ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4245/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin ordonanța președințială înregistrată la data de 8 decembrie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății obligarea pârâților la asigurarea medicamentului PAZOPANIB (denumire comercială VOTRIENT), până la soluționarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj.

Prin sentința civilă nr. 331 din 16 decembrie 2021, Curtea de Apel, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Agenția Națională A Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale Din România, a respins cererea față de acest pârât, a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerul Sănătății, a admis cererea reclamantului A., în contradictoriu cu MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și a obligat pârâții să asigure reclamantului A. pe bază de prescripție medicală a medicamentului Pazopanib în regim de compensare 100% până la soluționarea dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Pârâtul Guvernul României în cuprinsul motivelor de recurs a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, autoritatea executivă neavând atribuții și competente în sensul solicitat, o eventuală solutie de admitere a actiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat, pentru motivele anterior mentionate.

A apreciat că, fiind o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, nu poate asigura plata medicamentelor către reclamant, iar soluția instanței de fond are în vedere exclusiv opozabilitatea relativă (numai pentru a avea cunoștință despre situația creată), Guvernul României neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia.

Prin motivele de recurs pârâtul Ministerul Sănătății a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. menționând următoarele:

Motivarea sentinței este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată, așa cum vom arăta.

Soluția este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât a reținut că în raport de obiectul concret al cererii de ordonanță președințială, autoritățile publice sunt implicate în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe lista de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, impunându-se a se analiza în contradictoriu cu acești pârâți cererea de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată.

În mod eronat a reținut instanța că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Sănătății, având în vedere că acest pârât are potrivit dispozițiilor legale atribuții în procesul de introducere/extindere a indicațiilor pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, atribuții care trebuie exercitate împreună pentru a se ajunge la finalitatea urmărită de reclamantă. Astfel art. 242 din Legea nr. 95/2006, stabilește competența partajată între Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista cu medicamente.

Acțiunea având obiect ordonanță președințială, pârâții nu au temei legal să finanțeze programele naționale curative din care face parte și programul național de boli oncologie, afecțiunea chordom sacrat de care suferă reclamantul fiind boală oncologică.

Ministerul Sănătății, alături de ANMDMR și Guvernul României sunt părți în procesul de evaluare și includere în Listă a unui medicament și au calitate procesual pasivă numai în acțiunea de fond având obiect includerea în Listă a medicamentului, și nu în procesul de decontare a medicamentelor, care aparține Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În mod eronat, instanța de fond nu motivează aparența dreptului reclamantului de a beneficia de medicamentul Pazopanib (Votrient) în regim de compensare 100%, deoarece prin "pipăirea fondului" se constată că la nivel de aparență reclamantul în calitate de asigurat nu are dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensare 100% pentru medicamentul solicitat în petitul acțiunii.

Reclamantul nu a solicitat, în condițiile art. 997 C. proc. civ., ca instanța de contencios administrativ să exercite la nivel de aparență și de urgență un control de legalitate cu privire la refuzul recurenților de a include pe Lista medicamentelor compensate integral a medicamentului enunțat în petitul acțiunii, dar solicitarea reclamantului reprezintă o prejudecare a fondului si o soluționare a dosarului de fond, în care s-a solicitat obligarea pârâților de a include pe Lista medicamentelor compensate a medicamentului Pazopanib, în regim de compensare 100%.

Subliniază faptul că potrivit prospectului deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului Pazopanib diagnosticul "chordom sacrat" nu este prevăzut tratamentul cu acest medicament.

Cu privire la neprejudecarea fondului arată că, prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța de judecată a recunoscut reclamantului dreptul la un medicament care nu are autorizată indicația terapeutică la nivel european și național, indicație care nu este prevăzută nici în Protocolul obligatoriu de administrare a medicamentului Pazopanib, făcând abstracție de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate.

