ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1161/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Fondul și hotărârea instanței de fond. Tribunalul Olt, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1162 din 18 iunie 2013, a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de pârâta SC V. SA Sâmburești, în contradictoriu cu reclamanții G.H. și P.T. moștenitori ai lui T.I. (în prezent decedat), privind sentința civilă nr. 446 din 18 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosar nr. 5689/104/2002. Instanța a reținut în esență, analizând dispozitivul sentinței nr. 446/2003, că pârâta a fost obligată să restituie reclamanților vila (conac vechi), spațiile de cazare, crama (beci), magazia și suprafața de 5.776 mp, imobile situate pe raza com. Cungrea, sat.

Otești, județul Olt. A reținut că dispozitivul sentinței nu cuprinde elemente contradictorii care să nu poată fi puse în executare, precizând clar imobilele ce urmează a fi restituite reclamanților. Tribunalul a mai reținut că în cererea de lămurire a dispozitivului, pârâta a învederat aspecte care sunt de natură să antameze fondul cauzei, care puteau fi analizate doar în căile de atac. Apreciind că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 281 1 C. proc. civ., că dispozitivul nu cuprinde dispoziții contradictorii care să nu poată fi puse în executare, tribunalul a respins cererea de lămurire a dispozitivului. Apelul și hotărârea instanței de apel. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC V. SA Sâmburești.

Analizând motivele de apel în raport cu sentința apelata și probele existente la dosar instanța de apel a reținut următoarele: Prin sentința civila nr. 446 din 18 iunie 2003, rămasă irevocabilă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 5689/2002, s-a dispus: „(…) obligă parata să restituie reclamanților, vila (conac vechi) spatiile de cazare, crama, (beci) magazia și suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în com. Cungrea sat. Otesti, județul Olt (…).” Instanța a reținut în principal că proprietatea ce face obiectul litigiului a aparținut autorului reclamanților - P.T. - și a fost expropriată potrivit Hotărârii nr. 25/1945 a Comisiei de Plasa Slatina, precum și faptul ca ulterior acestui act statul a deținut abuziv și fără titlu proprietatea autorului.

În cauza respectivă au fost efectuate: o expertiza de evaluare teren (expert P.N.) și o expertiza de identificare și evaluare construcții (expert M.L.). Având în vedere probele administrate în cauză, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi schimbată sentința și pe fond admisă în parte contestația la titlu sub următoarele aspecte și pentru următoarele motive: În ceea ce privește capătul de cerere cu privire la lămurirea dispozitivului sentinței nr. 446/2003 cu referire la construcții, instanța de apel constată că dispozitivul sentinței enumeră construcțiile care urmează să fie restituite, prin expertiza tehnică efectuată în cauza acestea fiind identificate în concret. In dispozitivul sentinței au fost preluate denumirile construcțiilor astfel cum se regăsesc în expertiza tehnica efectuată în cauză, în expertiză fiind descrise în clar și evaluate construcțiile respective, astfel încât pot fi identificate cu ușurință.

În ceea ce privește numărul construcțiilor restituite, Curtea constată că neclaritatea provine din redactarea dispozitivului în raport cu minuta, care reprezintă hotărârea pe scurt, în sensul inserării eronate a punctuației intre termenii enumerării. Astfel, la redactarea dispozitivului hotărârii, semnele de punctuație au fost preluate greșit din minuta, așa cum rezultă din compararea celor doua texte, situație care poate fi îndreptată pe calea procedurală prevăzuta de art. 281 vechiul C. proc. civ., în situația în care sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege. Prin urmare, cu privire la această cerere, instanța de apel a constatat că hotărârea este clară sub aspectul descrierii și identificării construcțiilor, neexistând impedimente cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea hotărârii.

În ceea ce privește capătul de cerere privind lămurirea hotărârii sub aspectul identificării terenului supus restituirii, instanța de apel a constatat că acesta este întemeiat pentru următoarele motive: Prin hotărâre s-a dispus restituirea terenului în suprafața de 5.776 mp, situat în com. Cungrea, sat. Otești, județul Olt, în dispozitivul hotărârii nefiind indicate elemente clare de identificare, situație care a condus la dificultăți în executarea sentinței, în condițiile în care aceasta a făcut parte dintr-o suprafața mai mare - moșie. În acest sens s-a efectuat o expertiza cadastrală, de către expertul tehnic A.P., completată prin răspunsul la obiecțiuni și schiță, identificarea făcându-se în raport cu actele avute în vedere cu ocazia pronunțării Hotărârii nr. 446/2003.

