ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Fondul și hotărârea

instanței de fond.

Tribunalul Olt, secția I civilă, prin

sentința civilă nr. 1162 din 18 iunie 2013, a respins cererea de lămurire

dispozitiv formulată de pârâta SC V. SA Sâmburești, în contradictoriu cu

reclamanții G.H. și P.T. moștenitori ai lui T.I. (în prezent decedat), privind

sentința civilă nr. 446 din 18 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosar

nr. 5689/104/2002.

Instanța a reținut în

esență, analizând dispozitivul sentinței nr. 446/2003, că pârâta a fost

obligată să restituie reclamanților vila (conac vechi), spațiile de cazare,

crama (beci), magazia și suprafața de 5.776 mp, imobile situate pe raza com.

Cungrea, sat. Otești, județul Olt. A reținut că dispozitivul sentinței nu

cuprinde elemente contradictorii care să nu poată fi puse în executare,

precizând clar imobilele ce urmează a fi restituite reclamanților.

Tribunalul a mai

reținut că în cererea de lămurire a dispozitivului, pârâta a învederat aspecte

care sunt de natură să antameze fondul cauzei, care puteau fi analizate doar în

căile de atac.

Apreciind că în cauză

nu sunt îndeplinite condițiile art. 281

1

C. proc. civ., că

dispozitivul nu cuprinde dispoziții contradictorii care să nu poată fi puse în

executare, tribunalul a respins cererea de lămurire a dispozitivului.

Apelul și hotărârea

instanței de apel.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC V. SA Sâmburești.

Analizând motivele de

apel în raport cu sentința apelata și probele existente la dosar instanța de

apel a reținut următoarele:

Prin sentința civila nr.

446 din 18 iunie 2003, rămasă irevocabilă prin neapelare, pronunțată de

Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 5689/2002, s-a dispus: „(…) obligă parata să

restituie reclamanților, vila (conac vechi) spatiile de cazare, crama, (beci)

magazia și suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în com. Cungrea sat.

Otesti, județul Olt (…).” Instanța a reținut în principal că proprietatea ce

face obiectul litigiului a aparținut autorului reclamanților - P.T. - și a fost

expropriată potrivit Hotărârii nr. 25/1945 a Comisiei de Plasa Slatina, precum

și faptul ca ulterior acestui act statul a deținut abuziv și fără titlu

proprietatea autorului.

În cauza respectivă

au fost efectuate: o expertiza de evaluare teren (expert P.N.) și o expertiza

de identificare și evaluare construcții (expert M.L.).

Având în vedere

probele administrate în cauză, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a

fi schimbată sentința și pe fond admisă în parte contestația la titlu sub

următoarele aspecte și pentru următoarele motive:

În ceea ce

privește capătul de cerere cu privire la lămurirea dispozitivului

sentinței nr. 446/2003 cu referire la construcții, instanța de apel constată că

dispozitivul sentinței enumeră construcțiile care urmează să fie restituite,

prin expertiza tehnică efectuată în cauza acestea fiind identificate în

concret. In dispozitivul sentinței au fost preluate denumirile construcțiilor

astfel cum se regăsesc în expertiza tehnica efectuată în cauză, în expertiză

fiind descrise în clar și evaluate construcțiile respective, astfel încât pot

fi identificate cu ușurință. În ceea ce privește numărul construcțiilor

restituite, Curtea constată că neclaritatea provine din redactarea

dispozitivului în raport cu minuta, care reprezintă hotărârea pe scurt, în

sensul inserării eronate a punctuației intre termenii enumerării. Astfel, la

redactarea dispozitivului hotărârii, semnele de punctuație au fost preluate

greșit din minuta, așa cum rezultă din compararea celor doua texte, situație

care poate fi îndreptată pe calea procedurală prevăzuta de art. 281 vechiul C.

proc. civ., în situația în care sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de

lege. Prin urmare, cu privire la această cerere, instanța de apel a constatat

că hotărârea este clară sub aspectul descrierii și identificării

construcțiilor, neexistând impedimente cu privire la înțelesul, întinderea

și aplicarea hotărârii.

În ceea ce

privește capătul de cerere privind lămurirea hotărârii sub aspectul

identificării terenului supus restituirii, instanța de apel a constatat că

acesta este întemeiat pentru următoarele motive:

Prin hotărâre s-a

dispus restituirea terenului în suprafața de 5.776 mp, situat în com. Cungrea,

sat. Otești, județul Olt, în dispozitivul hotărârii nefiind indicate

elemente clare de identificare, situație care a condus la dificultăți în

executarea sentinței, în condițiile în care aceasta a făcut parte dintr-o

suprafața mai mare - moșie.

În acest sens s-a

efectuat o expertiza cadastrală, de către expertul tehnic A.P., completată prin

răspunsul la obiecțiuni și schiță, identificarea făcându-se în raport cu actele

avute în vedere cu ocazia pronunțării Hotărârii nr. 446/2003.

