ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1593/2015

Obiectul cauzei Prin cererea de revizuire formulată la data de 16 iunie 2014, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, revizuenții au invocat că există contrarietate între: - Sentința civilă nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9491/3/2014, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.G. și A.D., îndreptată împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013 și - Sentința civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6504/3/2013 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de aceiași revizuenți împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 12 august 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în Dosarul nr. 9145/4/2009.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel. Prin Sentința civilă nr. 111F din data de 16 octombrie 2014 a Curții de Apei București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9493/3/2014. Instanța a reținut că, potrivit art. 509 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la art. 509 pct. 8 C. proc. civ., sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, cum este cazul în speță. însă, dacă sub aspectul menționat, cererea a fost apreciată ca admisibilă, Curtea a reținut ca, în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind contrari etatea de hotărâri. Curtea a constatat că nu se verifică elementele autorității de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată în cererea ce a avut ca obiect revizuirea încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013, fiind formulată în contradictoriu cu intimata BEJ T.A.M. și T.N.V., în timp ce cererea în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a avut ca obiect revizuirea împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 9145/4/2009, în contradictoriu cu intimata B.R. SA. Instanța a concluzionat în sensul că, în cele două cauze, cererile formulate sunt esențial diferite, obiectul revizuirii fiind reprezentat de hotărâri diferite și vizând alte părți, în calitate de intimați, astfel că nu se poate vorbi de existența autorității de lucru judecat la care face trimitere textul art 509 alin. (1) pct 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs Prin cererea de recurs promovată la data de 2 decembrie 2014, recurenții-revizuenți au solicitai casarea hotărârii recurate, respectiv Sentința civilă nr. 111F din data de 16 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, admiterea cererii de revizuire și anularea sentinței civilă nr. 513 din 25 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9491/3/2014, invocată ca potrivnică Sentinței civile nr. 747 din data de 3 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 6504/3/2013. Recurenții au susținut faptul că se impune casarea urmare a faptului că, prin hotărârea recurată, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanța, respingând, ca inadmisibilă, cererea de revizuire prin care s-a invocat contrari etatea unor hotărâri, s-a pronunțat numai cu privire la cea de-a doua hotărâre invocată ca potrivnică. S-a mai arătat că, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. precum și art. 304 1 C. proc. civ., instanța de fond nu a manifestat un rol activ în aflarea adevărului, subsumat acestor motive de recurs fiind invocat, în sinteză, faptul că; - instanța a omis să pună în discuția părților și să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul BEJ T.A.M. și T.N.V., prin întâmpinarea depusă la data de 17 iunie 2014, excepție care se impune a fi respinsă; - instanța nu a analizat înscrisurile aflate în dosarul cauzei, din care rezultă că o instanță s-a pronunțat irevocabil asupra faptului că SC B.R. SA nu dispune de un titlu executoriu împotriva debitoarei, că actul în baza căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite nu este învestit cu formulă executorie, iar creanța prevăzută în contractul de credit bancar nu este certă, lichidă și exigibilă. Recurenții au detaliat motivele pentru care considera că cererea de executare silită nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, formulând critici cu privire la continuarea executării silite de către BEJ T.A.M. și T.N.V. Astfel, deși au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de executare silită formulate în contra recurenților, ca debitori, BEJ T.A.M. și T.N.V. a continuat executarea silită în Dosarele de executare silită nr. 545/2012 și nr. 1020/2013, motiv pentru care solicită să se constate nulitatea actelor execuționale înfăptuite în dosarele de executare silită menționate; - instanța a respins greșit, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 513 din 25 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9491/3/2014, deși sunt îndeplinite condițiile cererii de revizuire prevăzute de art 322 pct. 7 C. proc. civ., în speță fiind vorba despre hotărâri definitive, potrivnice, pronunțate în pricini între care există identitate de obiect, cauza și părți, întrucât ambele sentințe privesc executarea silită a debitoarei A.G., la cererea creditoarei B.R. SA A mai arătat revizuentul că hotărârile definitive invocate sunt potrivnice, prin faptul că a fost diferit soluționată excepția inadmisibilității cererii de revizuire, prin sentința a cărei revizuire se cere încălcându-se autoritatea de lucra judecat a Sentinței civile nr. 747 din 3 aprilie 2014.