ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5473/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 la data de 08.12.2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a solicitat instanței:

- în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistem de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100 % a medicamentului PAZOPANIB (denumire comercială VOLTRIENT) pentru indicația terapeutică CHORDOM SACRAT,

- În subsidiar, obligarea pârâtului Ministerului Sănătății la adoptarea ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională la data de 04.09.2018.

Prin sentința civilă nr. 35 din data de 10 februarie 2022 Curtea de Apel Cluj – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că în mod eronat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-a formulat cerere adresată pârâților.

Arată că anterior promovării cererii de chemare în judecată s-a adresat cu o cerere pârâților și a solicitat:

- în principal obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile corr. internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului PAZOPANIB (denumire comercială VOTRIENT) pentru indicația terapeutică CHORDC SACRAT.

- în subsidiar, la obligarea pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la adoptarea Ordinului, privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicații terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

4.2. Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, solicitând, în principal anularea cererii de recurs, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

4.3. Intimata-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție nulitatea recursului, iar pe fond solicităm în principal, pe cale de excepție să constatați lipsa calității procesuale pasive a intimatei, în subsidiar respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimații Guvernul României și ANMDMR, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din examinarea actelor dosarului, recurentul - reclamant s-a adresat direct instanței, la data de 08.12.2021, cu cerere având ca obiect includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului PAZOPANIB (denumire comercială VOTRIENT) pentru indicația terapeutică CHORDOM SACRAT și în subsidiar, obligarea Ministerului Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului.

Obiectul acțiunii în contencios administrativ este circumscris de art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și nu există nicio derogare prevăzută într-o lege specială raportată la includerea unui medicament pe lista medicamentelor compensate.

Astfel, prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, interpretată coroborat cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași lege, permit persoanei care se pretinde vătămată, în cadrul unui raport cu anumite autorități publice, să sesizeze instanța de contencios administrativ doar atunci când o atare vătămare este pusă în corelație cu emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ tipic sau asimilat. Așadar instanța de contencios administrativ poate fi sesizată doar atunci când reclamantul deduce judecății un raport juridic izvorât fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, procedura prealabilă reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, reclamantul fund ținut să solicite, anterior promovării unei acțiuni în instanță, autorității publice emitente a actului administrativ contestat sau autorității publice superioare, dacă există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ, iar, în aceste condiții, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

Din redactarea textului rezultă fără echivoc că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

Cu alte cuvinte, prin reglementările legale menționate mai sus, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părților să stabilească dacă efectuează sau nu procedura prealabilă, ci a condiționat sesizarea instanței de îndeplinirea ei, aceasta fiind o condiție pentru declanșarea procedurii judiciare, adăugându-se celorlalte condiții de exercitare a acțiunii ca o condiție specială suplimentară.

Recurentul-reclamant nu a formulat vreo cerere către pârâte, anterior sesizării instanței, care să fi fost soluționată printr-un refuz pretins nejustificat ori care să nu fi fost soluționată în termenul legal. Așadar, nu s-ar putea considera că aceasta acționează împotriva unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În egală măsură, nu se poate reține existența unui refuz al autorității publice, al cărui caracter, eventual, nejustificat să fie supus cenzurii instanței de contencios administrativ.

Față de prevederile art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, orice acțiune îndreptată în contencios administrativ împotriva nesoluționării în termen a unei cereri sau a unui pretins refuz nejustificat, emanând de la autoritatea/instituția publică pârâtă, trebuie să aibă ca premisă existența unei cereri adresate autorității publice. Așadar, persoana vătămată, vizată de art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu poate sesiza direct instanța de contencios administrativ pentru valorificarea pretențiilor sale, fără ca în prealabil să fi adresat o cerere în acest sens autorității/instituției publice pe seama căreia persoana să reclame, mai apoi, o conduită administrativă nelegală.

Recurentul -reclamant anexează cererii de recurs dovada comunicării unei cerere din 08.12.2021, dată care coincide cu data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Astfel, în eventualitatea în care recurentul a transmis cererea, aceasta nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care dispune:

h) nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Pentru a exista un refuz nejustificat, în mod evident este necesar ca, în prealabil, reclamantul să se fi adresat autorității publice cu o cerere, a cărei soluționare a fost refuzată cu exces de putere. Lipsa solicitării inițiale exclude din start orice culpă și răspundere a autorității și, pe cale de consecință, aceasta nu poate fi sancționată în instanță prin obligarea la adoptarea unei conduite pe care încă nu a refuzat-o.

Aceleași considerente sunt valabile și pentru nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, ipoteză care presupune cu necesitate formularea unei cereri adresate unei autorități sau instituții publice.

Deși se susține în cauză că, anterior promovării acțiunii, recurentul reclamantul s-a adresat autorităților pârâte cu solicitările care fac obiectul prezentului dosar, lipsește orice dovadă în acest sens.

In acest context, recurentul-reclamant a formulat acțiune direct în instanță, fără a se adresa în prealabil intimaților-pârâți cu solicitări în legătură cu care pretinde că a primit refuzuri nejustificate. Or, o astfel de conduită atrage inadmisibilitatea cererii în contenciosul administrativ, reprezentând un veritabil fine de neprimire.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 35 din data de 10 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.