ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2147/2016

Decizia nr. 2147/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. x/104/2002 pe rolul Tribunalului Olt, secția I civilă, pârâta SC A. SA a solicitat instanței, în contradictoriu cu reclamanții B., în prezent decedat, având ca moștenitori pe C. și D., lămurirea sentinței civile nr. 446 din 18 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt, în sensul de a se preciza numărul clădirilor pe care a fost obligată să le restituie reclamanților, precum și identificarea lor prin analogie cu cele descrise în rapoartele de expertiză întocmite în cauză și a se identifica prin vecinătăți suprafața de teren de 5.776 mp, menționată în dispozitiv. Tribunalul Olt, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1162 din 18 iunie 2013 a respins cererea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, analizând dispozitivul sentinței nr. 446/2003, că pârâta a fost obligată să restituie reclamanților vila (conac vechi), spațiile de cazare, crama (beci), magazia și suprafața de 5.776 mp, imobile situate pe raza comunei Cungrea, sat Otești, jud. Olt. S-a reținut că dispozitivul sentinței nr. 446/2003 nu cuprinde elemente contradictorii care să nu poată fi pus în executare, precizând clar imobilele ce urmează a fi restituite reclamanților. În cererea de lămurire a dispozitivului, pârâta a învederat aspecte care sunt de natură să antameze fondul cauzei, respectiv evidențele mijloacelor fixe din inventarul societății pârâte unde spațiile de cazare figurează ca și cămin de nefamiliști.

S-a arătat că aspectele sesizate cu privire la existența imobilelor, contribuția pârâtei la edificarea acestora, puteau fi analizate în căile de atac. Apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., dispozitivul nu cuprinde elemente contradictorii care să nu poată fi puse în executare, instanța a dispus respingerea cererii de lămurire a dispozitivului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A. SA Sâmburești.

Prin decizia nr. 428 din 27 ianuarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA Sâmburești, a schimbat sentința civilă, în sensul că a admis în parte contestația la titlu, a lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 446 din 18 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Olt, în ceea ce privește suprafața de teren de 5.776 mp, situată în comuna Cungrea, jud. Olt, ca fiind individualizată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic E., astfel cum a fost precizat prin completarea și schița depusă la dosar la data de 12.01.2015; a respins cererea de lămurire a dispozitivului în ceea ce privește construcțiile restituite prin sentința civilă nr. 446/2003 a Tribunalului Olt; a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției sale, curtea a reținut următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 446 din 18 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2002, s-a dispus obligarea pârâtei să restituie reclamanților vila (conac vechi) spatiile de cazare, crama, (beci) magazia și suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în comuna Cungrea, sat Otești, jud. Olt (…).” Hotărârea respectivă nu a fost apelată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în principal, că proprietatea ce face obiectul litigiului a aparținut autorului reclamanților - F. - și a fost expropriată potrivit hotărârii nr. 25/1945 a Comisiei Slatina, definitivă prin avizul nr. 235 din 05 iulie 1946 al Comisiei Interjudețene Olt, precum și faptul că, ulterior acestui act, statul a deținut abuziv și fără titlu proprietatea autorului.

În cauza respectivă au fost efectuate două expertize, o expertiză de evaluare teren efectuată de către expert G. și o expertiză de identificare și evaluare construcții, efectuată de expert H. Având in vedere probele administrate in cauză, curtea a constatat că apelul este fondat, fiind admis, schimbată sentința, iar pe fond, admisă in parte contestația la titlu sub următoarele aspecte și pentru următoarele motive: În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la lămurirea dispozitivului sentinței nr. 446/2003 cu referire la construcții, curtea a constatat că dispozitivul sentinței enumeră construcțiile care urmează să fie restituite, prin expertiza tehnică efectuată în cauză acestea fiind identificate în concret.

În dispozitivul sentinței au fost preluate denumirile construcțiilor astfel cum se regăsesc în expertiză, acestea fiind descrise în clar și evaluate, astfel încât pot fi identificate cu ușurință. Pe de altă parte, în ceea ce privește numărul construcțiilor restituite, Curtea a constatat că neclaritatea provine din redactarea dispozitivului în raport cu minuta, în sensul înserării eronate a punctuației între termenii enumerării. Astfel, la redactarea dispozitivului hotărârii, semnele de punctuație au fost preluate greșit din minută, așa cum rezultă din compararea celor două texte, situație care poate fi îndreptată pe calea procedurală prevăzută de art. 281 vechiul C. proc. civ., în situația în care sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege.