În consecință, se impune lămurirea dispozitivului în ceea ce privește suprafața de teren de 5.776 mp, situată în com. Cungrea județul Olt, ca fiind individualizată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic A.P., astfel cum a fost precizat prin completarea și schița depusă la dosar la data de 12 ianuarie 2015, sub nr. de înregistrare 797 (fila 203, 204). Recursul și hotărârea instanței de recurs. Împotriva Deciziei civile nr. 428 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs pârâta SC V.S. SA solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea pentru rejudecare, în vederea lămuririi dispozitivului sentinței în sensul de a preciza și numărul clădirilor supuse restituirii, precum și identificarea lor.

În subsidiar, a solicitat modificarea deciziei recurate în același sens. A solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, atât de la fond cât și din recurs. Recurenta susține ca în mod nelegal instanța a respins cererea de lămurire în ceea ce privește construcțiile supuse restituirii întrucât titlul executoriu este sentința (dispozitivul) și nu minuta, dispozitivul fiind pus în executare, impunându-se așadar să fie clar și fără echivoc. Cu atât mai mult cu cât s-a constatat că există diferențe între minută și dispozitiv, dispozitivul trebuia corectat pentru a fi identic cu minuta. Ultima fraza a considerentelor sentinței civile nr. 446/2003 a Tribunalului 0lt, al cărei dispozitiv se încearcă a fi lămurit prevede: pe de altă parte, este de necontestat ca s-a urmărit practic a fi restituite clădirile ce se găsesc amplasate pe terenul în suprafața de 5.776 mp cu condiția să se fi dovedit că ele au aparținut reclamanților.

După lămurirea dispozitivului în ceea ce privește identificarea terenului, mai multe clădiri dintre cele menționate în procesul verbal de executare silită se găsesc amplasate pe terenul ce depășește suprafața identificata de 5.776 mp, după cum pe terenul individualizat se găsesc amplasate construcții ce aparțin societății și nu au fost menționate în procesul verbal de executare silită. Concluzionând, cu ocazia executării silite, reclamanții au fost puși în posesie pe alt teren decât cel individualizat prin decizia Curții de Apel Craiova, mai exact pe terenul aferent clădirilor alese de ei aleatoriu. Recurenta a mai susținut că neclaritatea dispozitivului sentinței a condus la o situație faptica ce o dezavantajează și nu concordă cu obligația impusă prin sentință.

Așa cum rezulta din procesul verbal de executare silită, reclamanții, au ales în teren 4 clădiri, doua dintre ele cu destinația magazie și spatii de cazare, însă din rapoartele de expertiza întocmite în cauză reiese că una dintre clădirile alese de reclamanți, având destinația spatii de cazare și birouri, nu le-a aparținut, ci a fost edificată după preluarea terenului de către stat. Acea clădire este doar parțial amplasata pe terenul în suprafața de 5.776 mp și figurează în inventarul mijloacelor fixe ale SC V.S. SA ca și cămin de nefamiliști, cu data punerii în funcțiune, anul 1988. Același expert a concluzionat ca nu poate identifica clădirile ce au format obiectul sentinței al cărei dispozitiv se solicită să fie lămurit, deoarece din dispozitiv nu rezultă cu claritate nici numărul clădirilor, dar nici poziționarea lor, iar în teren se găsesc mai multe construcții cu destinație-spatii de cazare și magazii.

Prin urmare, daca un expert topo nu poate determina clădirile nu reiese cum ele s-ar determina la punerea în posesie. Cum prin precizarea formulată de reclamanți la termenul din data de 16 octombrie 2002, aceștia au solicitat 3 clădiri (construcție cu destinație locuința - conac vechi; construcție folosita ca sediu de birouri de către pârâți - conac cu destinație viticola și construcție pentru semiindustrializare - uscătorie prun), nu se puteau restitui prin sentință mai multe construcții (4) și mai mult, doar una dintre cele 3 clădiri solicitate a aparținut reclamanților anterior preluării terenurilor de către stat. Recurenta susține că se impunea a fi lămurit dacă clădirile restituite prin sentința civila nr. 446/2003 sunt cele alese de reclamanții-intimați și regăsite în procesul verbal de executare silită, deși nu se găsesc amplasate pe suprafața de teren de 5.776 mp așa cum a fost individualizată.

