ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2147/2016
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată sub nr. x/104/2002 pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă,
pârâta SC A. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu
reclamanții B., în prezent decedat, având ca moștenitori pe C.
și D., lămurirea sentinței civile nr. 446 din 18 iunie 2003,
pronunțată de Tribunalul Olt, în sensul de a se preciza numărul
clădirilor pe care a fost obligată să le restituie
reclamanților, precum și identificarea lor prin analogie cu cele
descrise în rapoartele de expertiză întocmite în cauză și a se
identifica prin vecinătăți suprafața de teren de 5.776 mp,
menționată în dispozitiv.
Tribunalul
Olt, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1162 din 18
iunie 2013 a respins cererea.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în
esență, analizând dispozitivul sentinței nr. 446/2003, că
pârâta a fost obligată să restituie reclamanților vila (conac
vechi), spațiile de cazare, crama (beci), magazia și suprafața
de 5.776 mp, imobile situate pe raza comunei Cungrea, sat Otești, jud.
Olt.
S-a
reținut că dispozitivul sentinței nr. 446/2003 nu cuprinde
elemente contradictorii care să nu poată fi pus în executare,
precizând clar imobilele ce urmează a fi restituite reclamanților.
În cererea de
lămurire a dispozitivului, pârâta a învederat aspecte care sunt de
natură să antameze fondul cauzei, respectiv evidențele
mijloacelor fixe din inventarul societății pârâte unde spațiile
de cazare figurează ca și cămin de nefamiliști.
S-a
arătat că aspectele sesizate cu privire la existența imobilelor,
contribuția pârâtei la edificarea acestora, puteau fi analizate în
căile de atac.
Apreciind
că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ., dispozitivul nu cuprinde elemente contradictorii care să nu
poată fi puse în executare, instanța a dispus respingerea cererii de
lămurire a dispozitivului.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A. SA Sâmburești.
Prin decizia
nr. 428 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,
a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA Sâmburești, a schimbat
sentința civilă, în sensul că a admis în parte contestația
la titlu, a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 446 din 18
iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Olt, în ceea ce privește
suprafața de teren de 5.776 mp, situată în comuna Cungrea, jud. Olt,
ca fiind individualizată prin raportul de expertiză tehnică întocmit
de expert tehnic E., astfel cum a fost precizat prin completarea și
schița depusă la dosar la data de 12.01.2015; a respins cererea de
lămurire a dispozitivului în ceea ce privește construcțiile
restituite prin sentința civilă nr. 446/2003 a Tribunalului Olt; a
respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea
soluției sale, curtea a reținut următoarele considerente:
Prin
sentința civilă nr. 446 din 18 iunie 2003, pronunțată de
Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2002, s-a dispus obligarea pârâtei să
restituie reclamanților vila (conac vechi) spatiile de cazare, crama,
(beci) magazia și suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în
comuna Cungrea, sat Otești, jud. Olt (…).”
Hotărârea
respectivă nu a fost apelată.
Pentru a
pronunța această sentință, instanța a reținut, în
principal, că proprietatea ce face obiectul litigiului a aparținut
autorului reclamanților - F. - și a fost expropriată potrivit
hotărârii nr. 25/1945 a Comisiei Slatina, definitivă prin avizul nr.
235 din 05 iulie 1946 al Comisiei Interjudețene Olt, precum și faptul
că, ulterior acestui act, statul a deținut abuziv și
fără titlu proprietatea autorului.
În cauza
respectivă au fost efectuate două expertize, o expertiză de
evaluare teren efectuată de către expert G. și o expertiză
de identificare și evaluare construcții, efectuată de expert H.
Având in
vedere probele administrate in cauză, curtea a constatat că apelul
este fondat, fiind admis, schimbată sentința, iar pe fond,
admisă in parte contestația la titlu sub următoarele aspecte
și pentru următoarele motive:
În ceea ce
privește capătul de cerere cu privire la lămurirea
dispozitivului sentinței nr. 446/2003 cu referire la construcții, curtea
a constatat că dispozitivul sentinței enumeră construcțiile
care urmează să fie restituite, prin expertiza tehnică
efectuată în cauză acestea fiind identificate în concret.
În
dispozitivul sentinței au fost preluate denumirile construcțiilor
astfel cum se regăsesc în expertiză, acestea fiind descrise în clar
și evaluate, astfel încât pot fi identificate cu ușurință.