În consecință, se

impune lămurirea dispozitivului în ceea ce privește suprafața de teren de 5.776

mp, situată în com. Cungrea județul Olt, ca fiind individualizată prin raportul

de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic A.P., astfel cum a fost precizat

prin completarea și schița depusă la dosar la data de 12 ianuarie 2015, sub nr.

de înregistrare 797 (fila 203, 204).

Recursul și hotărârea

instanței de recurs.

Împotriva Deciziei civile

nr. 428 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a

declarat recurs pârâta SC V.S. SA solicitând, în principal, casarea acesteia și

trimiterea pentru rejudecare, în vederea lămuririi dispozitivului sentinței în

sensul de a preciza și numărul clădirilor supuse restituirii, precum și

identificarea lor. În subsidiar, a solicitat modificarea deciziei recurate în

același sens. A solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de

judecată, atât de la fond cât și din recurs.

Recurenta susține ca

în mod nelegal instanța a respins cererea de lămurire în ceea ce privește

construcțiile supuse restituirii întrucât titlul executoriu este sentința

(dispozitivul) și nu minuta, dispozitivul fiind pus în executare, impunându-se

așadar să fie clar și fără echivoc. Cu atât mai mult cu cât s-a constatat că

există diferențe între minută și dispozitiv, dispozitivul trebuia corectat

pentru a fi identic cu minuta.

Ultima fraza a

considerentelor sentinței civile nr. 446/2003 a Tribunalului 0lt, al cărei

dispozitiv se încearcă a fi lămurit prevede: pe de altă parte, este de

necontestat ca s-a urmărit practic a fi restituite clădirile ce se găsesc

amplasate pe terenul în suprafața de 5.776 mp cu condiția să se fi dovedit că

ele au aparținut reclamanților. După lămurirea dispozitivului în ceea ce

privește identificarea terenului, mai multe clădiri dintre cele menționate în

procesul verbal de executare silită se găsesc amplasate pe terenul ce depășește

suprafața identificata de 5.776 mp, după cum pe terenul individualizat se

găsesc amplasate construcții ce aparțin societății și nu au fost menționate în

procesul verbal de executare silită.

Concluzionând, cu

ocazia executării silite, reclamanții au fost puși în posesie pe alt teren

decât cel individualizat prin decizia Curții de Apel Craiova, mai exact pe

terenul aferent clădirilor alese de ei aleatoriu.

Recurenta a mai

susținut că neclaritatea dispozitivului sentinței a condus la o situație

faptica ce o dezavantajează și nu concordă cu obligația impusă prin sentință.

Așa cum rezulta din procesul verbal de executare silită, reclamanții, au

ales în teren 4 clădiri, doua dintre ele cu destinația magazie și spatii de

cazare, însă din rapoartele de expertiza întocmite în cauză reiese că una

dintre clădirile alese de reclamanți, având destinația spatii de cazare și

birouri, nu le-a aparținut, ci a fost edificată după preluarea terenului de

către stat.

Acea clădire este

doar parțial amplasata pe terenul în suprafața de 5.776 mp și figurează în

inventarul mijloacelor fixe ale SC V.S. SA ca și cămin de nefamiliști, cu

data punerii în funcțiune, anul 1988. Același expert a concluzionat ca nu poate

identifica clădirile ce au format obiectul sentinței al cărei dispozitiv se

solicită să fie lămurit, deoarece din dispozitiv nu rezultă cu claritate nici

numărul clădirilor, dar nici poziționarea lor, iar în teren se găsesc mai multe

construcții cu destinație-spatii de cazare și magazii. Prin urmare, daca

un expert topo nu poate determina clădirile nu reiese cum ele s-ar determina la

punerea în posesie.

Cum prin precizarea

formulată de reclamanți la termenul din data de 16 octombrie 2002, aceștia au

solicitat 3 clădiri (construcție cu destinație locuința - conac vechi;

construcție folosita ca sediu de birouri de către pârâți - conac cu destinație

viticola și construcție pentru semiindustrializare - uscătorie prun), nu se

puteau restitui prin sentință mai multe construcții (4) și mai mult, doar una

dintre cele 3 clădiri solicitate a aparținut reclamanților anterior preluării

terenurilor de către stat.

Recurenta susține că

se impunea a fi lămurit dacă clădirile restituite prin sentința civila nr. 446/2003

sunt cele alese de reclamanții-intimați și regăsite în procesul

verbal de executare silită, deși nu se găsesc amplasate pe suprafața de teren

de 5.776 mp așa cum a fost individualizată.

Recurenta mai susține

că nu au atacat cu nicio cale de atac sentința al cărei dispozitiv solicită să

fie lămurit, întrucât nu a deținut la acel moment schița aferenta terenului în

suprafață de 5.776 mp, pentru a putea dovedi care este amplasamentul real al

terenului și că a intrat în posesia ei abia în anul 2014. Însă, pierzând prin

neexercitare dreptul la o cale de atac, nu înseamnă că a pierdut implicit și

dreptul la lămurirea dispozitivului neclar.

