ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1143/2015

Deliberând, în condițiile

art.

256

C. proc.

civ.

,

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30

septembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, A.D.G.

și A.C.D. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 846 din 24 iunie 2014, pronunțată

în Dosarul nr. 11865/3/2014, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.

În motivarea cererii

revizuenții au susținut că în același litigiu s-au pronunțat două sentințe

contradictorii, anume sentința nr. 747 din 3 aprilie 2013 pronunțată de către

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. 6504/3/2013 și sentința

civilă nr. 846/24 iunie 2014 pronunțată de către Tribunalul București, secția a

V-a civilă, în Dosar nr. 11865/3/2014.

Au susținut

revizuenții că cele două hotărâri privesc aceeași pricină și se referă la

aceleași persoane care stau în judecată în aceeași calitate. În prima dintre

sentințe s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, iar prin a doua

sentință s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire. Revizuenții au

apreciat că ambele cereri vizează aceeași executare silită și se referă la

același titlu executoriu, iar nesocotirea autorității de lucru judecat

justifică formularea cererii de revizuire.

Prin sentința nr. 119/F

din data de 30 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:

Admisibilitatea

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ. presupune că există cel puțin două hotărâri definitive potrivnice

care sunt pronunțate în una și aceeași pricină și între aceleași persoane care

au stat în judecată în aceeași calitate.

S-a reținut că prin

sentința civilă nr. 846 din 24 iunie 2014 s-a respins excepția autorității de

lucru judecat, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.G. și A.D. împotriva

încheierii emisă de B.E.J., T.A.M. și T.A.V. prin care s-a dispus continuarea

executării silite în temeiul titlului executoriu, contractul de credit bancar

din 7 mai 2007. În acest litigiu care avea ca obiect tot o cerere de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. au fost atacate încheierea

din 12 august 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosar

nr. 9145/4/2009 și încheierea din 23 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul de

executare nr. 1020/2013.

De asemenea, s-a

constatat că prin sentința civilă nr. 747 din 3 aprilie 2013 s-a respins, ca

neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuenții A.D.G. și A.C.D.

împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București la data

de 15 septembrie 2010 în Dosar nr. 15759/4/2010. În această din urmă cauză

cererea de revizuire era întemeiată tot pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., revizuenții susținând că încheierea pronunțată la data de 15

septembrie 2010 contravine încheierii pronunțată la data de 12 mai 2009.

Astfel, Curtea a

constat că, în speță, revizuenții au invocat dispozițiile art. 322 pct. 7 teza

a I-a C. proc. civ. prin raportare la două hotărâri pronunțate în pricini

diferite.

Împotriva acestei

decizii au exercitat calea de atac a recursului revizuenții A.C.D. și A.D.G.,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, revizuenții au susținut că în mod greșit curtea de apel a respins,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței civile nr. 846 din 24 iunie 2014

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, întrucât în cauză au

fost îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii formulată în temeiul

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Revizuenții au

subliniat faptul că instanța nu a manifestat rol activ în soluționarea cererii

de revizuire care îndeplinea condițiile de admisibilitate.

De asemenea,

revizuenții au susținut că în mod greșit instanța de revizuire a omis să pună

în discuția părților, să examineze și să se pronunțe, cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a B.E.J., Asociați T.A.M. și T.N.V. și excepția

autorității de lucru judecat.

Revizuenții reclamă

și faptul că instanța ar fi trebuit să examineze actele de executare silită și

clauzele contractului de credit bancar.

În drept, revizuenții

au invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, și 9 C. proc. civ.

Recursul este

nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Modificarea sau

casarea unei hotărâri prin intermediul recursului se poate obține doar în

condițiile de nelegalitate strict reglementate prin dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

Potrivit legii, nu

orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii

recurate. A motiva recursul înseamnă formularea unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, prin

sentința nr. 119/F

din data de 30 octombrie 2014

, recurată de

revizuenții A.C.D. și A.D.G., Curtea de Apel

București s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea cerererii de revizuire

formulată în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Față de cele ce

preced, va fi analizată critica revizuenților care vizează modul de judecată al

instanței de revizuire asupra cererii cu care a fost învestită, motiv ce poate

fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi

verificat din această perspectivă.

Înalta Curte constată

că instanța a soluționat revizuirea în considerarea dispozițiilor art. 326 alin.

(3) C. proc. civ., care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și

faptelor pe care se întemeiază aceasta.

Motivul de

revizuire invocat de revizuenți în susținerea cererii lor vizează dispozițiile

art. 322 alin. (1) pct.

7 C. proc. civ.

Conform acestor

prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci

când evocă fondul, se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Una

dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din

chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii

să fi fost pronunțate în dezlegarea aceleiași probleme litigioase, între

aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.

Rațiunea

reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării

încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la

anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Așadar, pentru

existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități

de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea mai sus

exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea

autorității de lucru judecat.

În speță, se constată

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși

admisibilitatea cererii de revizuire, și anume ca între hotărârile pretins a fi

contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 846 din 24 iunie 2014 s-a respins excepția autorității de lucru

judecat, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenții A.G. și A.D. împotriva încheierii

emisă de B.E.J., T.A.M. și T.A.V. prin care s-a dispus continuarea executării

silite în temeiul titlului executoriu, contractul de credit bancar din 7 mai 2007.

Obiectul acestui litigiu îl constituie tot o cerere de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind atacate încheierea din 12

august 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București în Dosar nr. 9145/4/2009

și încheierea din 23 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul de executare nr. 1020/2013.

Prin sentința civilă nr.

747 din 3 aprilie 2013 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire

formulată de revizuenții A.D.G. și A.C.D. împotriva încheierii pronunțată de

Judecătoria sectorului 4 București la data de 15 septembrie 2010 în Dosar nr. 15759/4/2010.

În această din urmă cauză cererea de revizuire era întemeiată tot pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenții susținând că încheierea

pronunțată la data de 15 septembrie 2010 contravine încheierii pronunțată la

data de 12 mai 2009.

Privite comparativ, cele

două decizii sunt pronunțate în cauze diferite în sensul că cererea de

revizuire soluționată prin sentința civilă nr. 747/2013 vizează alte încheieri

decât cererea de revizuire soluționată prin sentința civilă nr. 846/2014,

astfel că nu se poate susține existența unor hotărâri potrivnice pronunțate în

aceeași pricină.

Așa

fiind, se constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a

IV-a civilă,

este temeinică și legală, deoarece în cauza dedusă

judecății nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a fi admisă

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Față de cele

reținute, recursul este nefondat și urmează a fi respins, în baza prevederilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenții A.C.D. și A.D.G. împotriva sentinței

nr. 119/F din data de 30 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2015.