ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1009/2016

Decizia nr. 1009/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureștii, secția a IV-a civilă, sub nr. x/3/2009 la data de 15 octombrie 2009 petentul A., prin reprezentant B., a formulat, în temeiul art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 14/2003, cerere de înregistrare a modificărilor la Statutul A. și alegerea unei noi conduceri adoptate la Congresul Național Extraordinar al A. ce a avut loc în data de 26 septembrie 2009 la București. La data de 27 noiembrie 2009, A., prin copreședinte și membru fondator C., în temeiul art. 49 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) Legea nr. 14/2003, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin oare a invocat excepția lipsei calității de reprezentanți ai A. a domnilor D., E. și F., excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului; iar în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabila a Dosarului nr. x/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă. De asemenea, intervenientul a solicitat constatarea nidiiății hotărârilor pretins a fi adoptate la pseudo - Delegația Permanenta a A. din data de 22 august 2009. ca fiind nelegale și nestatutare; constatarea nulității hotărârilor pretins a fi adoptate Ia așa-zisul Congresul Național Extraordinar al A. ce a avut loc în data de 26 septembrie 2009, ca fiind nelegale și nestaluiare și pe cale de consecința respingerea ca neîntemeiata a cererii formulata de D., E. și F. Ea data de 22 noiembrie 2009, G. în calitate de vicepreședinte ai A. și membru al Delegației Permanente, a formulat, în temeiul art. 49 alin. (2) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (2) Legea nr. 14/2003, cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea în principiu a prezentei cereri de intervenție în interes propriu, să se constate nulitatea hotărârilor precum a fi adoptată pseudo-Delegația Permanentă a A. din data de 22 august 2010, precum și la așa-zisul Congres Național Extraordinar al A. ce a avut loc în data de 26 septembrie 2009, ca fiind nelegale și nestatutare și, pe caic de consecința să se dispună respingerea ca neîntemeiata a cererii formulate de D., E. și F. Pe fond. a solicitat sa se constate nulitatea hotărârilor pretins a fi adoptate la așa-zisul Congres Național Extraordinar al A. ce a avu loc în data de 26 septembrie 2009, ca fiind nelegale și nestatutare și pe cale de consecință să se respingă ca neîntemeiată cererea formulata de D., E. și F. Ea data de 22 ianuarie 2010, H. a formulat în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 și art. 49-56 C. proc.

civ., cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulata de acesta și pe fond respingerea cererii principale care are ca obiect modificare, statutului A. La data de 25 martie 2010, petentul A., prin președinte D., a formulat, în temeiul art. 115 C. proc. civ., întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de intervenție în interes propriu, formulată de C. Prin încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2010, tribunalul a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de A. și G. și a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de H., pentru considerentele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.

La data de 05 februarie 2010, I. a formulat cerere de intervenție în nume propriu în baza Legii partidelor politice nr. 14/2003 art. 20 alin. (2), pentru revenirea la legalitate, pentru revenirea la normalitate și pentru revenirea la respect deplin față de instrumentele juridice fundamentale ale Uniunii Europene, pe de o parte, și pentru respectarea actelor normative precizate în Constituția României art. 11 și 20, pe de altă parte, precum și contestație în baza Legii partidelor politice nr. 14/2003, art. 21 pentru revenirea la respectiv dreptul față de Constituția României - 2003. față de instrumentele juridice fundamentale ale Uniunii Europene. La data de 16 martie 2010, J. a formulai în baza art. 20 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 și art. 49 alin. (2) C. proc.

civ., cerere de intenenție în interes propriu, solicitând admiterea în principiu a cererii de intenenție și constatarea nulității hotărârilor pretins a fi adoptate la pseudo-Delegația Permanentă a A. din data de 22 august 2009,. La dala de 03 noiembrie 2015, din oficiu, instanța de apel a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru discutarea excepției de perimare, părțile fiind în legalitate. La termenul din 08 decembrie 2015 instanța de apel a pus în discuție excepția de perimare a recursului. Prin Decizia nr. 1240/R din 8 decembrie 2015 Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă, a constatat perimată contestația. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținui că în speță judecata recursului s-a suspendat la data de 03 mai 2011 în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/3/2011 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Or, din fișa dosarului, extrasă din sistemul Ecris, rezultă ca litigiul ce a format obiectul Dosarului nr. x/3/2011 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost soluționat în mod irevocabil la data de 11 aprilie 2012, de către Curtea de Apel București, secția a IIl-a civilă, prin anularea, ca netimbrată a contestației formulată de J. În această situație, contestatorii aveau obligația ca, în cazul în care ar fi urcării soluționarea procesului civil ce a fost suspendat la data de 03 mai 2011, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol și să stăruie în continuarea judecății, în termen de un an de la data menținerii măsurii suspendării prin încheierea din 11 septembrie 2012. Însă, contestatorii nu au formulat o astfel de cerere, iar contestația a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de un an de la data soluționării irevocabile a dosarului care a determinat suspendarea cauzei, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind perimarea.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs neîntemeiat în drept comentatorul J., arătând că nu a fost respectată Legea nr. 78/2000 raportată la art. 2 din Legea nr. 157/2005 și că dosarul în care a fost pronunțată decizia atacată nu a fost soluționat în condiții de obiectivitate și de imparțialitate. Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiza este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesat general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, neevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului dedus judecății. Potrivii art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

„hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

De asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a fost o cale de atac, or cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. În speța, Decizia nr. 1240/R din 08 decembrie 2015 a Curții de Apel Bucureștii, secția a IV-a civilă, împotriva căreia contestatorul I. a promovat prezentul recurs, reprezintă o decizie prin care s-a constatat perimată contestația împotriva sentinței nr. 21/P din 08 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2009 în cauza având ca obiect modificare statut partid politic.

Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 privind partidele politice în forma în vigoare ia data introducerii cererii introductive de instanța C5 octombrie 2009), împotriva deciziei Tribunalului București pot face contestație la Curtea de Apel București, în termen de 5 zile de Ia comunicare, persoanele prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a),"iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol „Decizia Curții de Apel București este definitiva și irevocabilă". Față de această reglementare, prin raportare și la art. 299 alin. (1), art. 377 alin. (2) C. proc. civ., dispozițiile art. 253 alin. (2) C. proc. civ. potrivii cărora „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare nu sunt aplicabile în cauză, întrucât Decizia nr. 1240/R din 08 decembrie 2015 a Curții de Apel București este o hotărâre pronunțată de către o instanță de recurs, irevocabilă, împotriva căreia nu se poate exercita o asemenea cale de atac.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Cutie va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I. îm potriva Deciziei nr. 1240/R din 05 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi, 11 mai 2016.