ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2508/2015

Decizia nr. 2508/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19.11.2013 inițial pe rolul Tribunalul Călărași, secția civilă, partea reclamantă A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Universitatea B.: 1) anularea refuzului de înscriere la examenul național de definitivare în învățământ astfel cum acesta a fost menționat în fisa de înscriere nr. 1036 din 15 ianuarie 2013 emisa de Ministerul Educației Naționale; 2) obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale (fostul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) la recunoașterea diplomei de licența eliberate de Universitatea „B.” pe baza promovării examenului de licența din sesiunea iulie 2008 în domeniul Filologie, specializarea Limba și Literatura Franceză - Limba și Literatura Italiană și, pe cale de consecință, 3) aprobarea înscrierii la examenul național de definitivare în învățământ, sesiunea 2013, la specializarea Limba și Literatura Franceză; în subsidiar, în situația respingerii capătului principal de cerere, partea reclamantă a solicitat să se dispună obligarea pârâtei B. la plata daunelor materiale în cuantum de 1.500 dolari S.U.A. (la cursul B.N.R. din data plății) reprezentând taxele de studiu achitate, precum și la suma de 10.000 euro reprezentând daune morale; cu cheltuieli de judecata.

Prin cerere precizatoare formulată la data de 19.06.2013, a arătat partea reclamantă A. că, în ce privește suma de 1.500 dolari S.U.A., solicită contravaloarea acesteia în RON, la cursul B.N.R. din data de 03.06.2013, când a fost înregistrată acțiunea pe rolul Tribunalului Călărași, respectiv suma de 5.070 RON (1 dolar S.U.A./3,38 RON), iar referitor la suma de 10.000 euro, reprezentând daunele morale, solicită contravaloarea acesteia în lei, respectiv suma de 44.000 RON, calculată la cursul B.N.R. din data de 03.06.2013 (1 euro/4,40 RON).

Prin sentința civilă nr. 1452 din 16 octombrie 2013, Tribunalul Călărași, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub Dosarul nr. x/116/2013.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 3995 din 12 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârâtul M.E.N., ca nefondată; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale; a anulat în parte fișa de înscriere nr. 1036/2013 emisă de pârâtul M.E.N., în ceea ce privește mențiunea „Invalidare dosar: Motive invalidare dosar: Studii neautorizate”; a dispus reevaluarea dosarului reclamantei A., cu consecința permiterii înscrierii la examenul național de definitivare în învățământ, specializarea Limba și Literatura Franceză, în caz de îndeplinire a tuturor celorlalte condiții legale și a respins în rest cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Ministerul Educației Naționale.

Totodată, a disjuns capătul de cerere formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Universitatea B., având ca obiect pretenții, respectiv daune materiale în cuantum de 1.500 dolari S.U.A. și daune morale în cuantum de 10.000 euro, și a dispus formarea unui nou dosar, acordând termen la 23.01.2014, orele 12.00, cu citare părți, pentru a se dezbate excepția necompetenței materiale.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În cadrul motivelor de recurs, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, susținând că coordonarea metodologică a concursurilor de definitivat nu creează în sarcina M.E.N. și atribuții referitoare la reevaluarea dosarului reclamantei, permiterea înscrierii candidatei la examenul național de definitivare în învățământ. Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, situație inexistentă în speță.

A mai susținut că prin admiterea acțiunii, au fost interpretate greșit prevederile legale, a fost anulată competența celor care organizează concursul de admitere la definitivat, respectiv au fost ignorate prevederile Ordinului M.E.C.T.S. nr. 6193 din 13 noiembrie 2012.

De asemenea, recurentul a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că M.E.N. nu are atribuția de a recunoaște valabilitatea/nevalabilitatea sau de a declara legalitatea/nelegalitatea unei diplome de absolvire a învățământului superior printru-un act administrativ ulterior eliberării diplomei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 19 februarie 2015 a fost admis în principiu recursul.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale ca nefondat.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

În fapt, reclamanta a absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine în cadrul Universității „B.” din București și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2008, fiindu-i eliberată diploma de licență emisă în 11 iulie 2009, urmând forma de învățământ FR.

Reclamanta a înregistrat la data de 16 octombrie 2012 la Inspectoratul Școlar al județului Călărași cerere prin care a solicitat înscrierea la examenul național de definitivare în învățământ. În urma introducerii datelor în sistemul informatizat, dosarul de înscriere al reclamantei a fost invalidat motivat de faptul că studiile acesteia sunt „neautorizate”.

În considerarea obiectului acțiunii în contencios administrativ și a dispozițiilor art. 2 din anexa 1 a Ordinului M.Ed.C. nr. 6193/2012, Înalta Curte constată că pârâtului Ministerul Educației Naționale îi revine atribuția de a întocmi metodologia examenului național de definitivare.

Prin urmare, pârâtul Ministerul Educației Naționale are legitimare procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.

În ceea ce privește fondul raportului juridic dedus judecății, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, neexistând nicio altă obligație din partea autorității pârâte.

Însă, deși diploma de licență se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie actelor administrative, pârâtul Ministerul Educației face aprecieri asupra valabilității acesteia.

De altfel, toate aspectele invocate de recurent referitoare la finalizarea ciclului I de studii universitare de licență la specializări care nu se regăsesc în hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, profilurile, specializările, durata studiilor ș.a.m.d., reprezintă aspecte care țin de legalitatea diplomei de licență și, procedând în această manieră, recurentul-pârât tranșează în mod unilateral chestiunea validității unor acte administrative care au intrat în circuitul civil și nu au fost supuse procedurii reglementate în art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în condițiile în care diploma de absolvire nu a fost anulată, reclamanta beneficiază de toate atribuțiile conferite de acest act de studiu, cu atât mai mult cu cât diploma și studiile au fost recunoscute de către pârât, implicit prin faptul că i s-a permis să se angajeze în sistemul de învățământ.

Ținând seama de împrejurările menționate, Înalta Curte constată că orice limitare din partea pârâtului de a se permite înscrierea reclamantei la examenul de definitivare, indiferent de motivul invocat, se circumscrie noțiunii de refuz nejustificat, astfel cum este acesta definit la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 3995 din 12 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015.