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., prin care s-a constatat că recursul este admisibil în principiu, urmând a fi avute în vedere și puse în discuția contradictorie a părților și aspectele invocate prin întâmpinarea formulată de intimatul BEJ T.A.M. și T.N.V., prin care s-a invocat excepția autorității de lucru judecat, a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 20 aprilie 2015, s-a înregistrat punctul de vedere asupra raportului depus de intimata SC B.R. SA ce a invocat, în sinteză, faptul că în cauză nu există motive care să se încadreze în prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind contrarietatea de hotărâri, iar hotărârile indicate ca fiind contradictorii au fost generate de partea revizuentă. Prin încheierea din 28 mai 2015, completul de filtru a apreciat recursul declarat admisibil în principiu și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată a acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, având în vedere următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată faptul că cererii de revizuire ce face obiect al dosarului de față îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă (noul C. proc. civ.) deoarece sentința a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată sub imperiul acestui act normativ. Pentru acest motiv, criticile hotărârii instanței de revizuire, subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. adoptat în anul 1865, precum și dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. adoptat în anul 1865, urmează a fi analizate din perspectiva dispozițiilor similare ce se regăsesc numai în dispozițiile art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că dispozițiile Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 134/2010, nu mai reglementează instituția recursului devolutiv, prevăzut anterior de art. 304 1 C. proc. civ., adoptat în anul 1865 și nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., adoptat în anul 1865, respectiv "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", Înalta Curte observă că, subsumat motivelor de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenții-revizuenți au invocat faptul că dispozitivul hotărârii pronunțate nu este complet, în sensul că trebuia să fie menționată și prima hotărâre invocată ca potrivnică, respectiv Sentința civilă nr. 747 din 3 aprilie 20! 3, pronunțată în Dosarul nr. 6504/3/2013 ai Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Înalta Curte reține că instanța de revizuire s-a pronunțat asupra cererii de revizuire a Sentinței nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV -a civilă, pe care a analizat-o în raport de dispozițiile Sentinței civile nr. 747 din 3 aprilie 2013, în raport de care a fost invocată contrari etatea, fără să fi fost însă solicitată revizuirea celei din urmă hotărâri. Înalta Curte constată, astfel, că nu sunt incidente prevederilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ. în temeiul cărora casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Totodată, se reține că recurenții-revizuenți invocă caracterul incomplet al dispozitivului hotărârii pronunțate, ce atrage după sine incidența art. 444 C. proc. civ. și competența instanței ce a pronunțat hotărârea pronunțată în cauză. În ceea ce privește restul motivelor de recurs, Înalta Curte reține că pot fi subsumate dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. criticile hotărârii instanței de revizuire, ce vizează lipsa pronunțării asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a BEJ T.A.M. și T.N.V., precum și cele privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin faptul că instanța de revizuire nu a reținut tripla identitate de obiect, cauză și părți între hotărârile invocate ca potrivnice. Restul motivelor de recurs nu conțin, în realitate, critici de nelegalitate ci, pe de o parte, critici de netemeinicie ale hotărârii atacate iar, pe de altă parte, critici de netemeinicie ale hotărârilor ce au tăcut obiect al cererilor de revizuire soluționate prin hotărârile a căror contrarietate este invocată, respectiv împotriva încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013, precum și încheierea de încuviințare a executării silite din 12 august 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în Dosarul nr. 9145/4/2009. Astfel, revizuenții invocă faptul că instanțele nu au analizat înscrisurile aflate la dosarul cauzei ce dovedesc faptul că o instanța s-a pronunțat asupra faptului că SC B.R. SA, în calitate de creditoare, nu dispune de un titlu executoriu, că actul în baza căruia s-a solicitat încuviințarea executării silite nu este învestit cu formulă executorie, iar creanța prevăzută în contractul de credit bancar nu este certă lichidă și exigibilă. Față de motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspectele ce vizează netemeinicia hotărârii criticate nu pot face obiect al analizei în cadrul recursului. În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a BEJ T.A.M. și T.N.V., se reține că a fost invocată la instanța de fond de intimat, revizuenții neavând nici interes în susținerea excepției și neîncercând vreo vătămare în cazul în care nu ar fi fost soluționată. De altfel, instanța de revizuire a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a BEJ T.A.M. și T.N.V., pe care a respins-o, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că BEJ T.A.M. și T.N.V. a fost parte în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită. Hotărârea instanței de fond este definitivă în dezlegarea dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a BEJ T.A.M. și T.N.V., nefiind atacată cu recurs de parte. Numai prin întâmpinarea formulată, intimatul BEJ T.A.M. și T.N.V. