ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1883/2016

Decizia nr. 1883/2016 Asupra cererii de față, constată următoarele: La data de 18 noiembrie 2015 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cererea formulată de petentul A. Întrucât cererea era informală, cuprinzând numai o serie de nemulțumiri ale petentului, prin adresa emisă de instanță la 19 noiembrie 2016, i s-a pus în vedere să precizeze calea de atac pe care a înțeles să o exercite, hotărârile împotriva cărora a formulat calea de atac, precum și temeiul de drept pe care își întemeiază cererea. Întrucât petentul nu s-a conformat acestei dispoziții a instanței, la termenul din 9 martie 2016, în raport cu dispozițiile art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei.

Prin cererea înregistrată la 8 septembrie 2016, petentul a solicitat repunerea cauzei pe rol, precizând că a înțeles să formuleze revizuire împotriva Sentinței civile nr. 1.606/2014 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/108/2014, precum și împotriva Deciziei civile nr. 731 din 12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Față de această precizare, la termenul de judecată din data de 12 octombrie 2016, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 731 din 12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pe care o va admite pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc.

civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere". În speță, revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei nr. 731 din 12 mai 2015 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., situație în care, față de dispozițiile legale sus evocate, competența materială de soluționare a cauzei revine acestei instanțe, ca instanță care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. Numai în situația unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice), aceasta se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, conform art. 510 alin. (2) C. proc.

civ. În cauză, nu este incidentă această dispoziție legală, nefiind invocat motivul de revizuire privind existența unor hotărâri definitive potrivnice, ci motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin urmare, pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale în soluționarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 731 din 12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, formulată de A. și va declina competența de soluționare a acesteia în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Declină competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei nr. 731 din 12 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, formulată de A., în favoarea Curții de Apel Timișoara. Potrivit dispozițiilor art. 427 C. proc. civ., decizia se comunică părților. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016. Procesat de GGC - N