ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1038/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 5234 din 20 septembrie

2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal a respins, ca lipsită de obiect, acțiunea formulată de reclamantul M.M.,

în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care

solicita să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 274 din 07 aprilie

2011 a Secției pentru judecători a C.S.M.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a admis excepția lipsei de obiect a acțiunii,

invocată de pârât prin întâmpinare, reținând următoarele:

Prin Hotărârea nr.

274 din 07 aprilie 2011 a Secției pentru judecători a C.S.M., contestată în

cauză, a fost respinsă contestația formulată de reclamant împotriva Rezoluției

nr. 12/CDJ/27 ianuarie 2011 emisă de Comisia de disciplină pentru judecători

din cadrul C.S.M., prin care s-a dispus clasarea cauzei privind pe judecătorul

T.I., sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea

nr. 303/2004, republicată și modificată.

Prin Hotărârea C.S.M.

nr. 546 din 07 iulie 2011 a fost admisă plângerea prealabilă formulată de

reclamant împotriva Hotărârii nr. 274 din 07 aprilie 2011 a Secției pentru

judecători și s-a constatat că Secția pentru judecători nu mai avea competența

legală să se pronunțe cu privire la contestația depusă de petiționar la 15

martie 2011, împotriva rezoluției de clasare din dosarul nr. 12/CDJ/2011.

Pe fondul cererii,

CSM a respins plângerea prealabilă formulată de reclamant împotriva rezoluției

de clasare din Dosarul nr. 12/CDJ/2011.

În motivarea

hotărârii, CSM a reținut că la data de 01 iulie 2011 a fost înregistrată la

Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 7936/1154/2011 plângerea prealabilă

formulată de domnul procuror M.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București, prin care

a solicitat revocarea Hotărârii nr. 274 din 07 aprilie 2011 a Secției pentru

judecători, cu motivarea că această hotărâre este lovită de nulitate absolută,

fiind dată cu încălcarea regulilor privitoare la competența după materie.

Analizând susținerile

contestatorului, Secția de judecători a apreciat că acestea sunt întemeiate,

pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr.

36/2011, publicată în M. Of. nr. 204 din 24 martie 2011, a fost aprobată O.U.G.

nr. 59/2009 pentru modificarea Legii nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor și pentru modificarea și completarea Legii nr.

317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009.

Dispozițiile art. 46

pct. 13 din Legea nr. 317/2004 au fost modificate, în sensul că: „Rezoluția de

clasare dispusă în condițiile alin. (1) sau, după caz, în condițiile alin. (12)

poate fi atacată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, de persoana indicată la art. 45

1

alin. (1) și de persoana vizată”.

În condițiile în care în lege nu există o dispoziție

tranzitorie referitoare la soluționarea cererilor înregistrate anterior

adoptării sale și având în vedere că ea a intrat în vigoare la data de 27

martie 2011, s-a apreciat că, în cazul de față, este vorba de o normă de

procedură de imediată aplicare.

În această situație,

la data de 07 aprilie 2011, Secția pentru judecători nu mai avea competența

legală să se pronunțe cu privire la contestația depusă de petiționar la 15

martie 2011 împotriva rezoluției de clasare din Dosarul nr. 12/CDJ/2011.

Față de

considerentele prezentate, s-a reținut că plângerea prealabilă formulată de

domnul procuror M.M. împotriva Hotărârii Secției pentru judecători nr. 274 din

07 aprilie 2011 este întemeiată.

Secția pentru

judecători, în soluționarea cererii pe fond, pe care a calificat-o ca fiind o

plângere prealabilă, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, a apreciat că se impune respingerea acesteia și menținerea

rezoluției de clasare din Dosarul nr. 12/CDJ/2011.

Având în vedere Hotărârea

CSM nr. 546 din 07 iulie 2011, prima instanță a constatat că cererea de anulare

a Hotărârii nr. 274 din 07 aprilie 2011 a CSM - Secția pentru judecători a

rămas fără obiect, reținând că, chiar dacă prin acest act nu se dispune în mod

expres revocarea Hotărârii CSM nr. 274 din 07 aprilie 2011, se deduce fără

echivoc faptul că aceasta a fost desființată, constatându-se că Secția pentru

judecători nu mai avea competența legală să se pronunțe cu privire la

contestația depusă de petiționar la 15 martie 2011 împotriva rezoluției de

clasare din Dosarul nr. 12/CDJ/2011; contestația formulată împotriva rezoluției

de clasare a fost calificată ca plângere prealabilă, potrivit Legii nr.

554/2004, fiind soluționată prin Hotărârea nr. 546 din 07 iulie 2011.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. au fost încadrate de

recurent în dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Ca prim motiv de

recurs se invocă încălcarea dreptului la apărare pentru faptul că nu s-a dat

posibilitatea recurentului să ia la cunoștință de întâmpinarea formulată de

intimatul Consiliul Superior al Magistraturii în care se invocă lipsa de obiect

în raport de faptul că în cauză a fost emisă Hotărârea nr. 546 din 7 iulie

2011.

Prin celelalte motive

de recurs, recurentul arată că sentința atacată este nelegală prin soluția

dispusă de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect.

Se arată că instanța

de fond a motivat contradictoriu prin interpretarea greșită a obiectului

acțiunii și prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 46 pct. 13 din Legea

nr. 317/2004, soluționarea cauzei pe excepția lipsei de obiect.