Prin urmare, cu privire la această cerere, curtea a constatat că hotărârea este clară sub aspectul descrierii și identificării construcțiilor, neexistând impedimente cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea hotărârii. În ceea ce privește capătul de cerere privind lămurirea hotărârii sub aspectul identificării terenului supus restituirii, curtea a constatat că acesta este întemeiat pentru următoarele motive: Prin hotărârea respectivă s-a dispus restituirea terenului în suprafață de 5.776 mp, situat în comuna Cungrea, sat Otești, jud. Olt, în dispozitivul hotărârii nefiind indicate elemente clare de identificare. Pe de altă parte, în dosar nu a fost efectuată expertiză tehnică de specialitate care să identifice cu precizie terenul respectiv, situație care a condus la dificultăți în executarea sentinței.

Dificultatea este reală în condițiile în care suprafața de 5.776 mp a făcut parte dintr-o suprafață mai mare - moșie - iar în prezent terenul trebuie identificat în raport cu întreaga suprafață deținută de unitatea intimată. În acest sens, s-a efectuat expertiză cadastrală, de către expert tehnic E., completată prin răspunsul la obiecțiuni și schița anexă. Identificarea s-a făcut in raport cu actele avute în vedere de tribunal cu ocazia pronunțării hotărârii nr. 446/2003. În acest sens, s-a reținut că suprafața de teren este cea cuprinsă în hotărârea nr. 25/1945 a Comisiei Slatina, definitivă prin avizul nr. 235 din 05 iulie 1946 al Comisiei Interjudețene Olt. Astfel, așa cum rezultă din avizul nr. 432 din 05 iunie 1947, Comisia Județeană Olt de îndrumare a aplicării reformei agrare a avizat scăderea suprafeței de 0,5776 ha „conacul viei” din suprafața de 22,2924 ha cu care autorul F. a rămas în comuna Otești.

Această suprafață de 0,5776 ha este identificată în planul moșiei Otești, eliberat de arhivele naționale. Pornind de la schițele cadastrale eliberate de arhivele naționale, de la avizul nr. 432/1947 și actul de vânzare cumpărare din 1927 expert E. a identificat și individualizat din punct de vedere cadastral suprafața respectivă, sub aspectul dimensiunilor și vecinătăților, prin raportul de expertiză înregistrat la instanță sub nr. 43245 din 27 octombrie 2014 și completarea la raport înregistrată sub nr. 797 din 12 ianuarie 2015. Astfel, prin această ultimă completare și schița anexă, au fost precizate toate elementele de identificare a suprafeței respective. În consecință, s-a constatat că sub acest aspect cererea este întemeiată, descrierea suprafeței de teren in sentința respectivă neavând suficiente elemente descriptive tehnice, care să conducă la o identificare exactă a acestuia prin dimensiuni, vecinătăți și poziționare în spațiu.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta SC A. SA Sâmburești. Prin decizia nr. 1161 din 6 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins recursul declarat de pârâtă, reținând în motivarea soluției sale următoarele considerente: Așa cum corect a reținut instanța de apel, nu este vorba de o neconcordanță între minută și dispozitiv, care să impună lămurirea dispozitivului, clădirile fiind corect menționate atât în minută, cât și în dispozitiv. Prin dispozitivul sentinței nr. 446 din 18 iunie 2003, s-a dispus: „(…) obligă pârâta să restituie reclamanților, vila (conac vechi) spațiile de cazare, crama, (beci) magazia și suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în comuna Cungrea, sat Otești, jud. Olt (…)”.

