ÎCCJ, decizie (scj.ro #82891)

Indemnizație administrator. Acțiune în anulare hotărâre AGA. Invocarea unor motive de oportunitate. Efecte Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor. Funcționarea societăților comerciale Index alfabetic: acțiune în anulare - hotărâre AGA - contract de administrare - indemnizație Legea nr. 31/1990, art. 132, 153 18 alin. (4) Din economia art. 153 18 din Legea nr. 31/1990 rezultă faptul că adunarea generală a acționarilor trebuie să se asigure, la stabilirea remunerațiilor sau a altor avantaje acordate administratorului sau membrilor comitetului de direcție, că acestea sunt justificate în raport de îndatoririle specifice ale acestor persoane și de situația economică a societății. Hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiție numai dacă sunt contrare legii sau actului constitutiv, așadar numai pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de oportunitate care privesc modalitatea de stabilire a cuantumului indemnizațiilor administratorilor.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 325 din 31 ianuarie 2012 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI - a comercială, reclamanta S.I.F. M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA, solicitând să dispună anularea hotărârii A.G.O.A. - punctele 6 și 7 - și hotărârea AGEA a SC C. SA din 29.04.2008. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că adunarea generală ordinară a decis aprobarea contractului de administrare practicat de societate în relația cu administratorul societății și majorarea indemnizațiilor membrilor comitetului de direcție la niște sume exorbitante, urmărindu-se extragerea de bani din societate prin membrii comitetului de direcție, în considerarea faptului că există un grup de acționari care colaborează în acest sens.

În baza acestor considerente reclamanta a apreciat ca nelegală hotărârea adunării generale extraordinare prin care s-a aprobat răscumpărarea de către societate a propriilor acțiuni în conformitate cu dispozițiile art. 103 1 din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care societatea a demarat un amplu proces investițional, pentru care erau necesare credite de aproximativ 19 milioane euro, reclamanta susținând că se urmărește consolidarea poziției acționarilor care controlează societatea prin efortul substanțial al societății. Reclamanta a menționat că prin adoptarea acestor hotărâri s-a comis un abuz de putere, grupul de acționari care deține controlul profitând de această poziție pentru a spolia societatea și a-i prejudicia pe ceilalți acționari.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. (2) și art. 103 din Legea nr. 31/1990. Reclamanta a depus o completare a cererii de chemare în judecată, solicitând instanței să dispună anularea punctelor 6 și 7 ale Hotărârii nr. 1/2008 a AGOA SC C. SA, anularea Hotărârii nr. 2/2008 a AGEA SC C. SA. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că indemnizațiile exorbitante acordate sunt în contradicție cu dispozițiile legale, având în vedere că cei trei directori executivi nu își îndeplinesc atribuțiile care le revin, fiind vădit disproporționate și față de salariul acordat directorului magazinului C. Situația economică a societății nu justifică acordarea remunerațiilor, întrucât este caracterizată prin pierderi, activitate redusă, recurgerea la împrumuturi sau la vânzări de active și o evoluție generală defavorabilă.

Dublarea indemnizației și răscumpărarea propriilor acțiuni în baza unei decizii adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale, în situația în care societatea a închis magazinul C., principala sursă de venit, pentru realizarea unui proiect investițional pentru care vor fi accesate credite substanțiale, urmărește în fapt scoaterea din societate a unor sume cât mai mari în folosul celor trei acționari. În drept, au fost invocate prevederile art. 153 18 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința comercială nr. 1355 din 23.01.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a comercială, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța de fond apreciind că aspectele criticate vizează oportunitatea adoptării măsurilor contestate, iar nu legalitatea sau încălcarea actului constitutiv, că potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 pot fi atacate cu acțiune în anulare numai hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, împrejurare față de care primul capăt de cerere referitor la anularea punctelor 6 și 7 ale hotărârii nr. 1/2008 a AGOA SC C. SA a fost apreciat ca neîntemeiat.(…) Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SIF M. SA care a invocat, în esență, caracterul lacunar și impropriu al motivării, încălcarea dreptului său la un proces echitabil prin neadministrarea probei cu expertiza și interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale pe care și-a întemeiat acțiunea precizată.

Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, prin decizia nr. 225 din 18 mai 2011, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința apelată și a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost precizată.