Se arată că acțiunea

sa având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 274 din 7

aprilie 2011 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii nu a rămas fără obiect ca urmare a emiterii Hotărârii nr. 546 din

7 iulie 2011 a Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al

Magistraturii. Aceasta deoarece prin hotărârea din 7 iulie 2011 s-a soluționat

contestația formulată împotriva hotărârii din 7 aprilie 2011, calificată de

intimat ca plângere prealabilă dar prin care nu s-a anulat în mod expres,

pentru motivul de nulitate absolut invocat Hotărârea din 7 aprilie 2011.

Se arată că instanța

de fond a soluționat nelegal cauza pe excepția lipsei de obiect fără a fi

indicat temeiul juridic pentru pronunțarea unei astfel de soluții.

Se solicită admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe.

La dosar

intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele

considerente ca fondat urmând a se face aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc.

civ.

În cauză Curtea

apreciază că sunt îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art.

304 pct. 8 C. proc. civ. în sensul soluționării greșite și nelegale a acțiunii

pe excepția lipsei de obiect invocate de intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii, prin interpretarea greșită a obiectului acțiunii dedus judecății

și prin aplicarea greșită a legii.

Obiectul acțiunii îl

reprezintă Hotărârea Secției pentru judecători din cadrul Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 274 din 7 aprilie 2011 prin care a fost respinsă contestația

formulată de reclamantul-recurent împotriva rezoluției de Dosare nr. 12/CDJ din

27 ianuarie 2011 prin care s-a dispusa clasarea sesizării sub aspectul

săvârșirii abaterii prevăzute de art. 99 lit. k) din Legea nr. 303/2004 de

către d-na judecător T.I.

Această hotărâre a

Consiliului Superior al Magistraturii din 7 aprilie 2011 a fost contestată de

recurent pe motiv de nulitate absolută avându-se în vedere că în raport de

modificarea dispozițiilor art. 46 alin. (13) din Legea nr. 317/2004 aplicabile

din 27 martie 2011, secția nu mai avea competența materială să se pronunțe

asupra legalității rezoluției de clasare din Dosarul nr. 12/CDJ/2011, rezoluție

asimilată unui act administrativ și fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.

554/2004.

Recurentul a

contestat Hotărârea nr. 274 din 7 aprilie 2011, contestație calificată de

intimat ca plângere prealabilă conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

și soluționată prin hotărârea necomunicată recurentului.

Prin Hotărârea nr.

546 din 7 iulie 2011 a admis plângerea prealabilă și constată că Secția nu mai

avea competența legală să se pronunțe pe contestația recurentului din 15 martie

2011 împotriva rezoluției de clasare, dar nu se dispune în mod expres anularea

Hotărârii din 7 aprilie 2011. În mod greșit apreciază Curtea s-a admis excepția

lipsei de obiect în condițiile în care intimatul CSM, în calitate de emitent nu

s-a pronunțat și nu a anulat în mod expres Hotărârea nr. 274 din 7 aprilie

2011.

Mai mult cu ocazia

rejudecării, instanța de fond urmează a verifica și legalitatea modalității de

soluționare a plângerii prealabile formulată de recurent, în condițiile în care

Secția pentru judecători a CSM prin dispozițiile art. 2 din Hotărârea nr. 546

din 7 iulie 2011 s-a pronunțat pe fondul cererii și a respins plângerea

prealabilă formulată de recurent împotriva rezoluției din Dosarul nr.

12/CDJ/2011.

Această ultimă

hotărâre deși necontestată expres de recurent deoarece nu i-a fost comunicată

decât odată cu depunerea întâmpinării formulate cu ocazia judecării în fond,

urmează a fi analizată sub aspectul soluționării plângerii prealabile și ținând

cont de modificările dispozițiilor art. 46 pct. 13 din Legea nr. 317/2004 prin

care rezoluția de clasare este asimilată unui act administrativ și poate fi

contestată de persoanele vizate, potrivit Legii nr. 554/2004, respectiv cu

respectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (7) din Legea nr.

554/2004.

Procedura prealabilă

pe care recurentul a îndeplinit-o și pe care intimatul a soluționat-o prin

emiterea Hotărârii nr. 545 din 7 iulie 2011 prin care pe fond s-a respins

plângerea prealabilă împotriva rezoluției de clasare.

Instanța de fond în

mod greșit și nelegal a apreciat că acțiunea a rămas fără obiect deoarece pe de

o parte Hotărârea CSM din 7 aprilie 2011 nu a fost revocată în mod expres,

solicitându-se prin acțiune nulitatea sa absolută, iar pe de altă parte fondul

acțiunii îl reprezintă contestația recurentului împotriva rezoluției de clasare

asimilată unui act administrativ de autoritate, față de care s-a respins

plângerea prealabilă formulată prin Hotărârea CSM nr. 545 din 7 iulie 2011,

cereri care nu au fost soluționate de instanța de fond, care a soluționat

greșit cauza pe excepție fără a judeca fondul cauzei.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) raportat la art. 312 alin.

(5) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată trimițând

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul M.M. împotriva Sentinței nr. 5234 din 20 septembrie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza la aceeași instanță, spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM