ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1292/2016

Decizia nr.

1292/2016

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 8 aprilie 2016, pe rolul Judecătoriei Craiova, ca nr. x/215/2016,

executorul judecătoresc A. din cadrul B.E.J., A. a solicitat

încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate

de contractul de credit nr. 6713 din data de 26 august 2005, contractul de

credit nr. 885 din data de 8 februarie 2006, contractul de ipotecă

autentificat sub nr. 300 din data de 8 februarie 2006 și contractul de

ipotecă autentificat sub nr. 2352 din data de 31 august 2005, privind pe

creditoarea Banca B. și debitorii C. și D.

Prin

încheierea din 14 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2016

al Judecătoriei Craiova, a fost admisă excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată de

instanță din oficiu, fiind declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Sectorului 2

București.

Analizând cu

prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile

art. 248 C. proc. civ., instanța a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare

este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data

sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în

afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând

că executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea

executării silite în toate formele prevăzute de lege a titlului

executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 6713 din data de 26 august

2005, contractul de credit nr. 885 din data de 8 februarie 2006, contractul de

ipotecă autentificat sub nr. 300 din data de 8 februarie 2006 și

contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2352 din data de 31 august 2005

privind pe creditoarea Banca B. și debitorii C. și D., cu domiciliul

în București, iar instanța de executare este instanța de la sediul

debitorului, conform dispozițiilor legale mai sus menționate,

instanța a apreciat că revine Judecătoriei sectorului 2

București competența teritorială de soluționare a cauzei.

Prin

Sentința civilă nr. 6062 din 6 mai 2016, pronunțată în

Dosarul nr. x/300/2016, Judecătoria sectorului 2 București, la rândul

său, a admis excepția necompetenței sale teritoriale,

invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflict negativ

de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Reținând

incidența prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651

alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Craiova a constatat că, în

cauză, domiciliul debitoarei D. este situat Craiova, iar domiciliul

debitorului C. este situat în București, sectorul 2.

A mai

constatat instanța că, în speță, au calitatea de debitori

în baza titlurilor executorii doi soți și se încearcă inclusiv

executare silită imobiliară asupra unor imobile ce face obiectul unor

contracte de ipotecă, care se află în Craiova, fiind firesc să

se formeze un singur dosar de executare.

Fiind

diferite domiciliile soților, instanța a apreciat că se

aplică, prin analogie, prevederile art. 112 C. proc. civ., astfel încât

instanța de executare este cea de la domiciliul oricăruia dintre

debitori.

Cum în

cauză executorul judecătoresc a sesizat instanța de la

domiciliul debitoarei D., respectiv Judecătoria Craiova,

instanță competentă potrivit celor menționate anterior,

observând și prevederile art. 116 C. proc. civ, Judecătoria

sectorului 2 a apreciat că revine primei instanțe sesizate

competența teritorială de soluționare a cauzei.

Analizând

conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a

cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1)

C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Obiectul

cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul

negativ de competență, este cererea de încuviințare a

executării silite formulată în baza art. 666 C. proc. civ., de

executorul judecătoresc A. din cadrul B.E.J., a titlurilor executorii

reprezentate de contractul de credit nr. 6713 din data de 26 august 2005,

contractul de credit nr. 885 din data de 8 februarie 2006. contractul de ipotecă

autentificat sub nr. 300 din data de 8 februarie 2006 și contractul de

ipotecă autentificat sub nr. 2352 din data de 31 august 2005, privind pe

creditoarea Banca B. și debitorii C. și D.

Se

reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea

competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. în

temeiul cărora "Instanța de executare este judecătoria în a

cărei circumscripție se află, la data sesizării organului

de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel".

În

cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a doi

soți, ambii debitori în contractele de credit și ipotecă ce

reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată

executarea silită, fiind format un unic dosar de executare silită, cu

nr. x/E/2016, deschis la B.E.J. A.

Potrivit

dovezilor aflate la Dosarul nr. x/300/2016 al Judecătoriei Craiova, în

urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidența

persoanelor, a rezultat că debitorii C. și D. au domicilii diferite,

domiciliul primului fiind situat în București, sectorul 2, iar al celui

de-ai doilea în Craiova, jud. Dolj.

Pentru acest

motiv, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

competența, ca instanță de executare, revine atât

Judecătoriei Craiova, cât și Judecătoriei sectorului 2

București.

Înalta Curte

constată că, în absența unui text de lege special care să

reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de

pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie,

în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere

caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu

speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ potrivit

cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți

poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre

aceștia", ce reglementează prorogarea legală de

competență în cazul pluralității de pârâți.

Se mai

reține că se aplică, prin analogie și prevederile art. 116

C. proc. civ. potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai

multe instanțe deopotrivă competente".

Din

interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul

competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel

îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe

instanțe deopotrivă competente.

În

cauză, prin depunerea cererii de încuviințare a executării

silite la Judecătoria Craiova, în exercitarea atribuțiilor

prevăzute de art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc

a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în

mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în

favoarea instanței de la domiciliul debitoarei D.

În

consecință, având în vedere faptul că, prin cererea

formulată la data de 8 aprilie 2016, executorul judecătoresc a

sesizat mai întâi Judecătoria Craiova, instanța de executare

competentă în raport de domiciliul unuia dintre cei doi debitori, în

raport de dispozițiile legale mai sus citate, aparține acestei

instanțe competența teritorială de soluționare a cauzei

având ca obiect "încuviințare executare silită".

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Craiova.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 7 iunie 2016.

Procesat

de GGC - NN