Prin minuta aflată pe verso-ul încheierii din 28 mai 2003 s-a dispus „(…) obligă pârâta să restituie reclamanților vila (conac vechi), spatiile de cazare, crama (beci), magazia și suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în comuna Cungrea, sat Otești, jud. Olt (…)”. Lipsa unei virgule între cuvintele „vilă (conac vechi)” și „spațiile de cazare” și plasarea unei virgule între cuvântul „crama” și „(beci)”, din dispozitivul hotărârii nu presupune o neconcordanță între minută și dispozitiv și în nici un caz nu impune o lămurire a dispozitivului, ci eventual o îndreptare de eroare materială, așa cum corect a apreciat instanța de apel, cu atât mai mult cu cât construcțiile au fost identificate prin expertiză și preluate întocmai în hotărâre, putând fi identificate cu ușurință.

În ceea ce privește critica referitoare la apariția unor neconcordanțe între procesul-verbal de executare silită în care apar menționate clădirile și terenul în suprafață de 5.776 mp ce a fost identificat prin lămurirea dispozitivului de către instanța de apel, pornind de la faptul că ceea ce s-a urmărit este restituirea unei suprafețe de teren cu clădirile amplasate pe ea, această chestiune nu ține de lămurirea dispozitivului, ci de executarea propriu-zisă, eventualele neconcordanțe putând fi rezolvate într-o eventuală contestație la executare. Ceea ce urmărește petenta prin cererea de lămurire dispozitiv este de fapt o modificare a dispozitivului sentinței, ceea ce este inadmisibil într-o cerere de lămurire a dispozitivului sub aspectul întinderii și aplicării lui.

Chestiunile legate de faptul că unele clădiri pe care reclamanții au cerut punerea în posesie nu le-au aparținut, ci au fost edificate după preluarea terenului de către stat și se găsesc în inventarul mijloacelor fixe ale SC A. SA, nu țin de lămurirea dispozitivului, ci sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai în cadrul apelului, apel pe care pârâta nu l-a exercitat. De asemenea, nerespectarea limitelor învestirii sub aspectul faptului că reclamanții, la termenul din 16.10.2002, au solicitat restituirea a trei clădiri, iar instanța a restituit patru, din care doar una a aparținut reclamanților anterior preluării terenurilor de către stat, sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai în cadrul apelului, omis a fi exercitat.

Nu este admis ca prin cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului unei hotărâri să se îndrepte eventuale sau presupuse erori de judecată, așa cum dealtfel pretinde petenta. Susținerea recurentei că nu a putut exercita apelul, întrucât nu deținea la acel moment schița terenului, nu este un argument suficient care să permită îndreptarea unei hotărâri în afara cadrului procesual al căilor de atac legale și care să îndreptățească partea interesată să solicite modificarea hotărârii prin mecanismul contestației la titlu. La data de 3 iunie 2016, petenții C. și D. au formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 428 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În motivarea cererii, petenții au susținut că în dispozitivul deciziei s-a făcut trimitere la raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. tehnic E., așa cum a fost completat prin precizările și schița depuse la data de 12.01.2015, sub nr. de înregistrare nr. 797, numai că, în cuprinsul acestei lucrări, sunt menționați doar 5.009 mp din suprafața totală de 5.776 mp restituiți reclamanților prin sentința civilă nr. 446 din 18 iunie 2003. Ca urmare a acestei omisiuni, între părți au fost demarate noi litigii, a căror rezolvare este dependentă de lămurirea corectă a amplasamentului terenului. Petenții au susținut că amplasamentul corect al terenului nu poate fi cel descris între punctele A-B-C-D-E-F, din anexa 1 a raportului de expertiză, conform schițelor topo cadastrale din 1947, datorită noilor modificări apărute în zonă.

Expertul trebuia să expliciteze clar în cuprinsul lucrării că din totalul de 5.776 mp, 754 mp au fost cuprinși în altă locație, în nord, în fostul număr cadastral 201, actualul număr cadastral 5355 UAT Cungrea, iar o parte este ocupată de o livadă, cuprinsă în alt număr cadastral, 604. Folosindu-se de individualizarea eronată adoptată de expert, intimata a demarat noi litigii prin care a solicitat radierea din cartea funciară a imobilului intabulat sub numărul cadastral 5355 UAT Cungrea, precum și întoarcerea executării silite dispuse în dosarul de executare nr. x/9905/2003 al B.E.J.

