ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 937/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 mai 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dipună obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.439.596,86 RON, reprezentând redevență achitată conform contractului de concesiune nr. x din 27 mai 2011, la plata sumei de 376.184,05 RON, constituind dobândă aferentă perioadei 27 iunie 2011 - 31 martie 2013 și în continuare până la achitarea debitului, precum și la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând prejudiciu constând în penalitățile de întârziere datorate pentru imposibilitatea de restituire a împrumuturilor contractate pentru achitarea redevenței.

Față de deschiderea procedurii insolvenței împotriva reclamantei, la termenul din 18 octombrie 2013 prima instanță a dispus citarea acesteia prin administrator judiciar.

La 02 aprilie 2014, S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat instanței să constate stinse datoriile sale în cuantum de 2.284.640,14 RON față de pârâta A.D.S., ca efect al compensației legale.

La 11 septembrie 2014 s-a depus de către C. cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 6457 din 19 decembrie 2014, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca rămas fără obiect primul capăt al cererii principale și ca neîntemeiate pe celelalte două. De asemenea, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenientul C. și a anulat ca netimbrată cererea de intervenție principală formulată de S.C. B. S.R.L. Tribunalul a obligat-o pe pârâta A.D.S. către reclamantă la plata sumei de 27.490,49 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru aferentă primului capăt de cerere.

Împotriva sentinței sus-menționate, la 19 iunie 2015 S.C. A. S.R.L. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin memoriul de apel, a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capetelor de cerere 2 și 3 din acțiunea introductivă, respectiv obligarea pârâtei A.D.S. la plata sumei reprezentând dobândă și prejudiciu constând în penalități de întârziere, datorate pentru nerestituirea împrumuturilor contractate în vederea achitării redevenței conform contractului de concesiune nr. x din din 27 mai 2011.

Prin încheierea din 09 noiembrie 2015, având în vedere că a intervenit achitarea debitului principal, curtea de apel a stabilit în sarcina apelantei-reclamante ca până la termenul acordat la 18 ianuarie 2016 să precizeze cuantumul dobânzii solicitate prin cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii introductive, începând de la 1 aprilie 2013 până la momentul plății, obligație căreia aceasta nu s-a conformat.

Urmare a celor anterior expuse, prin încheierea din 18 ianuarie 2016 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea de către apelanta-reclamantă a obligațiilor stabilite în sarcina sa prin încheierea din 09 noiembrie 2015.

Prin decizia civilă nr. 1813 A din 7 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția perimării căii ordinare de atac, invocată din oficiu și, în consecință, a constatat perimat apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar D. împotriva sentinței civile nr. 6457 din 19 decembrie 2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, dată în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului, cu intervenienta în interes propriu S.C. B. S.R.L. și cu intervenientul accesoriu C..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar D. Calea de atac a fost înregistrată sub același număr unic de dosar la 9 decembrie 2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În memoriul depus la dosar, recurenta nu a indicat niciunul dintre cazurle de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În motivare, a susținut însă că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ., care dispun că este suspendat cursul perimării câtă vreme partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.

Din această perspectivă, autoarea recursului a susținut că în speță era aplicabil textul legal evocat, întrucât a fost în imposibilitate de a se conforma dispozițiilor stabilite în sarcina sa la termenul din 09 noiembrie 2015, în sensul de a indica modul de calcul al sumelor pretinse, în condițiile în care cererea introductivă fusese promovată de S.C. A. S.R.L, prin administrator statutar C., reprezentat de E., iar demersurile administratorului judiciar pe lângă aceștia pentru a obține informațiile solicitate au rămas fără rezultat.

În acest sens, a arătat că a transmis către fostul administrator și către societatea de avocatură menționată adrese prin care a solicitat să-i fie puse la dispoziție, conform art. 44 din Legea nr. 85/2006, actele și informațiile cerute de instanță, dar că aceștia nu au răspuns demersurilor sale.

A mai arătat autoarea căii de atac că la termenul din 18 ianuarie 2016, la care s-a dispus suspendarea judecății, a adus la cunoștința instanței cele anterior expuse și a solicitat, față de refuzul administratorului statutar C. și al E. de a-i pune la dispoziție datele soliciate, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ.

În considerarea celor expuse, recurenta a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii excepției perimării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 6457 din 19 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013.

