încasările.

Instanța fondului a arătat

că, prin chitanța eliberată de această societate se atestă că SC A.P.T. SRL și-a

îndeplinit obligația de plată,

împrejurare ce rezultă și din raportul de expertiză contabilă

efectuat în cauză, care concluzionează că la data de 11 august 2011, data înființării

popririi, reclamanta nu datora nicio sumă de bani către SC S.G.E. SRL, ultima plată

către aceasta fiind făcută la data de 1 iulie 2011, conform chitanței seria CC.

nr. C1., chitanță înregistrată în contabilitatea reclamantei, în ordine cronologică.

Astfel, nu se poate reține

nerespectarea disp. art. 149 alin. (9), (10), (12) și (15) C. proc. fisc., care

să atragă aplicarea disp. art. 27 alin. (1) lit. b) C. proc. fisc.

A mai arătat prima instanță

că acțiunea reclamantei va fi respinsă față de pârâta D.G.F.P. Argeș, pentru lipsa

calității procesuale pasive a acesteia, actele contestate nefiind emise de această

pârâtă.

Împotriva sentinței

nr. 194/F-CONT din 27 aprilie 2012 a formulat recurs pârâta A.F.P. Argeș, prin D.G.F.P.

Argeș, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantei

ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea recursului,

s-a argumentat, în esență, reiterându-se situația de fapt, că reclamanta-intimată

a avut o poziție contradictorie referitor la existența debitului față de SC S.G.E.

SRL, aspect nereținut de către instanța de fond; că în mod corect a procedat recurenta

la aplicarea prevederilor art. 149 din O.G. nr. 92/2003 și în mod corect au procedat

executorii fiscali la executarea silită prin poprire a reclamantei-intimate; că

aceasta nu s-a conformat măsurilor de executare silită; că documentul de plată -

chitanța seria CC. nr. C1. a fost emis ulterior întocmirii deciziilor și actelor

de executare contestate, existând îndoieli cu privire la realitatea acestui document;

că intimata nu a respectat dispozițiile Legii nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și

pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de

terorism și a Regulamentului nr. 5 din 25 iunie 2008, sens în care instituția fiscală

a adresat o sesizare către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării

Banilor; că adresele de înființare a măsurilor asigurătorii și de atragere a răspunderii

solidare sunt emise mult anterior deschiderii procedurii insolvenței

SC

S.G.E. SRL.

Prin concluziile scrise

depuse în cauză, recurenta a mai arătat că documentul de plată - chitanța seria

CC. nr. C1., prin care intimata ar fi achitat, la data de 01 iulie 2011, către SC

S.G.E. SRL, suma datorată, a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 5 și

art. 6 din O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, care

instituie un plafon maxim al plăților către o singură persoană juridică la 5.000

RON.

recurs

Analizând criticile aduse

hotărârii instanței de fond de recurentă, actele și lucrările dosarului ca și prevederile

legale aplicabile, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține

că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a antrena fie modificarea,

fie casarea hotărârii primei instanțe astfel că urmează a fi respins recursul declarat,

pe temeiurile și pentru considerentele în continuare arătate.

Astfel, prin decizia nr.

249305 din 28 noiembrie 2011, recurenta A.F.P. a municipiului Pitești a comunicat

intimatei SC A.P.T. SRL faptul că, pentru nerespectarea prevederilor art. 149

alin. (9) din O.G. nr. 92/2003, aceasta este obligată, în solidar, la plata unor

obligații fiscale, neachitate la scadență, de către debitorul SC S.G.E. SRL, în

cuantum de 1.593.051 RON.

În decizie se arată că

organul fiscal a reținut că SC A.P.T. SRL ar fi datorat debitoarei SC S.G.E.

SRL suma de 2.729.743 RON și că în legătură cu această sumă a fost emisă, la data

de 22 iulie 2011, decizia nr. 19 de instituire a măsurilor asiguratorii, comunicată

reclamantei la data de 16 august 2011 și necontestată, și că prin adresele nr.

A1. din 11 august 2011 și nr. P1. din 06 octombrie 2011 a fost înființată poprirea

asupra veniturilor debitorului, adrese comunicate SC A.P.T. SRL în calitate de terț

poprit.

Mai arată decizia că,

din documentele depuse de SC A.P.T. SRL rezultă faptul că aceasta ar fi efectuat

plăți către

SC

S.G.E. SRL în perioada 17 august 2011 și 25 noiembrie 2011, decizia fiind emisă

în temeiul dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003.

Ulterior, prin decizia

nr. 4657 din 09 ianuarie 2012 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată

de către SC A.P.T. SRL împotriva deciziei nr. 249305 din 28 noiembrie 2011.

În motivarea acestei decizii,

organul fiscal a reținut că prin adresele nr. A1. din 11 august 2010 și A2. din

06 octombrie 2011, comunicate contestatoarei la 16 august 2011, respectiv 25

noiembrie 2011, organul de executare a înființat poprire asupra sumelor datorate

SC S.G.E. SRL de către terți, că aceasta era obligată să plătească de îndată organului

fiscal suma reținută și cuvenită, în contul indicat; s-a evocat decizia nr. 19

din 22 iulie 2011 prin care s-a constatat existența unor obligații neachitate a

SC A.P.T. SRL către SC S.G.E. SRL, în cuantum de 2.729.743 RON, decizie comunicată

contestatoarei și necontestată de aceasta.