Prin obligarea autorității administrative, de către instanța de contencios administrativ, la finanțarea, în regim de compensare 100%, a unui medicament, medicament care nu a obținut aviz de la Agenția Europeană a Medicamentului EMA/577647/2014 pentru extinderea indicațiilor terapeutice încalcă normele de drept, iar finanțarea acestora duce la depășirea resurselor bugetare aprobate prin legea bugetului de stat potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, coroborat cu prevederile art. 52 și urm din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, referitoare la finanțarea programelor naționale de sănătate curative, fiind depășite astfel atribuțiile puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Recurenta - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut următoarele:

- instanța de fond a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 153 C. proc. civ., întrucât CNAS nu a fost legal citată pentru termenul din data de 16 decembrie 2021;

- în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANMDM, întrucât potrivit legislației incidente este autoritatea națională competentă care propune Ministerului Sănătății lista medicamentelor compensate și are ca obiect principal de activitate autorizarea medicamentelor de uz uman;

- în mod eronat s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cu privire la solicitarea reclamantului de asigurare a medicamentului Pazopanib, până la soluționarea definitivă a dosarului de fond, în raport de obiectul cauzei și atribuțiile CNAS;

- critică motivarea instanței de fond, cu privire la admiterea ordonanței președințiale, având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege și în favoarea reclamantului nu există aparență de drept.

Menționează că potrivit legislației incidente tratamentul cu medicamentele incluse în H.G. nr. 720/2008 se efectuează pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de către comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății, iar medicamentul solicitat de către reclamant pentru diagnosticul său, nu se găsește în protocolul corespunzător administrării și monitorizării tratamentului cu DCI-ul Pazopanib.

Solicită a se constata că puterea judecătorească nu se poate substitui autorității legislative și nici deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în discuție și nu poate fi obligată la acordarea medicamentului cu încălcarea tratamentului terapeutic privind prescierea acestui medicament

Cu privire la neprejudecarea fondului arată că această cerință nu este îndeplinită, întrucât nu putea fi obligată să deconteze medicamentul solicitat pentru care nu există temei legal de decontare având în vedere că afecțiunea de care suferă reclamantul nu se încadrează ca și diagnostic în criteriile de eligibilitate pentru protocolul terapeutic cu Pazopanib.

Nu este îndeplinită nici cerința existenței aparenței de drept în favoarea reclamantului, întrucât nu sunt îndeplinite criteriile de includere în tratament prev. în Ordinul nr. 564/499/2021.

Intimatul-reclamant a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul Guvernul României și ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

II.1. Recursul formulat de Guvernul României

Învestită cu soluționarea recursului declarat de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

În conformitate cu prevederile art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor."

Fiind evident că în cauză este incidentă prima ipoteză a textului de lege citat, se observă că recursul a fost depus la data de 27 decembrie 2021, deși sentința a fost pronunțată la 16 decembrie 2021 și ultima zi de depunere a recursului era 22 decembrie 2021.

Prin urmare, fiind tardiv formulat, recursul Ministerului Sănătății va fi respins ca efect al acestui impediment procedural, iar criticile formulate de această parte nu vor fi analizate.

II.2. Recursurile formulate de Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Instituțiile pârâte critică sentința susținând, în esență, că în mod eronat nu s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministrului Sănătății și a Casei naționale de Asigurări de Sănătate, că Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale are calitate în cauză și că, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv, în favoarea reclamantului nu există aparența de drept și nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită.

Înalta Curte reține că reclamantul a fost diagnosticat în 2015 cu chordom sacrat, iar medicul oncolog a recomandat în anul 2021 în baza analizei genetice tratament cu medicamentul PAZOPANIB (denumire comercială Votrient), prescripție în regim "off label", deoarece indicația terapeutică este pentru carcinom renal și sarcom de tesuturi moi.

Având în vedere efectele tratamentului, faptul că medicamentul PAZOPANIB (denumire comercială Votrient) nu este decontat și că procurarea lui implică un cost de aproximativ 9229,56 - 11951 RON lunar, care este foarte mare pentru reclamant, în raport cu veniturile obținute, aceasta a formulat prezenta cerere de ordonanță președințială care a fost admisă de instanță cu motivarea că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

O primă critică a recurenților se referă la soluția dată de către prima instanță referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

În ceea ce privește greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, din această perspectivă, instanța de control judiciar o apreciază ca fiind nefondată.

Potrivit art. 36 C. proc. civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății".

Ca urmare, în esență, calitatea procesuală presupune: o identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, respectiv o identitate între persoana pârâtului (persoana chemată în judecată) și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății sau persoana față de care se urmărește să se stabilească un drept.

Această identitatea trebuie să se materializeze prin echivalența dintre persoana reclamantului și titularul dreptului, respectiv pârâtul și cel obligat la respectarea dreptului.

