ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1722/2014

HOTĂRÂRE

02.04.2014

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1722/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Decizia nr. 1722/2014

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 3H din 31 martie 2014, Biroul Electoral Central a stabilit că prin partid politic care are membri în Parlamentul European se înțelege acel partid politic care are cel puțin un membru în Parlamentul European la data comunicării de către Autoritatea Electorală Permanentă, potrivit art. 24 alin. (4) ultima teză din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată, cu modificările ulterioare, (în continuare Legea nr. 33/2007) a listei partidelor politice și a organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale care au membrii în Parlamentul European.

Împotriva Hotărârii nr. 3H din 31 martie 2014 a Biroului Electoral Central, în temeiul art. 32 din Legea nr. 33/2007, a formulat contestație Partidul A., solicitând instanței să dispună punerea în aplicare a exercitării drepturilor prevăzute de lege conform statutului de partid europarlamentar pe care-l deține la acest moment A., și să dispună comunicarea acestui statut al A. către Birourile Electorale Județene, Tribunalelor Teritoriale, precum și Judecătoriilor Sectoarelor Municipiului București în vederea aplicării prevederilor legale incidente, pentru ca A. să aibă reprezentanți în Birourile Electorale și în cadrul secțiilor de votare.

În susținerea contestației, A. arată că, la 23 martie 2014, ulterior constituirii Biroului Electoral Central, prin înscrierea în partid a dlui. B., a dobândit calitatea de partid europarlamentar, fapt adus la cunoștința atât Autorității Electorale Permanente, prin adresa nr. 294 din 23 martie 2014, cât și Biroului Electoral Central, prin adresa nr. 661C din 24 martie 2014, și implicit dreptul de a avea un reprezentant în cadrul Biroului Electoral Central, conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007.

În condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut explicit în Legea nr. 33/2007, o reglementare pentru situația în care un partid dobândește calitatea de partid europarlamentar la o dată ulterioară constituirii Biroului Electoral Central, consideră contestatorul că partidului trebuie să i se aplice un regim juridic identic cu cel al celorlalte partide care au reprezentanți în Parlamentul European, respectiv completarea Birourilor electorale județene, Birourilor electorale pentru secțiile de votare din străinătate, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București, precum și Birourilor electorale ale secțiilor de votare cu câte un reprezentant al A., în mod direct fără aplicarea procedurii tragerii la sorți, reglementată de altfel expres de legiuitor, dar pentru partidele care nu au reprezentanți în Parlamentul European.

Mai susține contestatorul că din motivarea hotărârii contestate reiese concluzia că A. trebuie să i se aplice un regim juridic identic cu cel al celorlalte partide care au reprezentanți în Parlamentul European, însă din dispozitiv reiese contrariul și anume că A. nu se circumscrie noțiunii de partid politic care are membrii în Parlamentul European, în mod practic existând o contradicție între expozitivul hotărârii și dispozitivul acesteia, aspect ce ridică problema interpretării intenției emitentului acestei hotărâri.

Consideră contestatorul că o interpretare conform căreia dobândirea calității de partid europarlamentar după momentul constituirii Biroului Electoral Central nu ar avea nici un efect asupra desemnării reprezentanților în componența tuturor celorlalte Birouri electorale subsecvente Biroului Electoral Central, ar reprezenta practic o sancțiune aplicată acelui partid și nu exercitarea unor drepturi legale, dobândite ca urmare a îndeplinirii condiției impuse de legiuitor.

În acest context, contestatorul susține că, dacă în ceea ce privește componența Biroului Electoral Central, momentul constituirii BEC, deși nu este prevăzut distinct în lege acest lucru, poate fi interpretat ca termen de decădere pentru completarea acestuia cu reprezentanți ai partidelor care au membrii în Parlamentul European, nu același lucru a prevăzut legiuitorul în ceea ce privește componența Birourilor electorale județene sau ale sectoarelor municipiului București, Birourile electorale pentru secțiile de votare din străinătate și nici în ceea ce privește componența Birourilor electorale ale secțiilor de votare. Intenția legiuitorului a fost de a aplica un tratament diferit fiecărui tip de birou electoral singura condiție fiind ca la momentul constituirii fiecărui tip de Birou în parte, dar independent unul față de celălalt, partidul respectiv să aibă calitatea de partid europarlamentar.

Analizând contestația formulată de A., în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

La data de 31 martie 2014, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 33/2007, Biroul Electoral Central a adoptat, în temeiul art. 25 alin. (5) din același act normativ Hotărârea nr. 3H prin care a interpretat sintagma partid politic care are membrii în Parlamentul European.

Așadar, prin hotărârea contestată Biroul Electoral Central nu s-a pronunțat în concret asupra situației contestatorului, scopul adoptării respectivei hotărâri fiind interpretarea în abstract a unei sintagme pe care legiuitorul a folosit-o în cuprinsul Legii nr. 33/2007, în vederea asigurării premizelor aplicării unitare a normelor de drept care fac referire la noțiunea de partid politic care are membrii în Parlamentul European, în întreaga procedura de desfășurare a alegerilor pentru Parlamentul European.

În acest context, Înalta Curte consideră necesar a sublinia distincția pe care o face legiuitorul, în art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, între actele emise de Biroul Electoral Central în exercitarea atribuțiilor ce-i revin potrivit legii, respectiv hotărâri și decizii.

Astfel, dacă deciziile sunt acte administrative pronunțate de Biroul Electoral Central în cadrul jurisdicțiilor specifice activității electorale, ceea ce presupun aplicarea legii la situații concrete, pentru care legiuitorul în respectul principiului liberului acces la justiție, a reglementat proceduri specifice de contestare, hotărârile Biroului Electoral Central emise exclusiv pentru interpretarea unitară a legii, au fost exceptate de la un astfel de control, fapt ce rezultă din interpretarea teleologică a dispozițiile art. 25 alin. (5), din Legea nr. 33/2007, potrivit cărora Hotărârile Biroului Electoral Central sunt general obligatorii.

Totodată, Înalta Curte constată că deși, contestatorul a invocat ca temei de drept al contestației formulate dispozițiile art. 32 din Legea nr. 33/2007, nici Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 3H/2014 și nici argumentele invocate în susținerea nelegalității respectivei hotărârii, nu vizează procesul de constituire a Biroului Electoral Central (mod de formare/componență BEC), așa încât respectiva normă de drept este străină cauzei.

De altfel, este lesne de observat că prin contestația formulată contestatorul nu tinde în mod direct la dovedirea nelegalității hotărârii contestate ci la recunoașterea pe cale incidentală, a unui statut, generat de înscrierea în partid la data de 23 mai 2014 a dlui. B., care să-i permită participarea la completarea birourilor electorale județene, birourilor electorale pentru secțiile de votare din străinătate, birourilor electorale ale sectoarelor municipiului București, precum și birourilor electorale ale secțiilor de votare, în mod direct fără aplicarea procedurii tragerii la sorți, ceea ce excede prezentului cadru procesual.

De altfel, toate argumentele invocate de contestator în legătură cu modul de aplicare a Legii nr. 33/2007, în raport de situația creată prin înscrierea în A. a europarlamentarului B., vor putea fi reiterate în susținerea unor eventuale contestații referitoare la completarea birourilor electorale subsecvente Biroului Electoral Central.

În consecință, Înalta Curte, va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H din 31 martie 2014, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007.