ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.09.2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1601/2016

HOTĂRÂRE
23.09.2016
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1601/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1601/2016

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 14 iunie 2016, revizuenta A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 941 din data de 19 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivarea cererii, revizuenta arată că decizia a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât nu cuprinde soluția în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., formulată în dosarul de recurs. În acest sens, susține că deși cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost formulată în dosarul de recurs, în termenul de 10 zile reglementat de art. 493 alin. (7) C. proc. civ., instanța s-a pronunțat asupra ei, în camera de consiliu, fără citarea părților, cu încălcarea principiilor dreptului procesual civil, având în vedere că cererea nu putea fi soluționată fără a fi pusă în discuția părților. Susține că procedând în acest mod, instanța de recurs a pronunțat decizia fără să aibă în vedere toate aspectele invocate, cu atât mai mult cu cât solicitase și suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate invocate. În concluzie, susține că se impune admiterea cererii de revizuire și rejudecarea recursului, cu citarea părților, pentru a fi puse în discuție atât cererea de sesizare a Curții Constituționale, cât și cererea de suspendare a judecății până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției invocate.

La termenul de judecată din 23 septembrie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt descoperite după pronunțarea acesteia.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Obiectul revizuirii este determinat chiar prin dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., text legal potrivit căruia se poate solicita revizuirea „unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul”.

Din textul de lege sus-menționat rezultă că pot forma obiect al unei cereri de revizuire, pe de o parte, acele hotărâri judecătorești care au fost pronunțate asupra fondului (toate hotărârile prin care s-a soluționat fondul cauzei), iar pe de altă parte, acele hotărâri judecătorești, prin care se evocă fondul (hotărârile prin care tribunalele și curțile de apel rejudecă fondul după casare).

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că în speță, prin decizia a cărei revizuire se cere, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtele A. și B. împotriva deciziei nr. 359 din 2 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Constatarea înadmisibilității unei cereri sau a unei căi de atac reprezintă o chestiune procedurală ce împiedică instanța de judecată care a pronunțat atare soluție să mai analizeze fondul cauzei datorită unui impediment de ordin tehnic, procedural.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită condiția generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., și anume aceea ca hotărârea supusă revizuirii să fi fost pronunțată.

Asupra fondului ori să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice, reglementate de cazul de revizuire invocat, devine inutilă.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 941 din 19 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2016.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1554/2016
nefiind analizat vreunul dintre motivele de casare invocate. Cauzele nepronunțării asupra recursului își găsesc motivarea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate în recurs, în inadmisibilitatea recursului prin interpretar
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #134804)
cepția de neconstituționalitate a textului de lege invocat, respectiv a art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004. În cursul judecării recursului ce face obiectul prezentului dosar, recurenta revizuentă a înțeles să invoce excepția de neconst
ÎCCJ 2016-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1726/2016
iția constituțională, contravenind astfel prevederilor art. 21 coroborate cu cele ale art. 146 lit. d) din Constituție. Pe de altă parte, nicio dispoziție a legii nu exceptează de la controlul de constituționalitate prevederile procedurale
ÎCCJ 2017-11-07
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1602/2017
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin Decizia nr. 324 din 23 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale și
ÎCCJ 2016-04-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1042/2016
le de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 6. Prin notele scrise
Sursă