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în lumina dispozițiilor art. 1 și art. 2, 6 și 52 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, precum și ale art. 1, art 2 și art. 3 din Regulamentul de aplicare a acesteia, susținând că executorul judecătoresc este străin de raporturile juridice născute între creditor și debitor, fiind numai organul de executare care asigură, prin foita coercitivă, aducerea la îndeplinire a unei obligații constatate de un titlu executoriu. Înalta Curte constată că BEJ T.A.M. și T.N.V. are calitate procesuală pasivă ce derivă din raptul că a fost parte într-unul dintre dosarele în care s-au pronunțat hotărârile invocate ca fiind contradictorii. Respectiv, hotărârea atacată cu revizuire, Sentința civilă nr. 513 din data de 25 aprilie 2014 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost pronunțată în cererea ce a avut ca obiect revizuirea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013, fiind formulată în contradictoriu cu intimata BEJ T.A.M. și T.N.V. Totodată, BEJ T.A.M. și T.N.V. are calitate procesuală pasivă în recursul de față, dat fiind faptul că, în prezenta cale extraordinară de atac, cadrul procesual se stabilește cu părțile care au participat în procesul finalizat cu hotărârea atacată. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte apreciază, ca nefondat, motivul de recurs ce privește faptul neanalizării excepției lipsei calității procesuale pasive a BEJ T.A.M. și T.N.V., urmând a respinge și excepția invocată, ca neîntemeiată. Nu este fondată nici critica privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că recurenții solicită revizuirea unei hotărâri pronunțate într-o cerere de revizuire, în legătură cu o altă hotărâre pronunțată într-o cerere de revizuire în raport de care, așa cum a reținut corect instanța de revizuire, nu există contrari etate, având în vedere faptul că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri. Este diferit atât obiectul celor două hotărâri, cât și părțile. Înalta Curte constată că, prin cererea ce a format obiectul Dosarului nr. 9491/3/2014, recurenții au solicitat revizuirea încheierii de încuviințare a executării silite ce a fost pronunță de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 20 decembrie 2013 în Dosarul nr. 33970/300/2013, în motivare arătându-se că, în esență, există contrarietate între încheierea atacată prin care s-a încuviințat executarea silită și încheierea pronunțată în Dosarul nr. 9145/4/2009, prin care o cerere de executare silită formulată de aceeași creditoare a fost respinsă. Prin Sentința civilă nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 9491/3/2014, a fost respinsă, ca inadmisibilă, revizuirea formulată de A.G. și A.D. îndreptată împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București la data de 20 decembrie 2013, în Dosarul nr. 33970/300/2013. Se mai reține că, prin cererea ce a format obiectul dosarului 6504/3/2013, recurenții au solicitat anularea încheierii pronunțată în dosarul 15759/4/2010, prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite întrucât prin soluția pronunțată se încalcă autoritatea de lucru judecat, ce rezultă în mod vădit neîndoielnic din încheierea pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 în Dosarul nr. 9145/4/2009, prin care a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite. Prin Sentința civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6504/3/2013 ai Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de aceiași revizuenți împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 12 august 2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în Dosarul nr. 9145/4/2009. În concluzie, nu există identitate de obiect, cauză și părți între cauzele ce au fost finalizate prin Sentința civilă nr. 513 din data de 25 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, și, respectiv, prin Sentința civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 6504/3/2013 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Totodată, pentru admiterea cererii de revizuire pe temeiul invocat de către revizuenți, este necesar ca aceștia sa nu fi avut cunoștință de existența primei hotărâri, sau, în al doilea litigiu, să se fi pronunțat o hotărâre cu încălcarea autorității de lucru judecat, excepție care nu a fost invocată, sau dacă a fost invocată instanța sa fi omis sa se pronunțe asupra ei. Înalta Curte reține ca încheierile cu privire la încuviințarea executării silite nu se bucură de autoritatea de lucru judecat, întrucât sunt încheieri necontencioase, pronunțate în procedura grațioasă. Astfel, potrivit art. 535 C. proc. civ. "încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat". De asemenea, pe parcursul judecării tuturor cauzelor ce au avut ca obiect încuviințarea executării silite și, respectiv, revizuirea hotărârilor pronunțate în cererile de încuviințare a executării silite, a fost invocată de revizuenți existența înscrisurilor ce dovedesc că o instanță s-a pronunțat asupra faptului că SC B.R. SA nu dispune de un titlu executoriu, instanțele apreciind asupra inexistenței autorității de lucru judecat. Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A.G. și A.D.