Pe de
altă parte, în ceea ce privește numărul construcțiilor
restituite, Curtea a constatat că neclaritatea provine din redactarea
dispozitivului în raport cu minuta, în sensul înserării eronate a
punctuației între termenii enumerării. Astfel, la redactarea
dispozitivului hotărârii, semnele de punctuație au fost preluate
greșit din minută, așa cum rezultă din compararea celor
două texte, situație care poate fi îndreptată pe calea
procedurală prevăzută de art. 281 vechiul C. proc. civ., în
situația în care sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de
lege.
Prin urmare,
cu privire la această cerere, curtea a constatat că hotărârea
este clară sub aspectul descrierii și identificării
construcțiilor, neexistând impedimente cu privire la înțelesul,
întinderea și aplicarea hotărârii.
În ceea ce
privește capătul de cerere privind lămurirea hotărârii sub
aspectul identificării terenului supus restituirii, curtea a constatat
că acesta este întemeiat pentru următoarele motive:
Prin
hotărârea respectivă s-a dispus restituirea terenului în
suprafață de 5.776 mp, situat în comuna Cungrea, sat Otești, jud.
Olt, în dispozitivul hotărârii nefiind indicate elemente clare de
identificare.
Pe de
altă parte, în dosar nu a fost efectuată expertiză tehnică
de specialitate care să identifice cu precizie terenul respectiv,
situație care a condus la dificultăți în executarea
sentinței.
Dificultatea
este reală în condițiile în care suprafața de 5.776 mp a
făcut parte dintr-o suprafață mai mare - moșie - iar în
prezent terenul trebuie identificat în raport cu întreaga suprafață
deținută de unitatea intimată.
În acest
sens, s-a efectuat expertiză cadastrală, de către expert tehnic E.,
completată prin răspunsul la obiecțiuni și schița
anexă.
Identificarea
s-a făcut in raport cu actele avute în vedere de tribunal cu ocazia
pronunțării hotărârii nr. 446/2003.
În acest
sens, s-a reținut că suprafața de teren este cea cuprinsă
în hotărârea nr. 25/1945 a Comisiei Slatina, definitivă prin avizul
nr. 235 din 05 iulie 1946 al Comisiei Interjudețene Olt.
Astfel,
așa cum rezultă din avizul nr. 432 din 05 iunie 1947, Comisia
Județeană Olt de îndrumare a aplicării reformei agrare a avizat
scăderea suprafeței de 0,5776 ha „conacul viei” din suprafața de
22,2924 ha cu care autorul F. a rămas în comuna Otești. Această
suprafață de 0,5776 ha este identificată în planul moșiei
Otești, eliberat de arhivele naționale.
Pornind de la
schițele cadastrale eliberate de arhivele naționale, de la avizul nr.
432/1947 și actul de vânzare cumpărare din 1927 expert E. a
identificat și individualizat din punct de vedere cadastral suprafața
respectivă, sub aspectul dimensiunilor și
vecinătăților, prin raportul de expertiză înregistrat la
instanță sub nr. 43245 din 27 octombrie 2014 și completarea la
raport înregistrată sub nr. 797 din 12 ianuarie 2015. Astfel, prin
această ultimă completare și schița anexă, au fost
precizate toate elementele de identificare a suprafeței respective.
În
consecință, s-a constatat că sub acest aspect cererea este
întemeiată, descrierea suprafeței de teren in sentința
respectivă neavând suficiente elemente descriptive tehnice, care să
conducă la o identificare exactă a acestuia prin dimensiuni,
vecinătăți și poziționare în spațiu.
Împotriva
acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta SC A. SA Sâmburești.
Prin decizia
nr. 1161 din 6 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
I civilă, a respins recursul declarat de pârâtă, reținând în
motivarea soluției sale următoarele considerente:
Așa cum
corect a reținut instanța de apel, nu este vorba de o
neconcordanță între minută și dispozitiv, care să
impună lămurirea dispozitivului, clădirile fiind corect
menționate atât în minută, cât și în dispozitiv. Prin
dispozitivul sentinței nr. 446 din 18 iunie 2003, s-a dispus: „(…) obligă
pârâta să restituie reclamanților, vila (conac vechi) spațiile
de cazare, crama, (beci) magazia și suprafața de teren de 5.776 mp,
bunuri situate în comuna Cungrea, sat Otești, jud. Olt (…)”. Prin minuta
aflată pe verso-ul încheierii din 28 mai 2003 s-a dispus „(…) obligă
pârâta să restituie reclamanților vila (conac vechi), spatiile de
cazare, crama (beci), magazia și suprafața de teren de 5.776 mp,
bunuri situate în comuna Cungrea, sat Otești, jud. Olt (…)”. Lipsa unei
virgule între cuvintele „vilă (conac vechi)” și „spațiile de
cazare” și plasarea unei virgule între cuvântul „crama” și „(beci)”,
din dispozitivul hotărârii nu presupune o neconcordanță între
minută și dispozitiv și în nici un caz nu impune o lămurire
a dispozitivului, ci eventual o îndreptare de eroare materială, așa
cum corect a apreciat instanța de apel, cu atât mai mult cu cât
construcțiile au fost identificate prin expertiză și preluate
întocmai în hotărâre, putând fi identificate cu ușurință.
