ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2016

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Caraș-Severin a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea în totalitate a Notificării nr. 2433881 din 26 aprilie 2013 D.D.C.A. privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2; - anularea în totalitate a Deciziei nr. 11/115 din 10 iunie 2013; - anularea în totalitate a Notificării nr. 2433882 din 26 aprilie 2013 privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 3; - anularea parțială a Deciziei nr. 11/116 din 10 iunie 2013, în sensul menținerii ca temeinic și legal a pct. 1 din dispozitivul respectivei decizii; - anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii Notificării nr. 2433881 din 26 aprilie 2013 D.D.C.A. și a Notificării nr. 2433882 din 26 aprilie 2013 D.D.C.A. și obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute din cererile de plată pe baza Notificării nr. 2433881 din 26 aprilie 2013 și a Notificării nr. 2433882 din 26 aprilie 2013.

Soluția instanței de fond; Prin sentința nr. 87 din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Caraș-Severin, în contradictoriu cu pârâtul B.

Recursul declarat de A. Caraș Severin; Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamanta A. Caraș Severin, formulând critici pe cale le-a încadrat în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta a susținut că au fost greșit aplicate prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011 în ceea ce privește regimul juridic al celor Notificări privind sumele aferente celor două cereri de rambursare, cât și al celor 3 Note de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Deși instanța de fond a apreciat în mod corect că nici notificările și nici notele nu sunt titluri de creanță sau titluri executorii, totuși, afirmă recurenta, a motivat eronat că scopul lor este acela de a restrânge rambursarea pentru caz de neregulă, în loc să valideze punctul de vedere al A. și să le excludă din sumele reținute de la rambursare. Potrivit recurentei, cele 3 note de corecții financiare aferente celor 3 contracte de achiziție publică erau supuse contestării separate și abia după rămânerea lor definitivă ca titluri executorii puteau fi valorificate împotriva sa.

Procedura derulată în recurs; Prin întâmpinare, intimatul B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând argumentele pe cale le-a prezentat la judecata asupra fondului cauzei. În esență, intimatul a subliniat că notificările atacate nu se regăsesc printre actele enumerate de art. 21 alin. (20) și 43 din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât art. 9 din același act normativ stipulează că pentru cheltuielile incluse în cererile de plată care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate, identificate înainte de efectuarea plății, nu se aplică procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21. Achiesând la motivarea cuprinsă în sentință, intimatul a subliniat că excluderea integrală sau parțială a cheltuielilor de la rambursare reprezintă a doua modalitate de a limita finanțarea în caz de nereguli descoperite anterior rambursării. Prin încheierea pronunțată la data de 6 noiembrie 2015 s-a admis în principiu recursul A. Caraș Severin, instanța însușindu-și punctul de vedere exprimat de magistratul asistent raportor în sensul soluționării cauzei potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., luându-se act că părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul ce le-a fost comunicat.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că nu se impune reformarea acesteia. Recurenta-reclamantă A. Caraș Severin a supus controlului de legalitate actele administrative indicate la pct. 1 al acestei decizii, prin care intimatul-pârât i-a validat parțial cererile de rambursare nr. 2 și 3, aferente proiectului „Eficientizarea și reducerea duratei de livrare a serviciilor publice din Județul Caraș Severin”, respectiv prin notificarea privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2, nr. 2.433.881 din 26 aprilie 2013, nu a fost validată suma de 6.761,30 lei și T.V.A. aferentă în valoare de 948 lei, iar prin notificarea privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 3, nr. 2.433.882 din aceeași dată, nu a fost validată suma de 37.672,70 lei și T.V.A. aferentă în valoare de 14.194,48 lei. Instanța de fond a analizat atât natura juridică a actelor atacate, cât și motivele invocate de autoritate în cuprinsul acestora și a ajuns la concluzia că soluția administrativă este legală. Prin recursul de față sunt reiterate numai motivele de nelegalitate care vizează neregularitățile procedurale, recurenta limitându-și criticile la modul în care au fost aplicate prevederile O.U.G. nr. 66/2011, din perspectiva regimului juridic al celor două notificări. Ca urmare, și instanța de recurs își va limita controlul judiciar la aceste aspecte. În esență, teza recurentei pornește de la ideea că notificările atacate, nefiind titluri de creanță bugetară, nu dau dreptul ministerului să rețină vreo sumă de bani cuvenită în temeiul contractului de finanțare. Curtea de apel a explicat convingător că, în cauză, neregulile au fost descoperite înainte de rambursare, așa încât este suficient mecanismul excluderii de la rambursare a cheltuielilor efectuate; nu se aplică procedura reglementată de art. 21 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011, care are în vedere situația depistării neregulilor după rambursare și, de aici, necesitatea emiterii unui titlu de creanță bugetară. Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1) din ordonanța de urgență: „Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli.” De asemenea, art. 9 alin. (1) lit. a) din același act normativ dispune cu claritate că „Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21”. Trimiterea pe care recurenta o face la prevederile art. 17 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, aprobate prin H.G. nr. 875/2011: „Deducerea creanțelor bugetare din plățile/rambursările la care beneficiarul are dreptul se realizează cu condiția emiterii în prealabil a unui titlu de creanță”, nu poate conduce la o altă concluzie, pentru că art. 15 din același act normativ stabilește că „cuantumul creanței bugetare se calculează ținând cont de sumele plățile/rambursate (…)”, așadar, în mod evident are în vedere situația în care neregula este descoperită ulterior plății/rambursării. Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.