ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 284/2016

Decizia nr.

284/2016

Deliberând asupra cauzei de față,

reține următoarele:

Prin

Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul

declarat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 98 din 6 mai 2003 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, a fost casată decizia și sentința nr. 442

din 7 noiembrie 202 a Tribunalului Dolj, și rejudecând, a fost admisă acțiunea

precizată formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții Statul Român prin

M.E.F. și Consiliul Local al Municipiului Craiova să retrocedeze reclamanților

suprafața de 460 mp identificată pe schița anexă la raportul de expertiză

întocmit de C. cu S1, situat în Craiova.

Prin cererea înregistrată la data de 2

octombrie 2015 pe rolul judecătoriei Craiova, Consiliul Local al Municipiului

Craiova și Municipiul Craiova au formulat contestație la executare, prin care

au solicitat admiterea cererii de suspendare a executării, până la soluționarea

contestației la executare, anularea executării, anularea anumitor încheieri

emise de B.E.J., D. și lămurirea înțelesului sau aplicării titlului executoriu

reprezentat de Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă.

În motivarea cererii de lămurire, s-a

solicitat să se stabilească, în concret, ce sarcini revin fiecăruia dintre

pârâții Statui Român prin M.F.P. și Consiliul Local al Municipiului Craiova, în

raport de dispozitivul Deciziei nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Contestatorii au arătat că

dispozitivul deciziei nu este clar, respectiv nu s-a stabilit care dintre cei

doi debitori ar fi obligat să retrocedeze terenul în suprafață de 460 mp și

care ar fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea nr. 14.286 din 18

noiembrie 2015, judecătoria Craiova a declinat soluționarea contestației

privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de art. 714 alin. (3) C.

proc. civ.

Analizând contestația privind

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat

de Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc.

civ. „împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul

judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face

contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea,

se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul

judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act

de executare silită în condițiile legii" și alin. (2) „Dacă nu s-a

utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestație și în cazul

în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau

aplicarea titlului executoriu".

În speța de față, înalta Curte

constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată Ia data de 20

septembrie 2000 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanții A. și B. au

solicitat obligarea pârâților Statul Român prin M.F.P. și Consiliul Local

Craiova să lase In deplină proprietate și liniștită posesie terenul în

suprafață de 708 mp situat în Craiova.

Prin sentința nr. 442 din 7 noiembrie

2002 a Tribunalului Dolj a fost respinsă acțiunea, ea neîntemeiată.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 98 din

6 mai 2003 a Curții de Apel Craiova.

Prin Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de reclamanții A. și B.

împotriva deciziei susmenționate, a fost casată decizia și sentința și,

rejudecând, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanți și au fost

obligați pârâții Statul Român prin M.E.F. și Consiliul Local ai Municipiului

Craiova să retrocedeze reclamanților suprafața de 460 mp identificată pe schița

anexă ia raportul de expertiză întocmit de C. cu S1, situat în Craiova.

Prin cererea înregistrată la data de 2

octombrie 2015, contestatorii Consiliul Local al Municipiului Craiova și

Municipiul Craiova au formulat contestație la executare împotriva acestei

decizii, solicitând, printre altele, și lămurirea înțelesului întinderii sau

aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 3636/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

În motivarea cererii scrise, s-a

arătat că s-ar fi impus, ca în cuprinsul dispozitivului respectivei decizii, să

fie detaliate obligațiile ce revin fiecărui pârât în parte.

În ședința de judecată din data de 4

februarie 2016, reprezentantul Statului Român a depus, în cadrul probei cu

înscrisuri, adresa din 21 ianuarie 2016 emisă de D.G.L.R.D.A.S., prin care s-a

arătat că în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al

statului nu se regăsește imobilul teren individualizat în dispozitivul deciziei.

A mai arătat și că terenul în litigiu

ar fi fost pus la dispoziția Universității din Craiova prin H.G. nr. 23/1997

privind transmiterea unui imobil situat în Municipiul Craiova județul Dolj, în administrarea

Ministerului învățământului și prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului

Craiova nr. 29/1998, prin care s-a atribuit în folosință gratuită pe o perioadă

de 50 de ani terenul adiacent blocului S200 aparținând domeniului privat al

Municipiului Craiova.

Potrivit art. 443 alin. (1) C. proc.

civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul,

întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde

dispoziții contradictorii, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile

potrivnice".

Înalta Curte constată că dispozitivul

deciziei este clar, stabilind obligația pârâților Statul Român prin M.F.P. și

Consiliul Local Craiova al Municipiului Craiova de a restitui în natură terenul

în suprafața de 460 mp situat în Craiova, ce a fost identificat pe schița anexă

la raportul de expertiză întocmit de C. cu S1.

De asemenea, în considerentele Deciziei

nr. 3636/2007 a Înalte Curți de Casație și Justiție se menționează că acest

teren a fost identificat în natură și s-a constatat că scopul pentru care a

fost expropriat inițial nu a fost atins, o parte a acestuia fiind ocupată de

strada F.G., restul fiind liber și înscris în zona de șantier a Universității

Craiova.

Față de aceste aspecte, solicitarea

contestatorilor de lămurire a dispozitivului deciziei, în sensul că nu ar fi

clar în sarcina cărui pârât incumbă obligația de restituire, nu se circumscrie

motivelor prevăzute de art. 443 alin. (1) C. proc. civ., cu care se completează

art. 714 C. proc. civ.

Din considerentele deciziei

contestate, care explică dispozitivul acesteia, Înalta Curte reține că această

obligație, de restituire, revine atât Statului Român, în calitate de

expropriator al terenului cât și Consiliului Local al Municipiului Craiova, în

calitate de administrator, terenul fiind înscris în anul 2007 în zona de șantier

a Universității Craiova.

Înalta Curte subliniază că,

împrejurarea că terenul și-ar fi schimbat de mai multe ori proprietarul, prin

diverse acte normative, ajungând în fmal în domeniul privat al Municipiului

Craiova, respectiv în administrarea Universității din Craiova, nu este de

natură să atragă incidența art. 443 alin. (1) C. proc. civ., sau a art. 714

alin. (3) C. proc. civ., care reglementează situații în care dispozitivul

hotărârii judecătorești ar avea nevoie de lămuriri.

Aceasta deoarece instanța care a

pronunțat Hotărârea nr. 3636/2007 s-a raportat la situația de fapt ce rezulta

din actele aflate la dosar, în luna mai a anului 2007.

Împrejurarea că, ulterior pronunțării

acestei hotărâri, s-a continuat transmiterea imobilului în diverse moduri,

pentru ca în prezent situația de fapt să nu mai corespundă celor reținute prin Decizia

nr. 3636/2007, nu poate constitui motiv de lămurire a înțelesului, întinderii

sau aplicării titlului executoriu reprezentat de dispozitivului deciziei

contestate.

Cu alte cuvinte, subliniază Înalta

Curte, evenimente ulterioare pronunțării hotărârii judecătorești a cărei

lămurire se cere nu pot fi aduse ca și argumente în susținerea unei cereri de

lămurire a dispozitivului acesteia, după nouă ani de la pronunțare părțile

asumându-și riscul modificării situației imobilului revendicat în proces.

Având în vedere cele arătate mai sus,

Înalta Curte urmează să respingă prezenta contestație, formulată de contestatorii

Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind lămurirea

înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de

Decizia nr. 3636 din 4 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de contestatorii

Consiliul Local al Municipiului Craiova și Municipiul Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

04 februarie 2016.