În ceea ce
privește critica referitoare la apariția unor neconcordanțe
între procesul-verbal de executare silită în care apar menționate
clădirile și terenul în suprafață de 5.776 mp ce a fost
identificat prin lămurirea dispozitivului de către instanța de
apel, pornind de la faptul că ceea ce s-a urmărit este restituirea
unei suprafețe de teren cu clădirile amplasate pe ea, această
chestiune nu ține de lămurirea dispozitivului, ci de executarea
propriu-zisă, eventualele neconcordanțe putând fi rezolvate într-o
eventuală contestație la executare. Ceea ce urmărește
petenta prin cererea de lămurire dispozitiv este de fapt o modificare a
dispozitivului sentinței, ceea ce este inadmisibil într-o cerere de
lămurire a dispozitivului sub aspectul întinderii și aplicării
lui.
Chestiunile
legate de faptul că unele clădiri pe care reclamanții au cerut
punerea în posesie nu le-au aparținut, ci au fost edificate după
preluarea terenului de către stat și se găsesc în inventarul
mijloacelor fixe ale SC A. SA, nu țin de lămurirea dispozitivului, ci
sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai în cadrul apelului, apel pe
care pârâta nu l-a exercitat. De asemenea, nerespectarea limitelor învestirii
sub aspectul faptului că reclamanții, la termenul din 16.10.2002, au
solicitat restituirea a trei clădiri, iar instanța a restituit patru,
din care doar una a aparținut reclamanților anterior preluării
terenurilor de către stat, sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate
numai în cadrul apelului, omis a fi exercitat. Nu este admis ca prin cererea de
lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea
dispozitivului unei hotărâri să se îndrepte eventuale sau presupuse
erori de judecată, așa cum dealtfel pretinde petenta.
Susținerea
recurentei că nu a putut exercita apelul, întrucât nu deținea la acel
moment schița terenului, nu este un argument suficient care să
permită îndreptarea unei hotărâri în afara cadrului procesual al
căilor de atac legale și care să îndreptățească
partea interesată să solicite modificarea hotărârii prin
mecanismul contestației la titlu.
La data de 3
iunie 2016, petenții C. și D. au formulat cerere de lămurire a
dispozitivului deciziei civile nr. 428 din 27 ianuarie 2015
pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
În motivarea
cererii, petenții au susținut că în dispozitivul deciziei s-a
făcut trimitere la raportul de expertiză tehnică întocmit de
exp. tehnic E., așa cum a fost completat prin precizările și
schița depuse la data de 12.01.2015, sub nr. de înregistrare nr. 797,
numai că, în cuprinsul acestei lucrări, sunt menționați
doar 5.009 mp din suprafața totală de 5.776 mp restituiți
reclamanților prin sentința civilă nr. 446 din 18 iunie 2003. Ca
urmare a acestei omisiuni, între părți au fost demarate noi litigii,
a căror rezolvare este dependentă de lămurirea corectă a
amplasamentului terenului.
Petenții
au susținut că amplasamentul corect al terenului nu poate fi cel
descris între punctele A-B-C-D-E-F, din anexa 1 a raportului de expertiză,
conform schițelor topo cadastrale din 1947, datorită noilor
modificări apărute în zonă.
Expertul
trebuia să expliciteze clar în cuprinsul lucrării că din totalul
de 5.776 mp, 754 mp au fost cuprinși în altă locație, în nord,
în fostul număr cadastral 201, actualul număr cadastral 5355 UAT
Cungrea, iar o parte este ocupată de o livadă, cuprinsă în alt
număr cadastral, 604.
Folosindu-se
de individualizarea eronată adoptată de expert, intimata a demarat
noi litigii prin care a solicitat radierea din cartea funciară a
imobilului intabulat sub numărul cadastral 5355 UAT Cungrea, precum
și întoarcerea executării silite dispuse în dosarul de executare nr. x/9905/2003
al B.E.J. I.