În fundamentarea acestei decizii, instanța de prim control judiciar a reținut, în esență, următoarele: - în mod netemeinic prima instanță a considerat că stabilirea cuantumului exorbitant al indemnizațiilor administratorilor (mai exact a 3 dintre aceștia) este o decizie de oportunitate și că nu a fost încălcată legea în acest caz, față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și din răspunsul la obiecțiunile formulate de intimata SC C. SA în care expertul contabil precizează fără dubiu că situația economico-financiară a intimatei în anii 2007 – 2008 se caracterizează printr-o lipsă a lichidităților și necesitatea societății de a atrage fonduri de finanțare externe (credite bancare pe termen mediu și lung), că rentabilitatea și profitabilitatea aferente anului financiar 2008 (când s-au adoptat hotărârile atacate) sunt grav afectate prin valori negative ale următorilor indicatori: excedentul brut din exploatare, profitul din exploatare, profitul curent și profitul net; - societatea a înregistrat pierdere din exploatare, respectiv pierdere din activitatea curentă ceea ce denotă o situație economică nesatisfăcătoare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 153 18 alin. (4) din L.S.C; - potrivit dispozițiilor art. 153 18 din Legea nr. 31/1990 republicată,

trebuie respectată proporționalitatea remunerațiilor cu îndatoririle specifice ale administratorilor sau ale directorilor și, îndeosebi, cu situația economică a societății, fiind evident că o societate în criză, precum pârâta, nu va putea acorda remunerații mari administratorilor sau managerilor. A conchis în final instanța de apel că prin adoptarea Hotărârii AGOA din 29.04.2008 – pct. 6 și 7 au fost adoptate măsuri nelegale, cu încălcarea prevederilor exprese și imperative ale art. 153 18 alin. (4) din L.S.C., dar și că hotărârea nr. 2 a AGEA din aceeași dată a fost în mod nelegal adoptată, cu toate că în privința acesteia a expirat termenul maxim de 10 luni, stabilit pentru răscumpărarea propriilor acțiuni.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C. SA, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de S.I.F. M. SA și menținerea hotărârii instanței de fond. Recurenta – pârâtă și-a subsumat criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și a adus în susținere următoarea argumentație: În ceea ce privește soluționarea primului capăt de cerere instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care prevăd faptul că hotărârile adunării generale pot fi atacate în justiție numai dacă sunt contrare legii sau actului constitutiv, respectiv numai pentru motive de nelegalitate, și a aplicat în mod eronat prevederile art. 153 18 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 și prevederile art. 948 C. civ., reclamanta neinvocând în cuprinsul cererii de chemare în judecată motive de nelegalitate a hotărârilor atacate, ci motive de oportunitate, în speță nefiind astfel incidente motive de nulitate a punctelor 6 și 7 din hotărârea AGOA mai sus evocată.

A considerat recurenta – pârâtă că nu există motive de nulitate a punctelor 6 și 7 din hotărârea mai sus menționată, aceasta fiind convocată și adoptată în mod legal, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare. În considerarea acestei argumentații recurenta-pârâtă a făcut trimitere și a prezentat îndatoririle specifice ale administratorilor și la situația economică a societății. (…) Înalta Curte, examinând decizia atacată din perspectiva criticilor formulate, a constatat că recursul este fondat pentru motivele ce urmează a fi prezentate. Instanța de apel, calificând drept cauze de nulitate a unei hotărâri AGA motivele întemeiate de reclamantă pe dispozițiile art. 132 și 153 18 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, a făcut o aplicare și interpretare greșită a legii din perspectiva regimului nulității aplicabil unei hotărâri AGA în dreptul societar.

Astfel, potrivit art. 132 din LSC pot fi atacate cu acțiune în anulare numai hotărârile AGA contrare legii sau actului constitutiv iar conform art. 153 18 alin. (4) din aceeași lege AGA se va asigura, la stabilirea remunerațiilor sau a altor avantaje, că acestea sunt justificate în raport de îndatoririle specifice ale persoanelor respective și de situația economică a societății. Așa cum se poate observa, motivele de nulitate invocate nu se pot încadra în dispozițiile amintite întrucât nu se înscriu în ipoteza legală astfel reglementată, acestea vizând în realitate motive de oportunitate. Or, dispozițiile art. 132 din LSC au ca finalitate cenzurarea legalității unei hotărâri AGA din perspectiva caracterului său statutar, și nu a oportunității adoptării acesteia.

De asemenea, trebuie subliniat și faptul că AGA este singurul organ care are drept de apreciere a situației economice a societății și de stabilire a remunerațiilor administratorilor în funcție de criterii determinate, situația de fapt nerelevând niciun indiciu în sensul că prin aprobarea contractului de administrare și a indemnizațiilor lunare s-au extras sume de bani în mod fraudulos din societate. Așadar, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este cenzurabilă din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., .a admis recursul, a modificat decizia recurată în sensul că a respins ca nefondat apelul reclamantei.