A mai arătat organul fiscal

că la data de 17 august 2011 SC A.P.T. SRL figura în fișa analitică de partener

față de SC S.G.E. SRL cu un sold de 2.905.373 RON și că, deși aceasta avea obligația

de indisponibiliza sumele datorate, aceasta a comunicat organului fiscal o Fișă

partener cu sold 0, justificată de chitanța nr. C1. din data de 01 iulie 2011, emisă

de SC S.G.E. SRL pentru suma de 2.905.373 RON, chitanță care nu a fost însă declarată

organelor de inspecție fiscală sau organului de executare silită până la data de

19 august 2011.

Autoritatea emitentă conchide

că actul contestat a fost emis la data de 28 noiembrie 2011 și comunicat contribuabilului

la 05 decembrie 2011, având termen de plată 05 ianuarie 2012 și arată că, în consecință,

contestația este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, „r

ăspund

solidar cu debitorul următoarele persoane (…) terții popriți, în situațiile prevăzute

la art. 149 alin. (9), (10), (12) și (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizării”,

în speță fiind invocată, de către organul fiscal, incidența dispozițiilor art. 149

alin. (9) din același act normativ care ar fi obligat intimata să „plătească, de

îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută

și cuvenită, în contul indicat de organul de executare.”

Aceste dispoziții

trebuie însă interpretate prin prisma art. 149 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 care

arată că „sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând

venituri și disponibilități bănești în RON și în valută, titluri de valoare sau

alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului

de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor

în temeiul unor raporturi juridice existente.”

Din acest

text rezultă faptul că incidența art.

27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 raportat

la

art. 149 alin. (9) din același act normativ este justificată

de existența unui debit, al unui terț, față de persoana juridică urmărită, la data

luării măsurilor de executare silită.

Or, în speță,

organul de

executare a înființat poprire asupra sumelor datorate SC S.G.E. SRL de către terți

prin adresele nr. A1. din 11 august 2010 și A2. din 06 octombrie 2011, comunicate

contestatoarei la 16 august 2011, respectiv 25 noiembrie 2011, evocându-se decizia

nr. 19 din 22 iulie 2011 prin care s-a constatat existența unor obligații neachitate

a SC A.P.T. SRL către SC S.G.E. SRL, în cuantum de 2.729.743 RON, decizie comunicată

contestatoarei și necontestată de aceasta.

La rândul său, contestatoarea

a susținut că debitul datorat SC S.G.E. SRL a fost stins la data de 01 iulie 2011,

atașând, în acest sens, chitanța seria CC. nr. C1., prin care intimata ar fi achitat,

la data de 01 iulie 2011, către SC S.G.E. SRL, suma de 2.905.373 RON, înregistrând,

astfel, la data luării măsurilor, debit 0 față de societatea urmărită.

Înalta Curte constată

că documentul sus-menționat prezintă elementele prevăzute de lege, neexistând indicii

convingătoare cu privire la faptul că acesta ar fi fals sau nu ar fi real.

Deși autoritatea recurentă

a făcu susțineri în acest sens, aceasta nu a prezentat probe concludente în sprijinul

acestor argumente, și nici în ceea ce privește plățile efectuate de către SC

A.P.T. SRL către SC S.G.E. SRL în perioada 17 august 2011 și 25 noiembrie 2011.

Mai mult, în procesul-verbal

nr. V1. din 12 martie 2012, reprezentanții D.G.F.P. Argeș menționează faptul că,

potrivit documentelor contabile, SC A.P.T. SRL a încasat, în baza dispoziției de

încasare din 01 iulie 2011 suma de 2.905.373 RON de la administratorul D.G., a înregistrat-o

în registrul de casă cu nota contabilă din 01 iulie 2011 și în aceeași zi a predat-o

SC S.G.E. SRL, suma respectivă reprezentând marfă, fără a contesta realitatea operațiunilor

astfel înregistrate sau a documentelor menționate, ci numai încălcarea dispozițiilor

art. 3 alin. (6) din Legea nr. 656/2002 privind raportarea operațiunii către

Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

Aspectele privind nerespectarea

dispozițiilor art. 5 și art. 6 din O.G. nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei

financiar-valutare sau ale Legii nr. 656/2002

pentru prevenirea

și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire

și combatere a finanțării actelor de terorism și a Regulamentului din 25 iunie 2008

sunt, eventual, de natură a antrena răspunderea penală sau contravențională a persoanelor

implicate, dar nu a afecta, în mod direct, valabilitatea documentului de consemnare

a operațiunii.

Adresa

din 18 august 2011, emisă de

SC A.P.T. SRL, și invocată de către recurentă pentru a susține

o atitudine contradictorie a intimatei cu privire la existența debitului către

SC S.G.E. SRL se referă

la situația evidențelor contabile din data de 30 iunie 2011, deci anterior emiterii,

respectiv înregistrării chitanței seria CC. nr. C1. din 01 iulie 2011 prin care

a fost stins debitul.

În aceste condiții, actele

administrativ-fiscale contestate apar ca nelegal emise.

Pentru aceste motive,

apreciindu-se că nu există motive de reformare a sentinței instanței de fond, în

baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (1) teza I C.

proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.F.P. Pitești împotriva

sentinței civile nr. 194/F-CONT din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie

2013.