Recurenta mai susține că nu au atacat cu nicio cale de atac sentința al cărei dispozitiv solicită să fie lămurit, întrucât nu a deținut la acel moment schița aferenta terenului în suprafață de 5.776 mp, pentru a putea dovedi care este amplasamentul real al terenului și că a intrat în posesia ei abia în anul 2014. Însă, pierzând prin neexercitare dreptul la o cale de atac, nu înseamnă că a pierdut implicit și dreptul la lămurirea dispozitivului neclar. Recurenta justifică necesitatea casării întrucât este necesară o expertiză care să lămurească identitatea dintre construcțiile menționate în dispozitivul sentinței nr. 446/2003 și cele existente faptic în teren. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare: Cu referire la motivul de recurs ce vizează neconcordanța dintre minută și dispozitiv ceea ce impunea corectarea dispozitivului, critică ce se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Curtea apreciază că acesta este nefondat. Așa cum corect a reținut instanța de apel, nu este vorba de o neconcordanță între minută și dispozitiv, care să impună lămurirea dispozitivului, clădirile fiind corect menționate atât în minută, cât și în dispozitiv. Prin dispozitivul sentinței nr. 446 din 18 iunie 2003, s-a dispus: „ (…) obligă parata să restituie reclamanților, vila(conac vechi) spatiile de cazare, crama, (beci) magazia și suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în com. Cungrea sat. Otești, județul Olt (…)” Prin minuta aflată pe versoul încheierii din 28 mai 2003 (fila 127) s-a dispus „ (…) obligă parâta să restituie reclamanților vila (conac vechi), spațiile de cazare, cramă (beci), magazia și suprafața de teren de 5.776 mp, bunuri situate în com.

Cungrea sat. Otești, județul Olt (…)”. Lipsa unei virgule între cuvintele „vilă(conac vechi)” și „spațiile de cazare” și plasarea unei virgule între cuvântul „crama„ și „(beci), din dispozitivul hotărârii nu presupune o neconcordanță între minută și dispozitiv și în nici un caz nu impune o lămurire a dispozitivului ci eventual o îndreptare de eroare materială, așa cum corect a apreciat instanța de apel, cu atât mai mult cu cât construcțiile au fost identificate prin expertiză și preluate întocmai în hotărâre, putând fi identificate cu ușurință. Celelalte critici, ce au fost încadrate de parte în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu sunt propriu-zis critici ale deciziei recurate, motive de nelegalitate a acesteia, ci motive care în opinia recurentei justifică cererea sa de lămurire dispozitiv.

Cu toate acestea, față de faptul că se invocă neconcordanțe între actele de executare săvârșite în baza sentinței a cărei lămurire se cere și lămurirea asupra identificării terenului făcută de instanța de apel, Curtea constată că hotărârea recurată răspunde legal, prin considerente corecte, necontradictorii, argumentelor și motivelor apelantei (recurentă în faza procesuală de față). În ceea ce privește critica referitoare la apariția unor neconcordanțe între procesul verbal de executare silită în care apar menționate clădirile și terenul în suprafață de 5.776 mp ce a fost identificat prin lămurirea dispozitivului de către instanța de apel, pornind de la faptul că ceea ce s-a urmărit este restituirea unei suprafețe de teren cu clădirile amplasate pe ea, această chestiune nu ține de lămurirea dispozitivului, ci de executarea propriu-zisă, eventualele neconcordanțe putând fi rezolvate într-o eventuală contestație la executare.

Ceea ce urmărește petenta prin cererea de lămurire dispozitiv este de fapt o modificare a dispozitivului sentinței, ceea ce este inadmisibil într-o cerere de lămurire a dispozitivului sub aspectul întinderii și aplicării lui. Chestiunile legate de faptul că unele clădiri pe care reclamanții au cerut punerea în posesie nu le-au aparținut, ci au fost edificate după preluarea terenului de către stat și se găsesc în inventarul mijloacelor fixe ale SC V.S. SA, nu țin de lămurirea dispozitivului, ci sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai în cadrul apelului, apel pe care pârâta nu l-a exercitat.

De asemenea, nerespectarea limitelor învestirii sub aspectul faptului că reclamanții, la termenul din 16 octombrie 2002, au solicitat restituirea a trei clădiri, iar instanța a restituit patru, din care doar una a aparținut reclamanților anterior preluării terenurilor de către stat, sunt chestiuni de fond ce puteau fi invocate numai în cadrul apelului, omis a fi exercitat. Nu este admis ca prin cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului unei hotărâri să se îndrepte eventuale sau presupuse erori de judecată, așa cum dealtfel pretinde petenta. Susținerea recurentei că nu a putut exercita apelul, întrucât nu deținea la acel moment schița terenului, nu este un argument suficient care să permită îndreptarea unei hotărâri în afara cadrului procesual al căilor de atac legale și care să îndreptățească partea interesată să solicite modificarea hotărârii prin mecanismul contestației la titlu.

Recurenta mai susține că se impunea a fi lămurit dacă clădirile restituite prin sentința civilă nr. 446/2003 sunt cele alese de reclamanții-intimați și regăsite în procesul verbal de executare silită. Ori, acest lucru se poate face numai în cadrul unei contestații la executare, iar nu în cadrul contestației la titlu. Față de considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei, soluția pronunțată de instanța de apel fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC V.S. SA împotriva Deciziei civile nr. 428 din 27 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2015.