ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței să dispună, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului Pazopanib (denumire comercială Votrient).

Prin Sentința civilă nr. 1391 din 19 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Guvernul României;

- a admis cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

- a obligăt pârâții să asigure reclamantului, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, medicamentul Pazopanib (denumire comercială Votrient) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală).

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticându-se soluția recurată atât în ceea ce privește soluția de respingere a excepțiilor invocate, cât și soluția de admitere a cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind soluționarea excepțiilor invocate, recurenții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate critică respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială în raport de obiectul prezentei cauze și de obiectul dosarului de fond, în raport de dispozițiile art. 997 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 7 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenții nu mai justifică un interes legal în continuarea judecării recursurilor declarate, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței să dispună, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Pazopanib (denumire comercială Votrient).

Prin notele scrise depuse la dosar de către intimatul-reclamant A. în fața instanței de recurs s-a învederat faptul că prin H.G. nr. 877 din 20 octombrie 2015, medicamentul Votrient a fost inclus în lista medicamentelor compensate 100%, astfel încât recursurile declarate în cauză ar fi rămas fără obiect.

Astfel fiind, în raport de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că în prezentul dosar cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect și, în consecință, recursurile formulate apar ca lipsite de interes.

Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, recurenții nu mai justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursurilor, de modificare a sentinței atacate și de respingere a cererii de obligare a pârâților, pe calea ordonanței președințiale, la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Pazopanib (denumire comercială Votrient), de vreme ce prin H.G. nr. 877 din 20 octombrie 2015 medicamentul Votrient a fost inclus în lista medicamentelor compensate 100%.

Sancțiunea lipsei interesului, așa cum a fost ea consacrată de jurisprudență, este în cauza de față aceea a respingerii cererilor de recurs, neputând fi respinsă cererea de ordonanță președințială ca rămasă fără obiect, fiind evident că la momentul sesizării instanței de fond erau îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile. În aceste condiții, nu mai prezintă interes analizarea criticilor formulate de pârâți privind inadmisibilitatea cererii sau lipsa calității procesuale pasive a acestora.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursurile ca lipsite de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererile de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 1391 din 19 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM