ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1554/2016

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut în esență că, din interpretarea per a contrario a art. 613 alin. (4) C. proc. civ., decizia recurată are caracter definitiv, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Cu privire la incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta S.C. A. S.A. a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra recursului pe care l-a promovat împotriva sentinței civile nr. 26 din 14 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, nefiind analizat vreunul dintre motivele de casare invocate.

Cauzele nepronunțării asupra recursului își găsesc motivarea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei pronunțate în recurs, în inadmisibilitatea recursului prin interpretarea per a contrario a art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

Revizuenta a mai arătat că, decizia a cărei revizuire o solicită este nelegală sub două aspecte, respectiv sub aspectul modului în care a fost judecată pricina, în sensul că aceasta a fost dată fără citarea părților, situație în care părțile nu și-au putut exercita dreptul la apărare și la dezbateri contradictorii, fiindu-i încălcat astfel dreptul la un proces echitabil.

Cu privire la cel de al doilea aspect al nelegalității deciziei a cărei revizuire s-a solicitat, se precizează faptul că recursul era admisibil.

De altfel, revizuenta consideră jurisprudența Înaltei Curți asupra problemei admisibilității sau inadmisibilității recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins acțiunea în anulare, în acord cu alți autori, ca fiind greșită.

În motivarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, revizuenta a arătat că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale sesizării, în sensul că excepția de neconstituționalitate este ridicată în fața unei instanțe de judecată, că are ca obiect o prevedere dintr-o lege aflată în vigoare și că aceste norme legale au legătură cu soluționarea cauzei.

Pe fondul excepției de neconstituționalitate, revizuenta a susținut că textele de lege criticate contravin Legii fundamentale, din perspectiva următoarelor argumente:

Referitor la neconstituționalitatea prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., revizuenta a susținut în esență că această normă legală încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Sub acest aspect, revizuenta consideră că art. 613 alin. (4) C. proc. civ. este neconstituțional deoarece hotărârea prin care acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale a fost respinsă nu este susceptibilă să fie atacată cu recurs, pe când hotărârea de admitere a acțiunii în anulare a hotărârii arbitrale este suspusă recursului.

Acest fapt creează un regim diferit, discriminatoriu, în privința exercitării căii de atac, în funcție de hotărârea curții de apel, de admitere sau de respingere a acțiunii arbitrale și, în consecință, aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil.

Totodată, textul de lege criticat suprimă în mod nejustificat o cale de atac și creează un tratament juridic diferit pentru părțile din litigiu, aspecte de natură a încălca accesul liber la justiție.

De asemenea, art. 613 alin. (4) C. proc. civ. trebuie să îndeplinească exigențele art. 6 din Convenție.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul la justiție, inclusiv pe calea recursului, trebuie să fie asigurat în mod efectiv și eficace, deoarece Convenția nu garantează drepturi teoretice și iluzorii. Gradul de acces permis de legislația națională trebuie să fie suficient pentru a asigura accesul la justiție, în lumina principiului supremației dreptului într-o societate democratică.

În acest sens, în cauza Annoni di Gussola și alții c. Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat faptul că, în unele sisteme de drept, recursul este admisibil numai dacă hotărârea dată în apel este pusă în executare, iar acest lucru reprezintă o limitare disproporționată a accesului la justiție.

Prin urmare, se solicită Curții Constituționale să constate similaritatea deciziei evocate cu situația din prezenta cauză.

Or, instituirea unei căi de atac, ca modalitate de acces la justiție, implică în mod necesar și asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală.

Așadar, suprimarea nejustificată a recursului în privința hotărârilor prin care acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost respinsă, creând astfel un tratament juridic diferit pentru părțile din litigiu, nu îndeplinește exigențele art. 6 din Convenție, fiind un obstacol de drept.

Cu privire la încălcarea accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, prin suprimarea unei căi de atac, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 500/2012.

Referitor la neconstituționalitatea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., revizuenta S.C. A. S.A. București solicită Curții Constituționale să constate faptul că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție, în măsura în care oferă posibilitatea completului de filtru să respingă recursul atunci când recursul îndeplinește condițiile de formă, iar motivele invocate și dezvoltate se încadrează printre cele de la art. 488 C. proc. civ.

Se mai arată de către revizuentă că relevante pentru stabilirea neconstituționalității textului de lege criticat sunt argumentele deciziei nr. 839/2015 a Curții Constituționale.

Prin urmare, având în vedere că procedura examinării admisibilității recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale, art. 493 alin. (5) C. proc. civ. este neconstituțional, în măsura în care oferă posibilitatea completului de filtru să respingă recursul atunci când recursul îndeplinește condițiile de formă, iar motivele invocate și dezvoltate se încadrează printre cele ale art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în sensul că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. a fost ridicată în fața unei instanțe de judecată, are ca obiect o prevedere dintr-o lege aflată în vigoare și, totodată, că această dispoziție are legătură cu soluționarea cauzei.

De asemenea, se reține că prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În opinia Înaltei Curți, dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, nu contravin normelor constituționale la care partea face referire, respectiv art. 21 alin. (1) - (3) din Constituția României.

Autoarea excepției a arătat că încălcarea evocată constă în alterarea dreptului liber de acces la justiție, prin aceea că art. 493 alin. (5) C. proc. civ. permite instanței de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, să respingă recursul ca inadmisibil în completul de filtru, într-o procedură scrisă, lipsită de oralitate, deci cu sacrificarea dreptului la apărare și a principiului fundamental al contradictorialității procesului civil. Această încălcare este cu atât mai evidentă cu cât legiuitorul a urmărit ca prin filtrare să se verifice exclusiv îndeplinirea cerințelor de formă ale recursului ori încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de art. 488 C. proc. civ..