Recurenta justifică

necesitatea casării întrucât este necesară o expertiză care să lămurească

identitatea dintre construcțiile menționate în dispozitivul sentinței nr. 446/2003

și cele existente faptic în teren.

Recursul este

nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Cu referire la

motivul de recurs ce vizează neconcordanța dintre minută și dispozitiv ceea ce

impunea corectarea dispozitivului, critică ce se încadrează în motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea apreciază că

acesta este nefondat.

Așa cum corect a

reținut instanța de apel, nu este vorba de o neconcordanță între minută și

dispozitiv, care să impună lămurirea dispozitivului, clădirile fiind corect

menționate atât în minută, cât și în dispozitiv. Prin dispozitivul sentinței

nr. 446 din 18 iunie 2003, s-a dispus: „ (…) obligă parata să restituie

reclamanților, vila(conac vechi) spatiile de cazare, crama, (beci) magazia și

suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în com. Cungrea sat. Otești, județul

Olt (…)” Prin minuta aflată pe versoul încheierii din 28 mai 2003 (fila 127)

s-a dispus „ (…) obligă parâta să restituie reclamanților vila (conac vechi),

spațiile de cazare, cramă (beci), magazia și suprafața de teren de 5.776

mp, bunuri situate în com. Cungrea sat. Otești, județul Olt (…)”. Lipsa unei

virgule între cuvintele „vilă(conac vechi)” și „spațiile de cazare” și plasarea

unei virgule între cuvântul „crama„ și „(beci), din dispozitivul hotărârii nu

presupune o neconcordanță între minută și dispozitiv și în nici un caz nu

impune o lămurire a dispozitivului ci eventual o îndreptare de eroare

materială, așa cum corect a apreciat instanța de apel, cu atât mai mult cu cât

construcțiile au fost identificate prin expertiză și preluate întocmai în hotărâre,

putând fi identificate cu ușurință.

Celelalte critici, ce

au fost încadrate de parte în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu

sunt propriu-zis critici ale deciziei recurate, motive de nelegalitate a

acesteia, ci motive care în opinia recurentei justifică cererea sa de lămurire

dispozitiv.

Cu toate acestea, față

de faptul că se invocă neconcordanțe între actele de executare săvârșite în

baza sentinței a cărei lămurire se cere și lămurirea asupra identificării

terenului făcută de instanța de apel, Curtea constată că hotărârea recurată

răspunde legal, prin considerente corecte, necontradictorii, argumentelor și

motivelor apelantei (recurentă în faza procesuală de față).

În ceea ce privește

critica referitoare la apariția unor neconcordanțe între procesul verbal de

executare silită în care apar menționate clădirile și terenul în suprafață de

5.776 mp ce a fost identificat prin lămurirea dispozitivului de către instanța

de apel, pornind de la faptul că ceea ce s-a urmărit este restituirea unei suprafețe

de teren cu clădirile amplasate pe ea, această chestiune nu ține de lămurirea

dispozitivului, ci de executarea propriu-zisă, eventualele neconcordanțe putând

fi rezolvate într-o eventuală contestație la executare. Ceea ce urmărește

petenta prin cererea de lămurire dispozitiv este de fapt o modificare a

dispozitivului sentinței, ceea ce este inadmisibil într-o cerere de lămurire a

dispozitivului sub aspectul întinderii și aplicării lui.

Chestiunile legate de

faptul că unele clădiri pe care reclamanții au cerut punerea în posesie nu

le-au aparținut, ci au fost edificate după preluarea terenului de către stat și

se găsesc în inventarul mijloacelor fixe ale SC V.S. SA, nu țin de lămurirea

dispozitivului, ci sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai în cadrul

apelului, apel pe care pârâta nu l-a exercitat. De asemenea, nerespectarea

limitelor învestirii sub aspectul faptului că reclamanții, la termenul din 16

octombrie 2002, au solicitat restituirea a trei clădiri, iar instanța a

restituit patru, din care doar una a aparținut reclamanților anterior preluării

terenurilor de către stat, sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai

în cadrul apelului, omis a fi exercitat. Nu este admis ca prin cererea de lămurire

cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului unei hotărâri

să se îndrepte eventuale sau presupuse erori de judecată, așa cum dealtfel

pretinde petenta.

Susținerea recurentei

că nu a putut exercita apelul, întrucât nu deținea la acel moment schița

terenului, nu este un argument suficient care să permită îndreptarea unei

hotărâri în afara cadrului procesual al căilor de atac legale și care să

îndreptățească partea interesată să solicite modificarea hotărârii prin

mecanismul contestației la titlu.

Recurenta mai susține

că se impunea a fi lămurit dacă clădirile restituite prin sentința civilă nr. 446/2003

sunt cele alese de reclamanții-intimați și regăsite în procesul

verbal de executare silită. Ori, acest lucru se poate face numai în cadrul unei

contestații la executare, iar nu în cadrul contestației la titlu.

Față de

considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei, soluția

pronunțată de instanța de apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC V.S. SA împotriva Deciziei civile nr. 428 din 27

ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 mai 2015.