I. Petenții au mai susținut că este greșită concluzia expertului referitoare la amplasamentul terenului de 5.776 mp, care nu poate fi cel menționat între punctele A-B-C-D-E-F, întrucât o parte din acesta, respectiv cea situată în T9, P99, categoria livezi, fusese deja restituită reclamantului C., conform legilor fondului funciar, prin emiterea titlului de proprietate nr. 4216. Totodată, suprafața de teren care a avut număr cadastral 201, aferentă vechiului conac, apare ca aflându-se în proprietatea SC A. SA, deși a făcut anterior obiectul intabulării în cartea funciară, în favoarea petenților, aspect pe care expertul Arsenie l-a avut în vederea la efectuarea expertizei..

Prin urmare, cei 5.776 mp retrocedați reclamanților nu pot fi amplasați între punctele A-B-C-D și F din schița cadastrară din 1947, ci 5.009 mp se găsesc în cadrul suprafeței cu nr. cadastral 204, iar diferența de 769 mp pe care este amplasat vechiul conac, în suprafața aflată în fostul număr cadastral 201 (actualmente număr cadastral 5355 UAT Cungrea), sens în care au solicitat să se lămurească dispozitivul deciziei civile nr. 428 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/104/2002. Prin încheierea din 5 iulie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins cererea. reținând în motivarea soluției sale următoarele considerente: Lămuririle cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice se pot obține pe calea procedurii reglementate de art. 281 1 C. proc.

civ., instanța pronunțându-se prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților. Prin lămurirea hotărârii pot fi doar interpretate sau explicitate măsurile dispuse de instanță, prin dispozitiv, atunci când această parte componentă a hotărârii nu este suficient de clară, aspect care ar putea genera dificultăți sau impedimente la executare. Prin intermediul acestei proceduri, nu pot fi aduse lămuriri de natură să modifice dispozitivul și nu se poate proceda la o reevaluarea materialului probator administrat , întrucât se opune autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârea rămasă irevocabilă.

Or, în speță, prin cererea formulată, petenții tind la chiar schimbarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 428 din 27 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul modificării amplasamentului suprafeței de 5.776 mp, așa cum a fost individualizat de expertul E., prin schița anexă la raportul de expertiză, care face parte integrantă din lucrare. Practic, petenții solicită ca amplasamentul suprafeței de 5.776 mp să fie reconfigurat într-o altă modalitate decât cea stabilită de expert și omologată de instanță. Cererea petenților nu poate fi însă valorificată pe calea procedurii de lămurire a titlului, nefiind permis a se modifica dispozitivul, ci doar prin exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii, de care însă reclamanții nu au uzat.

Toate motivele subsumate cererii de lămurire reprezintă veritabile critici împotriva raportului de expertiză întocmit de expertul E., care nu pot fi verificate în acest cadru procesual. Pe de altă parte, nu s-au invocat neclarități sau elemente echivoce ale dispozitivului ce se cere a fi lămurit, ci s-a urmărit retractarea hotărârii pronunțate, prin modificarea dispozitivului, solicitare care excede sferei de reglementare a art. 281 1 C. proc. civ. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, petenții C. și C., care au formulat următoarele critici, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.: În mod greșit instanța a reținut că petenții tind la schimbarea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 428 din 27 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul modificării amplasamentului suprafeței de 5.776 mp, așa cum a fost individualizat de expert prin schița anexă la raportul de expertiză, reținând că se solicită ca amplasamentul suprafeței de 5.776 mp să fie reconfigurat într-o altă modalitate decât cea stabilită de expert și omologată de instanță. Petenții au făcut referire la expertiza tehnică efectuată în cauză de expert E., care conține numeroase erori materiale, dar cererea în sine nu reprezintă nici obiecțiuni la raportul de expertiză, cum greșit a reținut instanța, întrucât nu se solicită retractarea hotărârii sau modificarea amplasamentului suprafeței de 5.776 mp, solicitarea petenților fiind aceea de a lămuri dispozitivul deciziei nr. 428 din 27 ianuarie 2015, în sensul de a se preciza unde se află cei 754 m.p.