Potrivit art. 40 C. proc. civ., în cazul lipsei calității procesuale, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate.

Și în procedura contenciosului administrativ trebuie îndeplinite condițiile generale de exercitare a acțiunii civile prevăzute în C. proc. civ., respectiv aspectele referitoare la capacitatea procesuală, calitatea procesuală, interesul de a acționa și afirmarea unui drept, cu luarea în considerare a trăsăturilor specifice raportului de drept public dedus judecății.

Reține instanța de control judiciar că dispozițiilor art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul ministrului Sănătății nr. 861/2014:

"(2) Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România este autoritatea națională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale în conformitate cu dispozițiile prezentului ordin, și propune Ministerului Sănătății Lista, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii;

(3) În urma evaluării fiecărui medicament pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România emite decizii în conformitate cu prevederile prezentului ordin".

Atribuțiile Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, conferite prin legea de organizare și funcționare, sunt enumerate la art. 4, Capitolul II, din Legea nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative.

În speța dedusă judecății obiectul cererii de chemare în judecată constă în solicitarea reclamantului ca pârâții să îi asigure pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, a medicamentului Pazopanib.

Din dispozițiile legale anterior enunțate rezultă că, atribuțiile pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, prevăzute de Legea nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative, nu se numără și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate.

Este adevărat că potrivit art. 6 alin. (2) din Ordinul MS nr. 861/2014 Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale este autoritatea națională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale, în conformitate cu dispozițiile prezentului ordin, și propune Ministerului Sănătății lista care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii.

Iar conform art. 8 lit. d) din același ordin Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale poate iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din listă în următoarele situații:

d) DCI - uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicație nouă, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere.

Însă, în speța de față instanța nu a fost sesizată cu privire la obligarea pârâtelor la introducerea unor medicamente în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acorda în cadrul programelor naționale de sănătate, ci, obiectul litigiului îl constitui solicitarea reclamantului ca pârâții să îi asigure, în regim de compensare de 100 % medicamentului Pazopanib.

Așadar, pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, care are atribuții în verificarea, omologarea, evaluarea în vederea includerii/neincluderii unui medicament în lista medicamentelor compensate la solicitarea deținătorului autorizației de punere pe piața a unui medicament, respectiv o persoană juridică, nu are contact direct cu asigurații și tratamentele acordate în funcție de maladia de care suferă, printre atribuțiile acesteia neregăsindu-se și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate.

Astfel, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România nu are atribuții în asigurarea în regim de compensare 100% a tratamentului unui asigurat, fiind astfel lipsită de calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte va respinge critica de nelegalitate formulată sub acest aspect.

Trebuie precizat că, în susținerea argumentelor sale vizând excepția lipsei calității procesuale pasive, recurentul-pârât Ministerul Sănătății a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciind că motivarea instanței este insuficientă, însă Înalta Curte nu poate reține incidența acestui motiv, motivarea sentinței recurate îndeplinind condițiile impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Susținerile recurentului-pârât Ministerul Sănătății cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive nu sunt fondate, această parte întemeindu-și criticile, pe de-o parte, pe împrejurarea că nu are atribuții în gestionarea FNUASS, iar pe de altă parte, pe faptul că ministerul are atribuții doar în procedura de includere în listă a medicamentelor, iar nu și în privința decontării către asigurați a tratamentelor medicale.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cu consultarea CFR și se aprobă prin hotărârea a Guvernului, iar art. 251 din același act normativ prevede că Ministerul Sănătății are atribuția elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În dezvoltarea acestor competențe, prevederile art. 2 - 4 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea Ministerului Sănătății stabilesc atribuțiile principale și obiectivele urmărite în activitatea autorității ministeriale.

Totodată, prevederile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 95/2006 dispun că:

"(1) Programele naționale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor politicii și strategiei sănătății publice de către Ministerul Sănătății, ca autoritate centrală a domeniului de sănătate publică. (...) (5) Programele naționale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătății, cu participarea Casa Națională de Asigurări de Sănătate; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătății și/sau CNAS, după caz."

Astfel, Ministerul Sănătății elaborează programele naționale de sănătate în colaborare cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, care, la rândul său, are atribuții în gestionarea Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se suportă contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare și a dispozitivelor medicale, a tehnologiilor și dispozitivelor asistive.