Petenții
au mai susținut că este greșită concluzia expertului
referitoare la amplasamentul terenului de 5.776 mp, care nu poate fi cel
menționat între punctele A-B-C-D-E-F, întrucât o parte din acesta,
respectiv cea situată în T9, P99, categoria livezi, fusese deja
restituită reclamantului C., conform legilor fondului funciar, prin
emiterea titlului de proprietate nr. 4216. Totodată, suprafața de
teren care a avut număr cadastral 201, aferentă vechiului conac,
apare ca aflându-se în proprietatea SC A. SA, deși a făcut anterior
obiectul intabulării în cartea funciară, în favoarea petenților,
aspect pe care expertul Arsenie l-a avut în vederea la efectuarea expertizei..
Prin urmare,
cei 5.776 mp retrocedați reclamanților nu pot fi amplasați între
punctele A-B-C-D și F din schița cadastrară din 1947, ci 5.009
mp se găsesc în cadrul suprafeței cu nr. cadastral 204, iar
diferența de 769 mp pe care este amplasat vechiul conac, în suprafața
aflată în fostul număr cadastral 201 (actualmente număr
cadastral 5355 UAT Cungrea), sens în care au solicitat să se
lămurească dispozitivul deciziei civile nr. 428 din 27 ianuarie 2015
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/104/2002.
Prin
încheierea din 5 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,
a respins cererea. reținând în motivarea soluției sale
următoarele considerente:
Lămuririle
cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului
hotărârii sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice se pot
obține pe calea procedurii reglementate de art. 281
1
C. proc.
civ., instanța pronunțându-se prin încheiere dată în camera de
consiliu, cu citarea părților.
Prin
lămurirea hotărârii pot fi doar interpretate sau explicitate
măsurile dispuse de instanță, prin dispozitiv, atunci când
această parte componentă a hotărârii nu este suficient de
clară, aspect care ar putea genera dificultăți sau impedimente
la executare.
Prin
intermediul acestei proceduri, nu pot fi aduse lămuriri de natură
să modifice dispozitivul și nu se poate proceda la o reevaluarea
materialului probator administrat , întrucât se opune autoritatea de lucru
judecat de care se bucură hotărârea rămasă
irevocabilă.
Or, în
speță, prin cererea formulată, petenții tind la chiar
schimbarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 428 din
27 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul
modificării amplasamentului suprafeței de 5.776 mp, așa cum a
fost individualizat de expertul E., prin schița anexă la raportul de
expertiză, care face parte integrantă din lucrare. Practic,
petenții solicită ca amplasamentul suprafeței de 5.776 mp
să fie reconfigurat într-o altă modalitate decât cea stabilită
de expert și omologată de instanță.
Cererea
petenților nu poate fi însă valorificată pe calea procedurii de
lămurire a titlului, nefiind permis a se modifica dispozitivul, ci doar
prin exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii, de care
însă reclamanții nu au uzat.
Toate
motivele subsumate cererii de lămurire reprezintă veritabile critici
împotriva raportului de expertiză întocmit de expertul E., care nu pot fi
verificate în acest cadru procesual.
Pe de
altă parte, nu s-au invocat neclarități sau elemente echivoce
ale dispozitivului ce se cere a fi lămurit, ci s-a urmărit
retractarea hotărârii pronunțate, prin modificarea dispozitivului,
solicitare care excede sferei de reglementare a art. 281
1
C. proc.
civ.
Împotriva
acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, petenții C. și
C., care au formulat următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
În mod
greșit instanța a reținut că petenții tind la
schimbarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 428 din
27 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul
modificării amplasamentului suprafeței de 5.776 mp, așa cum a
fost individualizat de expert prin schița anexă la raportul de
expertiză, reținând că se solicită ca amplasamentul
suprafeței de 5.776 mp să fie reconfigurat într-o altă
modalitate decât cea stabilită de expert și omologată de
instanță.
Petenții
au făcut referire la expertiza tehnică efectuată în cauză
de expert E., care conține numeroase erori materiale, dar cererea în sine
nu reprezintă nici obiecțiuni la raportul de expertiză, cum
greșit a reținut instanța, întrucât nu se solicită
retractarea hotărârii sau modificarea amplasamentului suprafeței de 5.776
mp, solicitarea petenților fiind aceea de a lămuri dispozitivul
deciziei nr. 428 din 27 ianuarie 2015, în sensul de a se preciza unde se
află cei 754 m.p. pe care este amplasat vechiul conac, și care a
primit nr. cadastral definitiv 50355.
