ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1143/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ. , asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 septembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, A.D.G. și A.C.D. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 846 din 24 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 11865/3/2014, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii revizuenții au susținut că în același litigiu s-au pronunțat două sentințe contradictorii, anume sentința nr. 747 din 3 aprilie 2013 pronunțată de către Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. 6504/3/2013 și sentința civilă nr. 846/24 iunie 2014 pronunțată de către Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. 11865/3/2014.

Au susținut revizuenții că cele două hotărâri privesc aceeași pricină și se referă la aceleași persoane care stau în judecată în aceeași calitate. În prima dintre sentințe s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, iar prin a doua sentință s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire. Revizuenții au apreciat că ambele cereri vizează aceeași executare silită și se referă la același titlu executoriu, iar nesocotirea autorității de lucru judecat justifică formularea cererii de revizuire. Prin sentința nr. 119/F din data de 30 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. presupune că există cel puțin două hotărâri definitive potrivnice care sunt pronunțate în una și aceeași pricină și între aceleași persoane care au stat în judecată în aceeași calitate. S-a reținut că prin sentința civilă nr. 846 din 24 iunie 2014 s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.G. și A.D. împotriva încheierii emisă de B.E.J., T.A.M. și T.A.V. prin care s-a dispus continuarea executării silite în temeiul titlului executoriu, contractul de credit bancar din 7 mai 2007. În acest litigiu care avea ca obiect tot o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. au fost atacate încheierea din 12 august 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosar nr. 9145/4/2009 și încheierea din 23 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul de executare nr. 1020/2013. De asemenea, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.D.G. și A.C.D. împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București la data de 15 septembrie 2010 în Dosar nr. 15759/4/2010. În această din urmă cauză cererea de revizuire era întemeiată tot pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții susținând că încheierea pronunțată la data de 15 septembrie 2010 contravine încheierii pronunțată la data de 12 mai 2009. Astfel, Curtea a constat că, în speță, revizuenții au invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 teza a I-a C. proc.

civ. prin raportare la două hotărâri pronunțate în pricini diferite. Împotriva acestei decizii au exercitat calea de atac a recursului revizuenții A.C.D. și A.D.G., invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, revizuenții au susținut că în mod greșit curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 846 din 24 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, întrucât în cauză au fost îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii formulată în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuenții au subliniat faptul că instanța nu a manifestat rol activ în soluționarea cererii de revizuire care îndeplinea condițiile de admisibilitate.

De asemenea, revizuenții au susținut că în mod greșit instanța de revizuire a omis să pună în discuția părților, să examineze și să se pronunțe, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J., Asociați T.A.M. și T.N.V. și excepția autorității de lucru judecat. Revizuenții reclamă și faptul că instanța ar fi trebuit să examineze actele de executare silită și clauzele contractului de credit bancar. În drept, revizuenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, și 9 C. proc. civ. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: Modificarea sau casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate. A motiva recursul înseamnă formularea unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat. În speță, prin sentința nr. 119/F din data de 30 octombrie 2014 , recurată de revizuenții A.C.D. și A.D.G., Curtea de Apel București s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea cerererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Față de cele ce preced, va fi analizată critica revizuenților care vizează modul de judecată al instanței de revizuire asupra cererii cu care a fost învestită, motiv ce poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., urmând a fi verificat din această perspectivă. Înalta Curte constată că instanța a soluționat revizuirea în considerarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și faptelor pe care se întemeiază aceasta. Motivul de revizuire invocat de revizuenți în susținerea cererii lor vizează dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în dezlegarea aceleiași probleme litigioase, între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză. Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. Așadar, pentru existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității de lucru judecat.

În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză. Astfel, prin sentința civilă nr. 846 din 24 iunie 2014 s-a respins excepția autorității de lucru judecat, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.G. și A.D. împotriva încheierii emisă de B.E.J., T.A.M. și T.A.V. prin care s-a dispus continuarea executării silite în temeiul titlului executoriu, contractul de credit bancar din 7 mai 2007. Obiectul acestui litigiu îl constituie tot o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., fiind atacate încheierea din 12 august 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosar nr. 9145/4/2009 și încheierea din 23 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul de executare nr. 1020/2013. Prin sentința civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.D.G. și A.C.D. împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București la data de 15 septembrie 2010 în Dosar nr. 15759/4/2010. În această din urmă cauză cererea de revizuire era întemeiată tot pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuenții susținând că încheierea pronunțată la data de 15 septembrie 2010 contravine încheierii pronunțată la data de 12 mai 2009. Privite comparativ, cele două decizii sunt pronunțate în cauze diferite în sensul că cererea de revizuire soluționată prin sentința civilă nr. 747/2013 vizează alte încheieri decât cererea de revizuire soluționată prin sentința civilă nr. 846/2014, astfel că nu se poate susține existența unor hotărâri potrivnice pronunțate în aceeași pricină. Așa fiind, se constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, este temeinică și legală, deoarece în cauza dedusă judecății nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Față de cele reținute, recursul este nefondat și urmează a fi respins, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A.C.D. și A.D.G. împotriva sentinței nr. 119/F din data de 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2015.