ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 259/2016

Decizia nr. 259/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată la Curtea de Apel Timișoara și ulterior declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție prin sentința nr. 5721 din 7 octombrie 2015, revizuenta SC A. SRL, în contradictoriu cu intimatele CN B. SA, prin C. Timișoara și SC D. SRL, a solicitat schimbarea în tot a Deciziei nr. 4931 din 19 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/59/2015, în sensul admiterii plângerii împotriva considerentelor Deciziei E. nr. 1146/C11/1122/1129 din 17 iulie 2015.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată în drept pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a invocat contrarietatea deciziei atacate cu Decizia nr. 4867 din 7 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/59/2015, arătând că a doua hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, referitoare la:

- neacordarea sporului pentru muncă suplimentară de către ofertanta SC D. SRL;

- imposibilitatea acceptării sentinței civile nr. 1179 din 3 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu - Jiu în Dosarul nr. x/318/2012, ca reprezentând justificarea neacordării sporului pentru muncă suplimentară;

- faptul că oferta CN D. SRL, referitor la sporul pentru weekend și sporul pentru sărbătorile legale, a luat în calcul o durată de 8 ore/zi, în condițiile în care, potrivit documentației de atribuire, paza va fi asigurată 24 de ore din 24, ceea ce conduce la neconformitatea ofertei.

În urma anunțului de participare nr. 156801 din 28 ianuarie 2015 al autorității contractante, publicat în Seap, societatea revizuentă a participat în calitate de ofertant la procedura de atribuire a contractului, depunând oferta conform Caietului de sarcini și Fișei de date a achiziției.

Prin adresa din 24 aprilie 2015 autoritatea contractantă a comunicat faptul că oferta depusă de revizuentă a fost declarată admisibilă, dar nu a fost declarată câștigătoare.

Oferta sa a avut un preț total de 4.394.016 lei fără T.V.A. (10,45 lei/oră/agent), declarată câștigătoare fiind oferta depusă de SC D. SRL cu o valoare de 3.460.550,40 lei fără T.V.A. (8,23 lei/oră/agent).

Revizuenta a contestat rezultatul procedurii, iar E., prin Decizia 755/78C9/712, nr. 716, nr. 718 din 28 mai 2015, a admis contestația, a dispus anularea raportului procedurii de atribuire nr. 111/821 din 24 aprilie 2015 și a obligat autoritatea contractantă la reevaluarea ofertelor declarate admisibile și stabilirea ofertei câștigătoare.

Prin Decizia nr. 755/78C9/712, nr. 716, nr. 718 din 28 mai 2015, Consiliul National de Soluționare a Contestațiilor a reținut, în esență, cu privire la oferta SC D. SRL:

- Consiliul a constată că, în calculul tarifului, ofertanta desemnată câștigătoare a prevăzut, în privința sporului de noapte, că va aplica prevederile C. muncii, în sensul că va reduce programul de lucru cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte;

- Cu toate acestea, se constată că SC D. SRL nu a evidențiat, pentru situația pe care susține că a aplicat-o, valoarea pentru orele de lucru suplimentare fată de durata normală de lucru, determinate de această reducere și nici sporul pentru munca suplimentară;

- Susținerile achizitoarei că ofertantul dispune de suficienți agenți pentru a compensa munca suplimentară, fără a fi necesară acordarea sporului de muncă suplimentară, nu poate fi primită, câtă vreme numărul de agenți a fost impus prin caietul de sarcini și trebuia respectat întocmai;

- Niciunde în caietul de sarcini nu s-a prevăzut că numărul de agenți ar fi un număr minim si că ofertanții pot lua în calcul un alt număr de agenți pentru prestarea serviciilor. Anexa 1 la caietul de sarcini cuprinde Tabelul nominal cu numărul de personal necesar pentru serviciile de asigurare pază, protecție și securitate, neputându-se aprecia că, în tabel, ar fi cuprins un număr minim de agenți;

- La sporul pentru weekend și sporul pentru sărbători legale se observă că s-a luat în calcul un număr de 8 ore/zi în condițiile în care potrivit documentației de atribuire, paza va fi asigurată 24h/24h;

Plângerile formulate de autoritatea contractantă și de SC D. SRL împotriva deciziei E. au fost respinse de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal prin Decizia nr. 4867 din 7 iulie 2015, care a menținut considerentele avute în vedere de E.

