ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 284/2016

Decizia nr. 284/2016 Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 98 din 6 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost casată decizia și sentința nr. 442 din 7 noiembrie 202 a Tribunalului Dolj, și rejudecând, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Statul Român prin M.E.F. și Consiliul Local al Municipiului Craiova să retrocedeze reclamanților suprafața de 460 mp identificată pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de C. cu S1, situat în Craiova.

Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2015 pe rolul judecătoriei Craiova, Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova au formulat contestație la executare, prin care au solicitat admiterea cererii de suspendare a executării, până la soluționarea contestației la executare, anularea executării, anularea anumitor încheieri emise de B.E.J., D. și lămurirea înțelesului sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă. În motivarea cererii de lămurire, s-a solicitat să se stabilească, în concret, ce sarcini revin fiecăruia dintre pârâții Statui Român prin M.F.P. și Consiliul Local al Municipiului Craiova, în raport de dispozitivul Deciziei nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Contestatorii au arătat că dispozitivul deciziei nu este clar, respectiv nu s-a stabilit care dintre cei doi debitori ar fi obligat să retrocedeze terenul în suprafață de 460 mp și care ar fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Prin Încheierea nr. 14.286 din 18 noiembrie 2015, judecătoria Craiova a declinat soluționarea contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de art. 714 alin. (3) C. proc. civ. Analizând contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc.

civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii" și alin. (2) „Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu". În speța de față, înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată Ia data de 20 septembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâților Statul Român prin M.F.P.

și Consiliul Local Craiova să lase In deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 708 mp situat în Craiova. Prin sentința nr. 442 din 7 noiembrie 2002 a Tribunalului Dolj a fost respinsă acțiunea, ea neîntemeiată. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 98 din 6 mai 2003 a Curții de Apel Craiova. Prin Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei susmenționate, a fost casată decizia și sentința și, rejudecând, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Statul Român prin M.E.F.

și Consiliul Local ai Municipiului Craiova să retrocedeze reclamanților suprafața de 460 mp identificată pe schița anexă ia raportul de expertiză întocmit de C. cu S1, situat în Craiova. Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2015, contestatorii Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova au formulat contestație la executare împotriva acestei decizii, solicitând, printre altele, și lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivarea cererii scrise, s-a arătat că s-ar fi impus, ca în cuprinsul dispozitivului respectivei decizii, să fie detaliate obligațiile ce revin fiecărui pârât în parte.

În ședința de judecată din data de 4 februarie 2016, reprezentantul Statului Român a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, adresa din 21 ianuarie 2016 emisă de D.G.L.R.D.A.S., prin care s-a arătat că în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului nu se regăsește imobilul teren individualizat în dispozitivul deciziei. A mai arătat și că terenul în litigiu ar fi fost pus la dispoziția Universității din Craiova prin H.G. nr. 23/1997 privind transmiterea unui imobil situat în Municipiul Craiova județul Dolj, în administrarea Ministerului învățământului și prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 29/1998, prin care s-a atribuit în folosință gratuită pe o perioadă de 50 de ani terenul adiacent blocului S200 aparținând domeniului privat al Municipiului Craiova.

Potrivit art. 443 alin. (1) C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice". Înalta Curte constată că dispozitivul deciziei este clar, stabilind obligația pârâților Statul Român prin M.F.P. și Consiliul Local Craiova al Municipiului Craiova de a restitui în natură terenul în suprafața de 460 mp situat în Craiova, ce a fost identificat pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de C. cu S1.

De asemenea, în considerentele Deciziei nr. 3636/2007 a Înalte Curți de Casație și Justiție se menționează că acest teren a fost identificat în natură și s-a constatat că scopul pentru care a fost expropriat inițial nu a fost atins, o parte a acestuia fiind ocupată de strada F.G., restul fiind liber și înscris în zona de șantier a Universității Craiova. Față de aceste aspecte, solicitarea contestatorilor de lămurire a dispozitivului deciziei, în sensul că nu ar fi clar în sarcina cărui pârât incumbă obligația de restituire, nu se circumscrie motivelor prevăzute de art. 443 alin. (1) C. proc. civ., cu care se completează art. 714 C. proc. civ.

Din considerentele deciziei contestate, care explică dispozitivul acesteia, Înalta Curte reține că această obligație, de restituire, revine atât Statului Român, în calitate de expropriator al terenului cât și Consiliului Local al Municipiului Craiova, în calitate de administrator, terenul fiind înscris în anul 2007 în zona de șantier a Universității Craiova. Înalta Curte subliniază că, împrejurarea că terenul și-ar fi schimbat de mai multe ori proprietarul, prin diverse acte normative, ajungând în fmal în domeniul privat al Municipiului Craiova, respectiv în administrarea Universității din Craiova, nu este de natură să atragă incidența art. 443 alin. (1) C. proc. civ., sau a art. 714 alin. (3) C. proc.

civ., care reglementează situații în care dispozitivul hotărârii judecătorești ar avea nevoie de lămuriri. Aceasta deoarece instanța care a pronunțat Hotărârea nr. 3636/2007 s-a raportat la situația de fapt ce rezulta din actele aflate la dosar, în luna mai a anului 2007. Împrejurarea că, ulterior pronunțării acestei hotărâri, s-a continuat transmiterea imobilului în diverse moduri, pentru ca în prezent situația de fapt să nu mai corespundă celor reținute prin Decizia nr. 3636/2007, nu poate constitui motiv de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de dispozitivului deciziei contestate. Cu alte cuvinte, subliniază Înalta Curte, evenimente ulterioare pronunțării hotărârii judecătorești a cărei lămurire se cere nu pot fi aduse ca și argumente în susținerea unei cereri de lămurire a dispozitivului acesteia, după nouă ani de la pronunțare părțile asumându-și riscul modificării situației imobilului revendicat în proces.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte urmează să respingă prezenta contestație, formulată de contestatorii Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de contestatorii Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2016.