Din punctul de vedere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția de neconstituționalitate se divide în două planuri, dintre care numai pe unul dintre acestea argumentele părții pot fi examinate de Curtea Constituțională potrivit competențelor sale, celălalt vizând, de fapt o critică referitoare la interpretarea și aplicarea normei de procedură criticate, a cărei soluționare nu poate fi deferită contenciosului constituțional.

Mai exact, autoarea excepției arată că, în procedura de filtrare, instanței de recurs nu îi este permis să verifice inadmisibilitatea unui recurs din perspectiva inexistenței căii de atac, verificarea fiind limitată în completul de filtru la controlul cerințelor de formă a cererii de recurs și încadrarea motivelor de recurs în cele prevăzute de lege.

Or, această abordare nu opune o veritabilă critică de neconstituționalitate în măsura în care se impută instanței de recurs că a făcut o greșită aplicare a legii, lărgind în mod nejustificat sfera verificărilor care erau permise în completul de filtru.

Se poate include însă în sfera controlului realizat de Curtea Constituțională critica referitoare la soluționarea procedurii în completul de filtru fără citarea părților, autorul excepției apreciind că aceasta reprezintă o nejustificată alterare a principiului contradictorialității și dreptului la apărare.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale - decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 -, s-a reținut că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din C. proc. civ., este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialității și al dreptului la apărare fiind respectate, de principiu, prin comunicarea către părți a actelor de procedură și a raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

De altfel, Curtea a apreciat că această opțiune a legiuitorului este în acord cu esența procedurii de filtrare a recursurilor care constă în statuarea asupra admisibilității în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din C. proc. civ.

Față de aceste considerente cererea formulată de revizuenta S.C. A. S.A. București va fi admisă și în consecință va fi sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, motiv pentru care va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

Astfel, se reține că dispozițiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ. privesc exclusiv posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârii curții de apel, pronunțate potrivit alin. (3), prin care s-a admis acțiunea în anularea hotărârii arbitrale.

Or, obiectul prezentei cauzei îl reprezintă cererea de revizuire, a cărei analiză este limitată strict la dispozițiile legale reglementate de legiuitor în materia revizuirii, prin art. 509 - 516 C. proc. civ.

De altfel, motivele revizuirii s-au limitat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 9 C. proc. civ.

În privința primului motiv de revizuire, constând în aceea că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, instanța de revizuire va verifica, în cadrul cercetării admisibilității revizuirii condiția primordială, impusă prin art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aceea ca hotărârea a cărei revizuire se cere să fi evocat fondul.

Examenul acestei condiții implică concluzia că împotriva unei hotărâri precum cea atacată, prin care recursul a fost respins ca inadmisibil, nu se verifică incidența dispozițiilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ., chiar și în ipoteza în care acestea ar fi greșit aplicate sau ar fi neconstituționale.

Prin urmare, având în vedere că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ. a fost invocată în calea de atac a revizuirii și nu în cadrul căii de atac a recursului ce a vizat Hotărârea nr. 26 din 14 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, prin care s-a soluționat acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 167 din 13 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Caracterul extraordinar al acestei căi de atac, precum și consecințele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia și apoi al motivelor de revizuire invocate.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și a faptelor pe care se întemeiază.

În speță, decizia a cărei retractare se solicită în raport cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 9 C. proc. civ. - decizia nr. 988 din 27 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă -, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul promovat de S.C. A. S.A. București, nu poate forma obiectul revizuirii pentru motivele învederate.

Astfel, se constată că hotărârea ce face obiectul prezentei revizuiri a fost pronunțată în procedura de filtrare a recursurilor de competența Înaltei Curți, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul fiind respins ca inadmisibil, deci, fără a fi cercetat în fond.

Or, primul motiv al revizuirii este cel arătat în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar analiza sa într-o revizuire este precedată de verificarea condiției ca hotărârea definitivă a cărei revizuire se cere să evoce fondul.

Această condiție nu este îndeplinită, astfel încât, pentru acest motiv, revizuirea unei hotărâri care nu evocă fondul, nu este posibilă.

Al doilea motiv al revizuirii, fundamentat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi, de asemenea, primit pentru revizuirea hotărârii atacate.

În măsura în care partea contestă legalitatea soluționării recursului, deoarece, prin lipsa oricărei citări sau înștiințări, nu s-a putut prezenta în fața instanței, Înalta Curte arată că, potrivit legii, citarea și înfățișarea părții nu era prevăzută de lege, iar la termenul la care a avut loc judecata, procedura s-a desfășurat fără dezbateri, în completul de filtru.

Temeiul de revizuire evocat de parte presupune ca partea, fără culpă, să nu fi putut să se înfățișeze la judecată, în condițiile în care avea acest drept. Or, în cazul soluționării recursului în completul de filtru potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., procedura se desfășoară fără dezbateri, iar părțile nu sunt citate și nu participă la judecată. De aceea, admisibilitatea acestui motiv de revizuire nu este compatibilă cu procedura de soluționare a recursului în completul de filtru.

Prin urmare, având în vedere caracterul inadmisibil al revizuirii formulate în cauză de revizuenta S.C. A. S.A., aceasta fiind declarată împotriva unei decizii pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta S.C. A. S.A. București și dispune sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ..

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de petenta S.C. A. S.A. București privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 613 alin. (4) C. proc. civ.

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. București împotriva deciziei nr. 988 din 27 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, care se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Fără cale de atac, cu privire la celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2016.