Susțin
recurenții că cererea lor de lămurire dispozitiv este
legitimă și legală, întrucât dispozitivul deciziei nr. 428 din
27 ianuarie 2015 nu poate fi pus în executare, pentru următoarele
argumente:
a) în
schița anexă reținută de instanță ca reprezentând
amplasamentul suprafeței de 5.776 mp, individualizat prin punctele A-B-C-D-E
și F, la pct. 2) a arătat că „T9 P99, înscrisă în Titlul de
proprietate nr. 4236 emis pe numele lui C., se suprapune suprafeței de
5.776 mp; T9 P99 este materializată în schița anexă prin punctele
B; C; D; 102; 101; 504 și 98”; acest aspect a fost arătat
instanței de petenți, prin obiecțiunile formulate la raportul de
expertiză, depuse pentru termenul din data de 25.11.2014;
b) în
dispozitivul deciziei recurate nu se regăsesc cei 754 mp pe care este
amplasat vechiul conac, cu număr cadastral definitiv 50355, curtea
omițând situația particulară a acestui nr. cadastral,
referindu-se doar la „completarea și schița depusă la dosar la
data de 12.01.2015”. Or, în această schiță nu sunt figurați
decât 5.009 m.p. ai petenților, astfel că dispozitivul deciziei civile
nr. 428/2015 pronunțată de curtea de apel, lămurind
situația juridică a clădirilor restituite, a rămas neclar
asupra întregii suprafețe de teren restituite, de 5.776 mp, întrucât se
referă doar la cei 5.009 mp, fiind omiși cei 754 mp pe care se
află amplasat vechiul conac.
Petenții
se află în situația în care două sentințe/decizii civile
definitive devin contradictorii. Astfel, sentința civilă nr. 446/2003
a Tribunalului Olt dispune restituirea a 5.776 mp, iar decizia civilă nr.
428/2015 a Curții de Apel Craiova confirmă doar 5.009 mp din
aceștia, omițându-se restul de 754 mp pe care se află amplasat
vechiul conac.
Pentru aceste
motive, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în tot
a încheierii recurate, iar pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost
formulată.
Examinând
încheierea recurată în limita criticilor formulate, Înalta Curte
reține următoarele:
Dispozițiile
art. 281
1
C. proc. civ., care au constituit temeiul juridic al
cererii petenților permit instanței ca, după momentul
dezinvestirii prin pronunțarea soluției, să aducă
lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea
dispozitivului hotărârii.
Potrivit
alin. (1) al acestui text de lege „în cazul în care sunt necesare lămuriri
cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului
hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice,
părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea
să lămurească dispozitivul sau să înlăture
dispozițiile potrivnice”.
Așadar,
acest text de lege vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale
dispozitivului hotărârii, întrucât există impedimente în faza de
executare a hotărârii.
Prin cererea
privind lămurirea dispozitivului hotărârii, nu se poate cere
modificarea acestuia, ci doar clarificarea lui, se pot interpreta doar
măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei
lămurire se dorește. În toate cazurile, însă, procedura
lămuririi întinderii și cuprinsului dispozitivului hotărârii
este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul
dispozitivului.
Or, cererea
prin care petenții contestă amplasamentul terenului restituit
și, implicit, a suprafeței de 754 mp pe care se află amplasat
conacul, nu se încadrează în cerințele acestui text întrucât,
așa cum s-a arătat, pe această cale nu se poate cere modificarea
dispozitivului, ci doar clarificarea lui, raportat la măsurile dispuse de
instanță.
Contrar
susținerilor recurenților, în mod corect a reținut instanța
de apel că motivele invocate în cadrul cererii de lămurire
reprezintă veritabile critici împotriva raportului de expertiză
întocmit de expert E.
Astfel, în
esență, recurenții impută instanței împrejurarea
că în dispozitiv nu se regăsește suprafața de 754 mp pe
care se află amplasat conacul.
Critica este
nefondată sub două aspecte.
Astfel, pe de
o parte, Înalta Curte reține că nu era necesar ca instanța
să identifice cei 754 mp, de vreme ce, a fost identificată
suprafața de 5.776 mp, care o include pe cea de 754 mp.
Pe de
altă parte, dacă petenții ar fi considerat că dispozitivul
deciziei nr. 428/2015 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în
apel, este incomplet sau eronat, astfel cum susțin în cererea de
lămurire, aveau la îndemână calea de atac a recursului, de care nu au
uzat.
Pe cale de
consecință, orice solicitare cu privire la amplasarea suprafeței
de teren restituită nu poate fi analizată în prezenta procedură,
iar pentru clarificarea acestui aspect era necesar ca petenții să
exercite calea de atac prevăzută de lege, și anume aceea a
recursului, ceea ce nu au făcut.
Față
de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petenții C. și D. împotriva încheierii
din 5 iulie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2016.