pe care este amplasat vechiul conac, și care a primit nr. cadastral definitiv 50355. Susțin recurenții că cererea lor de lămurire dispozitiv este legitimă și legală, întrucât dispozitivul deciziei nr. 428 din 27 ianuarie 2015 nu poate fi pus în executare, pentru următoarele argumente: a) în schița anexă reținută de instanță ca reprezentând amplasamentul suprafeței de 5.776 mp, individualizat prin punctele A-B-C-D-E și F, la pct. 2) a arătat că „T9 P99, înscrisă în Titlul de proprietate nr. 4236 emis pe numele lui C., se suprapune suprafeței de 5.776 mp; T9 P99 este materializată în schița anexă prin punctele B; C; D; 102; 101; 504 și 98”; acest aspect a fost arătat instanței de petenți, prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, depuse pentru termenul din data de 25.11.2014; b) în dispozitivul deciziei recurate nu se regăsesc cei 754 mp pe care este amplasat vechiul conac, cu număr cadastral definitiv 50355, curtea omițând situația particulară a acestui nr. cadastral, referindu-se doar la „completarea și schița depusă la dosar la data de 12.01.2015”.

Or, în această schiță nu sunt figurați decât 5.009 m.p. ai petenților, astfel că dispozitivul deciziei civile nr. 428/2015 pronunțată de curtea de apel, lămurind situația juridică a clădirilor restituite, a rămas neclar asupra întregii suprafețe de teren restituite, de 5.776 mp, întrucât se referă doar la cei 5.009 mp, fiind omiși cei 754 mp pe care se află amplasat vechiul conac. Petenții se află în situația în care două sentințe/decizii civile definitive devin contradictorii. Astfel, sentința civilă nr. 446/2003 a Tribunalului Olt dispune restituirea a 5.776 mp, iar decizia civilă nr. 428/2015 a Curții de Apel Craiova confirmă doar 5.009 mp din aceștia, omițându-se restul de 754 mp pe care se află amplasat vechiul conac.

Pentru aceste motive, recurenții solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate, iar pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Examinând încheierea recurată în limita criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., care au constituit temeiul juridic al cererii petenților permit instanței ca, după momentul dezinvestirii prin pronunțarea soluției, să aducă lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii. Potrivit alin. (1) al acestui text de lege „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Așadar, acest text de lege vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale dispozitivului hotărârii, întrucât există impedimente în faza de executare a hotărârii. Prin cererea privind lămurirea dispozitivului hotărârii, nu se poate cere modificarea acestuia, ci doar clarificarea lui, se pot interpreta doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. În toate cazurile, însă, procedura lămuririi întinderii și cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului. Or, cererea prin care petenții contestă amplasamentul terenului restituit și, implicit, a suprafeței de 754 mp pe care se află amplasat conacul, nu se încadrează în cerințele acestui text întrucât, așa cum s-a arătat, pe această cale nu se poate cere modificarea dispozitivului, ci doar clarificarea lui, raportat la măsurile dispuse de instanță.

Contrar susținerilor recurenților, în mod corect a reținut instanța de apel că motivele invocate în cadrul cererii de lămurire reprezintă veritabile critici împotriva raportului de expertiză întocmit de expert E. Astfel, în esență, recurenții impută instanței împrejurarea că în dispozitiv nu se regăsește suprafața de 754 mp pe care se află amplasat conacul. Critica este nefondată sub două aspecte. Astfel, pe de o parte, Înalta Curte reține că nu era necesar ca instanța să identifice cei 754 mp, de vreme ce, a fost identificată suprafața de 5.776 mp, care o include pe cea de 754 mp. Pe de altă parte, dacă petenții ar fi considerat că dispozitivul deciziei nr. 428/2015 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în apel, este incomplet sau eronat, astfel cum susțin în cererea de lămurire, aveau la îndemână calea de atac a recursului, de care nu au uzat.

Pe cale de consecință, orice solicitare cu privire la amplasarea suprafeței de teren restituită nu poate fi analizată în prezenta procedură, iar pentru clarificarea acestui aspect era necesar ca petenții să exercite calea de atac prevăzută de lege, și anume aceea a recursului, ceea ce nu au făcut. Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții C. și D. împotriva încheierii din 5 iulie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2016.