ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 901/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 901/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 901/2016
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de
Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanții A. și B.
audeclarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 191 din 3 martie 2015
pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.
La primul termen de judecată
stabilit pentru judecarea recursului la data de 11 iunie 2015, constatând lipsa
părților care, deși legal citate, nu s-au
înfățișat la strigarea cauzei și, totodată,
reținând că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în
lipsă, în temeiul art. 411 pct. 2 C. proc. civ., instanța a dispus
suspendarea cauzei.
Prin
cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2015 (conform ștampilei
curții de apel de primire a corespondenței), recurenții au
solicitat repunerea pe rol a cauzei.
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 31
decembrie 2015, recurenții au formulatrecurs împotriva încheierii
pronunțate la data de 11 iunie 2015, prin care a fost dispusă
măsura suspendării cauzei.
Prin încheierea de
ședință din data de 25 februarie 2016pronunțată de
curtea de apel, a fost admisă cererea reclamanților, cauza fiind
repusă pe rol.
La data de 7 martie 2016,cererea de
recurs formulată de
reclamanții A. și B. împotriva
încheierii din data de 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel
Timișoara, secția I civilă,
a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă, și repartizată aleatoriu completului CF5,
spre competentă soluționare.
La data de 16 martie 2016 a fost
întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului,
care a fost însușit de membrii completului de judecată, dispunându-se
comunicarea acestuiapărților.
Conform dovezilor de înmânare aflate
la filele 20-22 din dosar, raportul a fost comunicat la data de 21 martie 2016
și, respectiv, 23 martie 2016.
La data de 29 martie 2016
recurenții-reclamanți au transmis, prin fax, punct de vedere la
raport, arătând că, potrivit informațiilor existente pe site-ul
Curții de Apel Timișoara, nu rezultă cu certitudine faptul că
s-a admis repunerea pe rol a cauzei, motiv pentru care, nu consideră
recursul ca fiind lipsit de interes.
Analizând recursul, Înalta Curte
urmează să îl respingă, ca lipsit de interes, pentru
următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 32 alin.
(1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și
susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.
Interesul procesual, ca și
condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul
practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare
a procedurii judiciare.
Stabilind condițiile interesului,
art. 33 teza I
C.
proc. civ.prevede că interesul trebuie să fie determinat, legitim,
personal, născut și actual.
Așadar, pentru a justifica
sesizarea instanței de judecată cu judecarea oricărei cereri sau
a unei căi de atac, interesul trebuie să îndeplinească,
cumulativ, anumite condiții, printre care și aceea de a fi
născut și actual -
să existe atât în momentul în care a
fost formulată cererea în justiție, în speță, cererea de
recurs, cât și pe parcursul desfășurării procesului.
Prin urmare, interesul procesual
actual, legitim și personal este o condiție de exercițiu ce
trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, inclusiv în
recurs.
Așa cum rezultă din actele
dosarului, recurenții-reclamanți au formulat, în paralel, atât recurs
împotriva încheierii de suspendare judecății, cât și cerere de
redeschidere a judecății.
Astfel, se constată că
dosarul în care s-a dispus măsura suspendării, a fost repus pe rol
prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2016 (fila
40 din dosarul curții de apel), urmare a admiterii cererii de repunere pe
rol a cauzei formulată de recurenții-reclamanți.
Având în vedere data învestirii
Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea cererii
de recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței supreme la data de
7 martie 2016, se constată că recurenții-reclamanți nu mai
justifică interes în promovarea și soluționarea recursului
formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea pricinii, cauza
fiind repusă pe rol din data de 25 februarie 2016.
Față de considerentele
expuse, Înalta Curte constată că demersul procesual inițiat de
reclamanți prin declararea recursului apare ca lipsit de interes atât timp
cât judecarea cauzei a fost reluată, ca urmare a admiterii cererii de
repunere pe rol, sens în care, urmează a respinge
recursul formulat de
reclamanții B. și A. împotriva încheierii din data de 11 iunie 2015
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca lipsit de interes,
recursul formulat de reclamanții B. și A. împotriva încheierii din
data de 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2016.