ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1009/2016

Decizia

nr. 1009/2016

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Bucureștii, secția a IV-a civilă, sub nr.

x/3/2009 la data de 15 octombrie 2009 petentul A., prin reprezentant B.,

a formulat, în temeiul art. 25

alin. (1) și (2) din Legea nr. 14/2003, cerere de înregistrare a

modificărilor la Statutul A. și alegerea unei noi conduceri adoptate

la Congresul Național Extraordinar al A. ce a avut loc în data de 26

septembrie 2009 la București.

La

data de 27 noiembrie 2009, A., prin copreședinte și membru fondator

C., în temeiul art. 49 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) Legea nr.

14/2003, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin oare a

invocat excepția lipsei calității de reprezentanți ai A. a

domnilor D., E. și F., excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului; iar în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.,

a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabila a Dosarului

nr. x/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a

civilă.

De

asemenea, intervenientul a solicitat constatarea nidiiății

hotărârilor pretins a fi adoptate la pseudo - Delegația Permanenta a A.

din data de 22 august 2009. ca fiind nelegale și nestatutare; constatarea

nulității hotărârilor pretins a fi adoptate Ia așa-zisul

Congresul Național Extraordinar al A. ce a avut loc în data de 26

septembrie 2009, ca fiind nelegale și nestaluiare și pe cale de

consecința respingerea ca neîntemeiata a cererii formulata de D., E. și

F.

Ea

data de 22 noiembrie 2009, G. în calitate de vicepreședinte ai A. și

membru al Delegației Permanente, a formulat, în temeiul art. 49 alin. (2) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (2) Legea nr. 14/2003, cerere de

intervenție în interes propriu, solicitând admiterea în principiu a

prezentei cereri de intervenție în interes propriu, să se constate

nulitatea hotărârilor precum a fi adoptată pseudo-Delegația Permanentă

a A. din data de 22 august 2010, precum și la așa-zisul Congres Național

Extraordinar al A. ce a avut loc în data de 26 septembrie 2009, ca fiind nelegale

și nestatutare și, pe caic de consecința să se dispună

respingerea ca neîntemeiata a cererii formulate de D., E. și F.

Pe

fond. a solicitat sa se constate nulitatea hotărârilor pretins a fi adoptate

la așa-zisul Congres Național Extraordinar al A. ce a avu loc în data

de 26 septembrie 2009, ca fiind nelegale și nestatutare și pe cale de

consecință să se respingă ca neîntemeiată cererea

formulata de D., E. și F.

Ea

data de 22 ianuarie 2010, H. a formulat în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr.

14/2003 și art. 49-56 C. proc. civ., cerere de intervenție în interes

propriu, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție în

interes propriu formulata de acesta și pe fond respingerea cererii

principale care are ca obiect modificare, statutului A.

La

data de 25 martie 2010, petentul A., prin președinte D., a formulat, în

temeiul art. 115 C. proc. civ., întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

cererii de intervenție în interes propriu, formulată de C.

Prin

încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2010, tribunalul a

admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de

A. și G. și a respins cererea de intervenție în interes propriu

formulată de H., pentru considerentele arătate în încheierea de

ședință de la acea dată.

La

data de 05 februarie 2010, I. a formulat cerere de intervenție în nume

propriu în baza Legii partidelor politice nr. 14/2003 art. 20 alin. (2), pentru

revenirea la legalitate, pentru revenirea la normalitate și pentru

revenirea la respect deplin față de instrumentele juridice

fundamentale ale Uniunii Europene, pe de o parte, și pentru respectarea

actelor normative precizate în Constituția României art. 11 și 20, pe

de altă parte, precum și contestație în baza Legii partidelor

politice nr. 14/2003, art. 21 pentru revenirea la respectiv dreptul

față de Constituția României - 2003. față de

instrumentele juridice fundamentale ale Uniunii Europene.

La

data de 16 martie 2010, J. a formulai în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr.

14/2003 și art. 49 alin. (2) C. proc. civ., cerere de intenenție în

interes propriu, solicitând admiterea în principiu a cererii de intenenție

și constatarea nulității hotărârilor pretins a fi adoptate

la pseudo-Delegația Permanentă a A. din data de 22 august 2009,.

