ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 261/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra revizuirii de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 7 februarie 2012, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari din București, Bd. x, Bl. 15 A solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale din 3 februarie 2012 emisă de asociația de proprietari și anularea acesteia, ca nelegală.
Prin sentința civilă nr. 14974 din 7 septembrie 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a anulat cererea, ca netimbrată.
Prin decizia civilă nr. 3177R din 7 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a Civilă a admis recursul declarat de reclamant împotriva evocatei sentințe și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ca urmare a înlăturării excepției de netimbrare.
Reluând judecata, prin sentința civilă nr. 22700 din 22 noiembrie 2013 Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea, în sensul că a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale din 3 februarie 2012 a Asociației de Proprietari.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. din București, Bd. x, sector 1 reprezentată prin C..
Prin decizia civilă nr. 553 A din 6 mai 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția lipsei calității de reprezentant pentru declararea apelului, ca neîntemeiată și a respins și apelul formulat de apelanta - pârâtă B., ca nefondat.
Prin decizia civilă nr. 1237R din 5 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2012 au fost respins ca nefondate recursurile declarate de recurentul-reclamant A. și de recurenta-pârâtă B., împotriva deciziei civile nr. 553A din 6 mai 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19 martie 2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., suspendarea executării și anularea hotărârilor adunării generale adoptate în ședința din data de 5 februarie 2014 de către pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 15977 din 30 septembrie 2014, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari cu sediul in București, B-dul x nr. 81, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamantul A., ce a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 2056 din 4 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2016, la data de 13 septembrie 2016, revizuientul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2056 din 4 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 Noul C. proc. civ., pe care o consideră ca fiind potrivnică deciziei civile nr. 1237R din 5 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2012.
La termenul din data de 13 decembrie 2016, din oficiu, Curtea a pus în discuția părților necompetența materială a Curții de Apel București, față de dispozițiile art. 510 alin. (2) Noul C. proc. civ. iar, prin decizia nr. 956 din 13 decembrie 2016 a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 2056A din 4 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând cu prioritate această excepție, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) din Noul C. proc. civ.:
"În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre".
Prima hotărâre este decizia civilă nr. 1237R din 5 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2012, astfel încât, față de dispozițiile art. 510 alin. (2) din Noul C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel învestită, examinând cererea de revizuire în raport de excepția de tardivitate invocată de intimata B., a cărei analiză este prioritară Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv formulată, pentru următoarele considerente:
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Cererea de revizuire cu soluționarea căreia Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită prin decizia nr. 956 din 13 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 511 alin. (1) din același cod, în cazurile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac - și cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
În cauză decizia ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire are caracter definitiv de la pronunțarea sa, împrejurare față de care Înalta Curte constată că termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ. a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 4 iunie 2015, iar revizuentul a formulat prezenta cerere la data de 13 septembrie 2016.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire, aceasta urmând a fi respinsă, ca tardiv formulată.
Totodată, constatând îndeplinite cerințele art. 452 C. proc. civ. și având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul să plătească intimatei B. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată de intimata B..
Respinge cererea formulată de revizuentul A., de revizuire a deciziei civile nr. 2056/A din 4 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2014, ca tardiv formulată.
Obligă revizuentul să plătească intimatei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 februarie 2017.