ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3451/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună pe cale de Ordonanță Președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamanți a următoarelor medicamente: VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), IPILIMUMAB (denumire comercială Yervoy), ABIRATERONUM (denumirea comercială Zityga), PAZOPANIB (denumire comercială Votrient), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2073 din 28 iulie 2015 a respins excepțiile invocate de pârâți, respectiv excepția inadmisibilității invocată de Ministerul Sănătății, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Guvernul României, excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta CNAS.

Totodată, a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamanții A. și B. (moștenitori ai defunctului B.) și de către reclamanții C., D. și E. (moștenitori ai defunctei F.).

A admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministrul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

A obligat pârâții să asigure reclamanților, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, următoarele medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală):

- Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf) pentru reclamanții G., H., I., J., K., L., M., N.

- Ipilimumab (denumire comercială Yervoy) pentru reclamanții O., P., Q., R., S., CC., U.

- Abirateronum (denumire comercială Zityga) pentru reclamanții V., W., X., Y., Z.

- Pazopanib (denumire comercială Votrient) pentru reclamanții AA., BB.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 2073 din 28 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, fără a indica, în drept, vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., republicat însă din argumentele prezente se pot incadra în motivul motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

Recurenta -pârâtă critică sentința recurată, din perspectiva următoarele aspecte:

- prima instanță a apreciat, în mod greșit, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 996 din C. proc. civ., republicat;

- prima instanță a încălcat normele de drept material incidente speței care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate;

prima instanță și-a depășit atribuțiile legale prin includerea în Lista denumirilor comune internaționale (DCI) a unor medicamente pentru care nu se emisese hotărâre de guvern, iar medicamentele solicitate de reclamanți nu se acordă niciunui asigurat din România.

Apărările formulate in cauză

Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin avocatul DD., prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepții de ordine publică.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare la recursul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, solicitând admiterea acestuia, astfel cum a fost formulat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Înalta Curte apreciază că se impune menținerea dispoziției primei instanțe, în sensul respingerii excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, având în vedere dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile, cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

Cererea de ordonanță președințială nu este, de plano, inadmisibilă, în materia contenciosului administrativ câtă vreme Legea nr. 554/2004 nu interzice aplicarea acestei proceduri în litigiile de contencios administrativ, astfel că, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 999 din C. proc. civ., o astfel de cerere este admisibilă și în această materie.

Sub aspectul legalității impunerii în sarcina pârâților a obligației vremelnice de a asigura reclamanților medicamentele solicitate, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii primei instanțe.

Astfel, nu sunt evidențiate acele elemente care în opinia recurentei fac dovada neîndeplinirii cerințelor impuse de art. 997 C. proc. civ., respectiv, aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.

În dezvoltarea motivelor de recurs se regăsesc precizări ale cadrului legal general în materia medicamentelor compensate, precum și ale competențelor recurentei în procedura de actualizare a Listei medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Prin urmare, se impune a fi menținute concluziile primei instanțe, în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor legale citate, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, sunt reglementate trei condiții cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială și anume: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Condiția urgenței este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamanții le-au depus la dosar și din care rezultă bolile cronice pentru tratarea cărora medicamentele solicitate sunt necesare și au efecte pozitive.

Totodată prețul ridicat al medicamentelor solicitate și procedura îndelungată necesară includerii acestora în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgența emiterii unei ordonanțe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolilor de care suferă reclamanții, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispozițiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viață, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituția României și de art. 2 pct. 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În ceea ce privește condiția caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată că este, de asemenea, îndeplinită, măsura fiind dispusă de instanța de fond până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Condiția de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenței dreptului și a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparență de legalitate și temeinicie.

Sub acest aspect, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reține susținerile reclamanților în sensul că statul român, prin autoritățile sale cu atribuții în domeniul sănătății, nu a luat măsuri pentru transpunerea obligației prevăzute de art. 6 din Directiva 89/105/CEE din 12.12.1988, de a adopta un act normativ care să prevadă criteriile pe baza cărora un medicament nou este inclus în lista de medicamente suportate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate; dar și un termen de maximum 180 de zile în care să analizeze solicitările de includere a unor medicamente în această listă.

Această susținere are o aparență de temeinicie luând în considerare faptul că pârâții nu au indicat actul normativ care a transpus art. 6 din Directivă, iar în Referatul ce a stat la baza emiterii Ordinului Ministrului Sănătății nr. 519/2014, care a abrogat Ordinul nr. 724/2013, care prevede criteriile de includere a medicamentelor în Listă, se menționează că a fost abrogat pentru că nu transpune în mod corect Directiva. Ulterior abrogării acestui ordin nu a fost emis un altul care să stabilească aceste criterii de includere a medicamentelor în listă, astfel că aparența dreptului este în favoarea reclamanților.

Referitor la critica privind încălcarea de către instanța de fond a normele de drept material incidente speței care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate, în sensul că și-a depășit atribuțiile legale prin includerea în Lista denumirilor comune internaționale (DCI) a unor medicamente pentru care nu se emisese hotărâre de guvern, iar medicamentele solicitate de reclamanți nu se acordă niciunui asigurat din România, în raport de materialul administrat în cauză se constată că nu este fondată.

Înalta Curte constată că, prin Hotărârea nr. 178/2017 din data de 30 martie 2017 a fost completată anexa la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate,

Se mai constată că prin Hotărârea nr. 877/2015 din 20 octombrie 2015 a fost modificată și completată anexa la H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate și Adresa nr. x din 27 aprilie 2015 emisă de Ministerul Sănătății.

Astfel, prin Hotărârea nr. 178/2017 privind completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, a fost introdusă poziția 110 cu Vemurafenibum **1, iar prin Ordinul nr. 475/308/2017 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății publice și al președintelului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1301/500/2008 a fost introdus și protocolul terapeutic corespunzător DCI Vemurafenibum pentru indicația terapeutică în monoterapie pentru tratamentul pacienților adulți cu melanom inoperabil sau metastatic, pozitiv la mutația BRAF V600.

Nu în ultimul rând, în raport cu obiectul cauzei, se constată că jurisprundeța Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a conturat în sensul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 din C. proc. civ., republicat, și că s-a făcut dovada existenței unei aparențe a dreptului invocat de reclamanți, de natură a justifica demersul în obținerea medicamentului, provizoriu, în regim de compensare. Se apreciază că prezintă relevanță jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentată, cu titlu exemplificativ, de Decizia nr. 1012 din 31 martie 2016, Decizia nr. 1406 din 10 mai 2016, s.a.m.d.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2073 din data de 28 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2073 din data de 28 iulie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 noiembrie 2017.