ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 164/2016

Decizia nr. 164/2016 Asupra cauzei de față reține următoarele: Princererea înregistrată la data de 06 noiembrie 2015 sub nr. xxx/59/2014* pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 361 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. xxx/325/2013/a2. Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2015, Înalta Curte a dispus disjungerea cererii având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr. 361 din 29 septembrie 2015 și înaintarea dosarului compartimentului de arhivă pentru înregistrarea acestuia, ca dosar separat. Cauza a fost înregistrată sub nr. xxx/1/2016 și în raport de dispozițiile art. 111 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, a fost repartizat completului de judecată C10 N.C.P.C.

La termenul de judecată din 27 ianuarie 2016, stabilit prin rezoluția din 12 ianuarie 2016, în raport de dispozițiile art. 510 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 131 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat instanța a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire a Deciziei civile nr. nr. 361 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. xxx/325/2013/a2, pe care o va admite pentru următoarele considerente; Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., republicat „cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere". Or, în cauză, prin cererea de revizuire, revizuentul B. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 361 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. xxx/325/2013/a2. În cuprinsul cererii însă, revizuentul nu a indicat vreunul dintre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzut de dispozițiile art. 509 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, și nici existența unei contrarietăți între decizia curții de apel Timișoara precizată și o altă hotărâre judecătorească, singura situație în care prezenta cerere de revizuire ar fi de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., repubiicat. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 131 raportat la art. 510 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., instanța competentă material a. soluționa cauza este Curtea de Apel Timișoara, instanță în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de B. împotriva Deciziei nr. 361 din 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. xxx/325/2013/a2, în favoarea Curții de Apel Timișoara. Potrivit dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, decizia se comunică părțiior și nu este supusă niciunei căi de atac, conform dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2016.