ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 514/2016

Decizia nr. 514/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 10 decembrie 2015 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție cererea de revizuire formulată de A. împotriva sentinței; civile nr. 412 din 14 iunie 2012 a judecătoriei Avrig, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 și 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de revizuire, se arată, în esență, că hotărâre alacată este eronată deoarece se barează pe o expertiză tehnică mincinoasă și părtinitoare și se încalcă flagrant prevederile ari. 32 lit. a) din Legea nr. 7/1996, iar judecătorul a refuzat să aplice legea.

Intimata B. a depus note scrise prin care solicită respingerea cererii.

Înalta Curte, la termenul din 9 martie 2016, a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cereri de revizuire față de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., pe care o va analixa cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., și pe care o va admite, pentru considerentele care succed:

Prioritar, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, în rapor: de prevederile art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. ce dispun că dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, motivat de faptul că se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de fond în cadrul soluționării unei cereri de chemare în judecată introduse pe rolul Judecătoriei Avrig la data de 09 februarie 2011 anterior datei de 15 februarie 2013, a intrării în vigoare a N.C.P.C.

În acest context, se constată că prevederile art. 509 pct. 3 și 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, invocate ca temei de revizuent, își găsesc corespondent în dispozițiile ari. 322 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, în raport de care va fi analizată cererea de revizuire.

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere".

În speță, revizuentul a supus acestei căi de atac extraordinare o hotărâre pronunțată de Judecătoria Avrig și nu a formulat motive care să fie încadrate în motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel încât să devină aplicabile dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., potrivii cărora instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este cea mai mare în grad celei care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii.

Față de caracterul normei prevăzute de textul de lege evocat și având în vedere că prin prezenta cerere se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțată de Judecătoria Avrig, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., rezultă că, pentru soluționarea cererii de revizuire, competența revine Judecătoriei Avrig.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 4 coroborate cu cele ale art. 323 alin. (1) C. proc. civ., urmează a declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 412 din 14 iunie 2012 a Judecătoriei Avrig, secția civilă, în favoarea judecătoriei Avrig.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 412 din 14 iunie 2012 a Judecătoriei Avrig, secția civilă, în favoarea Judecătoriei Avrig.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.