Având în vedere aceste atribuții, precum și obiectul cererii de ordonanță președințială, prin care reclamantul solicită, cu caracter provizoriu, obligarea pârâților la asigurarea pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare de 100%, a medicamentului Pazopanib, nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, autoritate căreia îi revine responsabilitatea primară de a proteja sănătatea populației, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistență medicală și tratament, adaptate nevoilor pacienților.

Susținerile recurentului-pârât Ministerul Sănătății, referitoare la atribuția gestionării FNUASS, nu au relevanță în stabilirea calității sale procesuale, această parte nefiind chemată în judecată în calitate de autoritate cu atribuții în gestionarea fondului din care se decontează medicamentul necesar afecțiunii de care suferă reclamantul, ci în calitate de organ central responsabil de organizarea, coordonarea și controlul activităților referitoare la sănătatea publică.

Ca atare, din perspectiva greșitei analize a excepției lipsei calității procesuale pasive, instanța de control judiciar apreciază nefondate criticile recurenților-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întrucât procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind astfel partajată între Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, respectiv Guvernul României care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre.

Pe fondul cererilor de recurs se constată că, temeiul de drept al acțiunii îl constituie disp. art. 997 C. proc. civ. conform cărora instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Condițiile de admisibilitate prevăzute de acest text de lege, care trebuie îndeplinite cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii, urgența și neprejudecarea fondului.

Referitor la condiția vizând aparența dreptului în favoarea reclamantului, recurenții invocă ignorarea de către prima instanță a cadrului normativ menționat de CNAS în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că nu există această aparență, întrucât indicația pentru care a solicitat tratamentul cu DCI-ul Pazopanib, respectiv chordom sacrat, nu se regăsește în protocolul terapeutic corespunzător administrării și monitorizării tratamentului cu DCI-ul mai sus menționat. Totodată, și potrivit prospectului deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului, diagnosticul reclamantului nu este prevăzut pentru tratamentul cu acest medicament.

Susținerea că instanța a eludat prevederile legale aplicabile în speță este nefondată, din moment ce în considerentele sentinței se arată în mod clar că este necontestat faptul că protocolul terapeutic pentru medicamentul Pazopanib nu cuprinde în baza de prescriere și indicația chordom sacraz pentru a putea fi compensat în condițiile H.G. nr. 720/2008. Așadar, instanța a constatat că medicamentul în discuție nu are indicație terapeutică pentru afecțiunea de care suferă reclamantul, potrivit reglementărilor în vigoare, dar a reținut îndeplinirea acestei condiții prin raportare la faptul că Ministerul Sănătății a inițiat un proiect de ordin privind decontarea medicamentelor prescrise off-label, chiar dacă actul nu a fost până în prezent adoptat și publicat în Monitorul Oficial, prezentând relevanță din perspectiva evaluării aparenței de drept cele menționate în referatul de aprobare a ordinului, cu privire la considerentele ce justifică adoptarea unui astfel de act normativ și a practici instanțelor judecătorești.

Un alt set de critici dezvoltat de recurenții-pârâți privește condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale.

În esență, pârâții au criticat sentința recurată, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ. referitoare la aparența de drept și neprejudecarea fondului.

Referitor la cerința aparenței de drept, recurenții au invocat inexistența unui cadru legal corespunzător pretențiilor reclamantului, care solicită decontarea în regim de compensare integrală a tratamentului cu medicamentul Pazonib pentru afecțiunea de care suferă.

Înalta Curte are în vedere faptul că, spre deosebire de acțiunea de fond, procedura ordonanței președințiale nu presupune dovedirea, de către reclamant, a temeiniciei pretenției formulate. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic generator al pretențiilor sale, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei analize sumare a situației de fapt și a temeiurilor de drept incidente speței.

În speță, Înalta Curte constată că reclamantul a probat aparența de drept, depunând acte medicale din care rezultă că suferă de o formă de cancer - chordom sacrat, pentru a cărui tratare medicul curant a considerat oportună administrarea medicamentului în litigiu, apreciind că este singurul tratament disponibil și dovedit eficace pentru acest caz, astfel cum rezultă din scrisoarea medicală din 19.11.2021 emisă de medicul oncolog curant, pe baza anlizei genetice cu markeri tumorali efectuată la B.. Reglementarea condițiilor de acordare a tratamentului solicitat, respectiv conformarea legislației interne cu prevederile constituționale invocate de reclamant, urmează a fi examinate în cadrul acțiunii de fond, unde vor fi avute în vedere și apărările pârâților referitoare la necesitatea evaluării și autorizării medicamentului pentru indicația terapeutică chardom sacrat. Însă, pentru admiterea prezentei ordonanțe președințiale este suficient a se constata, la o analiză sumară, afectarea drepturilor fundamentale ale pacientului, într-o manieră suficient de gravă pentru a se dispune, cu caracter provizoriu, o anumită conduită în sarcina pârâților.