Cererea de recurs formulată de reclamantă a fost comunicată intimatei-pârâte și intimaților-intervenienți la 14 decembrie 2016, care nu depus întâmpinări.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 28 martie 2017s-a dispus comunicarea către părți a raportului, punându-li-se în vedere acestora în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La 17 aprilie 2017, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar D., a depus punct de vedere la raport, achiesând la concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Autoarea căii de atac nu a indicat în memoriul de recurs depus la dosar niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Cu toate acestea, având în vedere că aceasta a invocat greșita aplicare în speță a dispozițiilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ., instanța supremă impune concluzia că această critică se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care se referă la încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept procesual, caz de casare din a cărui perspectivă va fi analizat prezentul recurs.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a constatat perimat apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar D. împotriva sentinței civile nr. 6457 din 19 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ca urmare a rămânerii în nelucrare a dosarului de la 18 ianuarie 2016, când instanța, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea de către apelanta-reclamantă a obligației stabilite în sarcina acesteia prin încheierea din 9 noiembrie 2015, respectiv pentru neprecizarea modului de calcul al sumelor solicitate prin cererea introductivă.

Potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., "perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

În susținerea criticii mai sus expuse, vizând nesocotirea de către instanța de apel a textului legal precitat, recurenta a arătat că la termenul din 18 ianuarie 2016, când s-a dispus suspendarea judecății pricinii, a adus la cunoștința instanței demersurile efectuate pentru a se conforma dispoziției de a preciza cunatumul dobânzilor și a solicitat, față de refuzul administratorului statutar C. și al E. de a-i pune la dispoziție datele solicitate, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., potrivit cărora, atunci când se arată că un înscris necesar soluționării procesului se află în posesia unui terț, acesta va putea fi citat ca martor, punându-i-se în vedere să aducă înscrisul în instanță.

Chiar susținerile autoarei mai sus expuse, confirmate de consemnările cuprinse în practicaua deciziei atacate, relevă împrejurarea că la termenul la care apelul a fost reținut în pronunțare asupra incidentului perimării, reclamanta, deși reprezentată de apărător, a formulat apărări exclusiv vizând suspendarea judecății cauzei, solicitând chiar acordarea unui nou termen în cauză pentru a-și îndeplini obligația impusă în sarcina sa prin încheierea din 9 noiembrie 2015.

Se constată, astfel, că apărările apelantei prin reprezentat nu au vizat incidentul perimării, ci suspendarea judecării cauzei în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate."

Este adevărat că la termenul din 18 ianuarie 2016, când s-a dispus măsura suspendării judecății, administratorul judiciar D. al apelantei a depus la dosar 2 înscrisuri, un borderou de corespondență și o adresă emisă către administratorul statutar C. și E., pentru a se putea conforma obligației stabilite în sarcina sa prin încheierea din 9 noiembrie 2015, dar acestea nu fac dovada refuzului destinatarilor adresei de a răspunde solicitării.

Totodată, conținutul adresei aflate la dosarul de apel este atât de ambiguu, încât nu permite identificarea a ceea ce s-a solicitat în realitate.

De altfel, un singur demers a fost efectuat în sensul arătat într-un interval de două luni - 9 noiembrie 2015 - 8 ianuarie 2016, care nici măcar nu indică faptul că administratorul judiciar nu ar fi în posesia actelor care i-ar permite cuantificarea dobânzilor pentru intervalul indicat de instanță, și acesta adresat doar către administratorul statutar și avocații acestuia, nu și către autorități, care ar fi putut fi în posesia bilanțurilor contabile ale societății din care s-ar fi putut extrage datele necesare, iar acest fapt nu este de natură să dovedească diligența recurentei, prin administrator judiciar și nici împiedicarea acesteia de a se conforma dispoziției instanței care a atras suspendarea judecății.

Astfel, se constată că apelanta nu a cerut să se constate suspendarea cursului perimării și că în speță nici nu erau îndeplinite condițiile impuse de art. art. 418 alin. (3) C. proc. civ., pentru a se face aplicarea textului legal, în contextul în care apelanta nu a dovedit că a fost împiedicată să stăruie în judecată din motive temeinic justificate, iar în cauză nu operează vreun caz special de suspendare legală a perimării.

De asemenea, verificarea actelor dosarului relevă că ulterior suspendării judecății apelanta-reclamantă nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a atacat cu recurs încheierea de suspendare, lipsa sa de diligență fiind astfel neechivocă și antrenând în mod judicios aplicarea sancțiunii perimării apelului.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte constată că decizia civilă este legală, iar motivul invocat de recurentă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu justifică măsura casării sale, astfel încât, în temeiul art. 493 alin. (6) și al art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar D., împotriva deciziei civile nr. 1813 A din 07 noiembrie 2016, pronunțată Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2017.