La

dala de 03 noiembrie 2015, din oficiu, instanța de apel a dispus repunerea

pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare, părțile

fiind în legalitate.

La

termenul din 08 decembrie 2015 instanța de apel a pus în discuție excepția

de perimare a recursului.

Prin Decizia

nr. 1240/R din 8 decembrie 2015 Curtea de Apei București, secția a IV-a

civilă,

a

constatat perimată contestația.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de apel a reținui că în

speță judecata recursului s-a suspendat la data de 03 mai 2011 în baza

dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/3/2011 al Tribunalului

București, secția a IV-a civilă.

Or,

din fișa dosarului, extrasă din sistemul Ecris, rezultă ca

litigiul ce a format obiectul Dosarului nr. x/3/2011 al Tribunalului

București, secția a III-a civilă, a fost soluționat în mod

irevocabil la data de 11 aprilie 2012, de către Curtea de Apel

București, secția a IIl-a civilă, prin anularea, ca

netimbrată a contestației formulată de J.

În această

situație, contestatorii aveau obligația ca, în cazul în care ar fi

urcării soluționarea procesului civil ce a fost suspendat la data de

03 mai 2011, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol și să stăruie

în continuarea judecății, în termen de un an de la data

menținerii măsurii suspendării prin încheierea din 11

septembrie 2012.

Însă,

contestatorii nu au formulat o astfel de cerere, iar contestația a

rămas în nelucrare o perioadă mai mare de un an de la data

soluționării irevocabile a dosarului care a determinat suspendarea

cauzei, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind perimarea.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs neîntemeiat în drept comentatorul J.,

arătând că nu a fost

respectată Legea nr. 78/2000 raportată la art. 2 din Legea nr. 157/2005

și că dosarul în care a fost pronunțată decizia

atacată nu a fost soluționat în condiții de obiectivitate

și de imparțialitate.

Examinând

recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din

oficiu, a cărei analiza este prioritară raportat la aspectele de fond

ale cererii, Înalta Curte constată următoarele:

Căile

de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin

intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității

și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final,

remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru

părți o garanție a respectării drepturilor lor

fundamentale.

Rezultă

că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita

căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de

la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesat general de

a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Recursul

este o cale extraordinară de atac, neevolutivă și

nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile

strict prevăzute de lege, se exercită controlul conformității

hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului dedus

judecății.

Potrivii

art.

299 alin. (1) C. proc. civ.

„hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum

și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor

organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377

alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile

hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat

fondul pricinii".

Prin

coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi

atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de

lege.

Față

de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile

a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre

nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

De

asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a

fost o cale de atac, or cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar

prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori

în aceeași cale de atac.

În speța,

Decizia nr. 1240/R din 08 decembrie 2015 a Curții de Apel Bucureștii,

secția a IV-a civilă, împotriva căreia contestatorul I. a promovat

prezentul recurs, reprezintă o decizie prin care s-a constatat

perimată contestația împotriva sentinței nr. 21/P din 08 iunie 2016

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, în Dosarul nr. x/3/2009 în cauza având ca obiect modificare statut

partid politic.

Potrivit

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice în forma în

vigoare ia data introducerii cererii introductive de instanța C5 octombrie

2009), împotriva deciziei Tribunalului București pot face contestație

la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de Ia comunicare,

persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a),"iar potrivit alin.

(4) al aceluiași articol „Decizia Curții de Apel București este

definitiva și irevocabilă".

Față

de această reglementare, prin raportare și la art. 299 alin. (1), art.

377 alin. (2) C. proc. civ., dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ.

potrivii cărora „hotărârea care constată perimarea este

supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare nu sunt

aplicabile în cauză, întrucât Decizia nr. 1240/R din 08 decembrie 2015 a

Curții de Apel București este o hotărâre pronunțată de

către o instanță de recurs, irevocabilă, împotriva

căreia nu se poate exercita o asemenea cale de atac.

Pentru

aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Cutie va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I. îm

potriva Deciziei nr. 1240/R din 05

decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi, 11 mai 2016.