Este real faptul că indicatiile terapeutice pentru medicamentele prescrise nu se pot autoriza decât în condițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/23.07.2014, prin depunerea unei documentații către Agenția Națională a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale, din care să rezulte îndeplinirea criteriilor prevăzute în cuprinsul ordinului, urmată de emiterea unei decizii favorabile din partea acestei instituții. Procedura este însă una laborioasă, care implică o perioadă lungă de timp; or, timpul este elementul care lipsește intimatei-reclamante, întrucât orice întârziere poate avea consecințe deosebit de grave, punând în pericol chiar dreptul la viață al acestuia.

Înalta Curte reține că în sarcina statului revine o obligație de asigurare a unei asistențe medicale adecvate pacienților, obligație la care face referire și jurisprudența CEDO în materie. Înalta Curte apreciază a fi relevante parte dintre considerentele Hotărârii Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin), deoarece acesta nu era inclus în lista medicamentelor decontate:

"28. Curtea a admis faptul că nu este imposibil ca actele și omisiunile autorităților în materie de politica sănătății să angajeze, în anumite împrejurări, răspunderea acestora în temeiul art. 2. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura înalte standarde profesionale în rândul angajaților din domeniul sănătății și protejarea vieților pacienților, Curtea nu poate accepta ideea că niște chestiuni precum eroarea de judecată a personalului din domeniul sănătății sau coordonarea neglijentă între membrii personalului din domeniul sănătății în tratamentul unui pacient sunt suficiente, în sine, să angajeze răspunderea unui stat contractant din perspectiva obligațiilor lui pozitive în temeiul art. 2 din convenție pentru apărarea vieții [a se vedea Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V și Öneryildiz împotriva Turciei (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII].

Prin urmare, dispunerea măsurii provizorii de asigurare a tratamentului medicamentos în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la data pronunțării asupra fondului litigiului, este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viață al reclamantului, drept consacrat atât de art. 22 din Constituția României, cât și de art. 2 din Convenția europeană privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, căruia îi corespunde obligația corelativă a statului de a asigura respectarea acest drept prin luarea tuturor măsurilor necesare.

S-a susținut că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, referitoare la neprejudecarea fondului, întrucât nu poate fi acceptată o solicitare de asigurare a tratamentului în discuție, în mod provizoriu, atât timp cât cadrul normativ nu permite o asemenea soluție.

Înalta Curte constată că această susținere se referă, de fapt, tot la neîndeplinirea condiției privind existența aparenței dreptului în favoarea reclamantului, recurenții reluând aspectele vizând lipsa cadrului legal care să-i permită reclamantului compensarea tratamentului în proporție de 100% (fără contribuție personală), aspecte invocate în cadrul criticii privind neîndeplinirea primei condiții și analizate de instanța de control judiciar în paragrafele anterioare.

Măsura solicitată de reclamant are caracter vremelnic, fiind menită să răspundă unei situații de urgență, în care există un risc iminent la adresa vieții și sănătății reclamantei și limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului. Prin urmare, condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge din condiția referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă. Din această perspectivă, nu pot fi primite nici argumentele referitoare la încălcarea prevederilor Legii nr. 500/2002, respectiv la afectarea previziunilor bugetare aferente programelor de sănătate curative, atât timp cât măsura dispusă are caracter provizoriu și urmărește prezervarea unei situații de fapt, în absența căreia ar exista un risc real de afectare a dreptului la viață și sănătate.

În sfârșit, în ceea ce privește critica potrivit căreia CNAS nu a fost legal citată pentru termenul din data de 16 decembrie 2021, Înalta Curte observă că la dosar fond există dovada citării acestei instituții, critica fiind deci nefondată.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca recursurile pentru motivele arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României, ca fiind tardiv formulat.

Respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 331 din 16 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.