Prin Decizia nr. 1146/C11/1122/1129 din 17 iulie 2015, E.:

- a admis contestația formulată de SC A. SRL în contradictoriu cu autoritatea contractantă CN B. SA - C. Timișoara;

- a anulat raportul procedurii de atribuire nr. 111/1271 din 12 iunie 2015, în partea care privește ofertele declarate admisibile și oferta contestatoarei SC A. SRL, precum și modificările privind rezultatul procedurii transmise operatorilor economici ale căror oferte au fost declarate admisibile, precum și cea a contestatoarei SC A. SRL;

- a obligat autoritatea contractantă la reevaluarea ofertelor declarate admisibile și a contestatoarei SC A. SRL și la stabilirea ofertei câștigătoare, cu respectarea celor din motivare, a documentației de atribuire și a dispozițiilor legale în vigoare, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei decizii;

- a respins contestația formulată de SC F. SRL, în contradictoriu cu autoritatea contractantă CN B. SA - C. Timișoara, pentru neconstituirea garanției de bună credință;

- a admis, în parte, cererea de intervenție accesorie în sprijinul autorității contractante a SC D. SRL și a dispus continuarea procedurii de achiziție publică.

Prin Decizia nr. 4931 din 19 august 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2015, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de petenta SC A. SRL împotriva Deciziei E. nr. 1146/C11/1122/1129 din 17 iulie 2015.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timișoara a apreciat că este neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de către intimata CN B. SA prin C. Timișoara, întrucât nu există identitate de obiect, în sensul că litigiul de față are ca obiect plângerea formulată de petentă împotriva Deciziei E. nr. 1146/C11/1122/1129 din 17 iulie 2015, iar litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/59/2015, soluționat prin Decizia civilă nr. 4867 din 07 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a avut ca obiect plângerile formulate împotriva Deciziei E. nr. 755/78C9/712, nr. 716, nr. 718 din 28 mai 2015, respinse de către această instanță.

În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea a apreciat că se impune soluția respingerii plângerii petentei ca neîntemeiată, întrucât, contrar susținerilor acesteia, intimata CN B. SA, autoritatea contractantă a respectat întocmai prevederile cuprinse în Decizia E. nr. 755/78C9/712, nr. 716, nr. 718 din 28 mai 2015, solicitând prin adresa din 09 iunie 2015 clarificări intimatei SC D. SRL, iar aceasta a răspuns prin scrisoarea de înaintare a ofertei din 11 iunie 2015, anexând și documentele justificative.

Pe cale de consecință, nu există nici un temei pentru înlăturarea din cuprinsul deciziei atacate cu plângere a considerentelor invocate de petentă, confirmându-se, în raport cu solicitările autorității contractante și răspunsul intimatei SC D. SRL, prin adresa din 11 iunie 2015, că aceasta a răspuns în mod complet solicitărilor de clarificări adresate de autoritatea contractantă.

Curtea a înlăturat afirmațiile petentei, potrivit cărora, prin aplicarea programului în baza art. 126 lit. a) C. muncii, reducerea turei de noapte ar implica adăugarea unor ore suplimentare, reținând că prin aceste dispoziții, legiuitorul nu a instituit sporuri suplimentare la salariul de bază, ci a urmărit doar nereducerea acestuia, aspect constatat și prin sentința civilă nr. 11779 din 03 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu în Dosarul nr. x/318/2012 (rămasă irevocabilă).

Pe de altă parte, convențiile încheiate de către intimata SC D. SRL cu G. Mehedinți nu privesc alocarea subvențiilor respective pentru o perioadă de un an (12 luni), respectiv pentru anul 2015, întrucât, potrivit art. 841 alin. (1) din Legea nr. 76/2002: „Angajatorii care, după îndeplinirea obligației prevăzute la art. 83 alin. (1), mențin raporturile de muncă sau serviciu cu absolvenții încadrați în condițiile art. 80 primesc, pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă sau serviciu, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuțiilor sociale datorate de angajatori pentru aceste persoane și virate, conform legii."

În concluzie, Curtea a constatat că ofertantul SC D. SRL a transmis răspunsurile solicitate și nu a modificat prin aceste răspunsuri, pe care le-a prezentat autorității contractante, conținutul propunerii financiare, pentru care oferta să fie considerată neconformă, potrivit art. 79 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 925/2006, așa cum pretinde petenta prin plângere.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, CN B. SA, prin C. Timișoara, a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neexistând hotărâri definitive potrivnice, în condițiile în care nici instanța de judecată, nici E. nu se pronunță asupra declarării unui ofertant ca fiind câștigător al procedurii de atribuire.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - intervenientă CN D. SRL a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea ipotezei art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în subsidiar, ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cazul de revizuire menționat vizează situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanța de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar în temeiul art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit. În practica judiciară s-a reținut că instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conține soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

De asemenea, admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau de omisiunea instanței de a se pronunța asupra ei, în cazul în care excepția a fost invocată.

Or, în cadrul plângerii care a fost soluționată prin decizia supusă revizuirii, intimata CN B. SA a invocat excepția autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 4867 din 7 iulie 2015, iar instanța a respins excepția, cu motivarea că între cele două litigii nu există identitate de obiect, întrucât plângerile sunt formulate împotriva a două decizii distincte ale E.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 4931 din 19 august 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2016.