ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 533/2015

Decizia nr. 533/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 262 din 03 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/1285/2012 al Tribunalului Specializat Cluj, au fost anulate, ca insuficient timbrate, cererile formulate de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA. și BB. împotriva pârâților CC., DD., EE., FF. și Banca GG. și intervenienții HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. și OO.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că

le-a pus în vedere reclamanților și intervenienților, la termenul din data de 16 decembrie 2013 să achite, fiecare, următoarele taxe de timbru și timbru judiciar: A., 4.275,9 RON taxă judiciară de timbru și 5 RON timbru judiciar, B. și C., 9.209,8 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar D. și E., 4.637,8 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, F., 4.572 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, G. și H., 4.506,2 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, I. și J., 4.769,4 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, K. și L., 4.243 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, M., N., O., P., 4.670,7 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, Q., 4.374,6 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, R., 4.506,2 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, S., 4.243 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, T. și U., 6.611,4 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, V., 4.769,4 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar W., 4.703,6 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, X., 4.769,94 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, Y. și Z., 4.572 RON, AA. și BB., 4.374,6 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. și OO., 4.637,8 RON, taxă judiciară de timbru și 5 RON, timbru judiciar, urmând ca pentru reclamanții și intervenienții față de care nu s-a stabilit vreo obligație de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, să fie depuse la dosar, contractele încheiate cu pârâții, în vederea calculării acestor taxe.

Reclamanții au formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă de către instanță prin încheierea civilă pronunțată în data de 14 ianuarie 2014.

Reclamanții și intervenienții au declarat că nu vor să plătească taxele de timbru.

Conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța îi va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii. Acțiunea este una în prestație tabulară, reclamanții și intervenienții dorind să-și intabuleze în cartea funciară dreptul de proprietate pe care susțin că l-au dobândit în urma contratelor încheiate cu pârâții.

Întrucât reclamanții și intervenienții nu s-au conformat dispozițiilor instanței de a achita taxa de timbru aferentă cererii formulate, în speță instanța a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 20 alin. (3) coroborate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 și a dispus anularea cererii ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții

, solicitând modificarea sentinței atacate, cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 242 din 12 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a fost respins apelul ca nefondat, Curtea reținând următoarele considerente în motivarea soluției:

Pentru termenul din 16 decembrie 2013 prima instanță le-a pus în vedere reclamanților să achite taxele de timbru și timbru judiciar datorate sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată, aceștia neconformându-se însă dispoziției instanței.

Procedura de citare a fost îndeplinită cu respectarea prevederilor art. 88, art. 92 și art. 93 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară nu a fost achitată în cuantumul legal, instanța va pune în vedere reclamanților să achite suma datorată în cuantumul legal. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.

Dintr-o altă perspectivă și raportat la motivele de apel, Curtea a reținut că prin sentința civilă nr. 431 din 10 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2013 prin intermediul căreia s-a soluționat regulatorul de competență și s-a stabilit competența în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, în analiza obiectului cererii introductive formulată de reclamanții apelanți, unite cu motivarea în fapt și în drept, s-a statuat că reclamanții solicită obligarea pârâților la executarea obligațiilor asumate prin contractele încheiate intre ei, scopul acțiunii fiind așa cum se indică în cererea de chemare în judecată, de a obține executarea acestor convenții.

De asemenea, tot în aceeași hotărâre, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a mai reținut că: „În realitate prin aceste petite reclamanții urmăresc pornind de la calificarea contractelor ca fiind contracte de asociere și antrepriză executarea în această manieră a convențiilor încheiate cu pârâții și obținerea scopului urmărit prin încheierea contactelor respective, și anume recunoașterea dreptului de proprietate pe apartamentele ce fac obiectul acestor convenții cu drept de superficie pe teren. În aceste condiții este evident că acțiunea de față este o acțiune în realizarea unor obligații contractuale”.

Curtea a reținut că aceste statuări își mențin valabilitatea și în ceea ce privește problema de drept a stabilirii taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar aferent soluționării cauzei.

Apelanții au recurs și la procedura de contestare a modalității de stabilire a taxei judiciare de timbru, aspect care s-a concretizat în cererea de reexaminare rezolvată de prima instanță în alt complet conform art. 18 din Legea nr. 146/1997.

Astfel, prin încheierea civilă din 14 ianuarie 2014 prin care s-a respins cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru care este identic și cu motivul de apel dedus judecății s-a statuat că prin cererea de chemare în judecată reclamanții urmăresc să-și înscrie în cartea funciară dreptul de superficie asupra apartamentelor care au format obiectul unor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu pârâții, acest drept fiind compus din dreptul de proprietate asupra construcției și din dreptul de folosință asupra terenului pe care sunt edificate aceste construcții. Astfel, cererile de chemare în judecată formulate de reclamanți au ca obiect un drept patrimonial evaluabil în bani, astfel încât în mod corect s-a procedat la stabilirea în sarcina acestuia a obligației de plată a unei taxe judiciare de timbru calculate în funcție de valoarea bunului. Prețul de vânzare al apartamentelor conform antecontractelor de vânzare-cumpărare este cuprins între valoarea de 50.000 RON și cea de 250.000 RON.

Reclamanții nu au formulat o cerere prin care să solicite pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, astfel că este fondată susținerea acestora că taxa judiciară de timbru nu trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 3

1

din Legea nr. 146/1997. Însă fiind în prezenta unei cereri evaluabile în bani prin care reclamanții urmăresc realizarea dreptului lor de superficie pretins a fi dobândit în temeiul unor antecontracte de vânzare cumpărare, în mod corect s-a procedat la calcularea unei taxe judiciare de timbru în temeiul art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 146/1997.

Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 146/1997 nu sunt incidente în cauză deoarece acestea au în vedere acțiunile și cererile prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938 și de Legea nr. 7/1996, altele decât cererile de efectuare a operațiunilor de publicitate, pentru care taxarea se face cu 8 RON. Acțiunea demarată de reclamanți nu are ca obiect realizarea unei operațiuni de carte funciară, ci valorificarea dreptului de superficie, iar operațiunile de carte funciară sunt subsecvente realizării acestui drept.

Curtea a reținut că, față de cele două hotărâri judecătorești incidente cauzei, respectiv sentința ce rezolvă regulatorul de competență și încheierea prin care s-a rezolvat cererea de reexaminare, taxa judiciară de timbru a fost corect stabilită de prima instanță în raport cu obiectul cererii, scopul și finalitatea urmărită de reclamanți prin demersul judiciar și dispozițiile legale pertinente incidente a fi aplicate în cauză.

Față de cele ce preced, cum reclamanții tind obținerea unei hotărâri judecătorești cu valoare de titlu executoriu de la instanță ce implică recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu în contradictoriu cu pârâții, Curtea a reținut că acțiunea promovată de reclamanți este evaluabilă în bani și sub aspectul taxei judiciare de timbru datorate ea se încadrează în art. 2 lit. e) din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 așa cum corect a stabilit prima instanță și s-a confirmat și pe parcursul litigiului ca efect al promovării cererii de reexaminare.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat apelanții să plătească în solidar intimaților DD. și EE. suma de 500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții-reclamanți B., C., E., D., F., R., G., H., Q., S., J., I., K., L., U., T., AA., BB., O., O., V., P., Z., Y., N., M., A., W., X. și recurenții-intervenienți în nume propriu HH., KK., JJ., MM., OO., LL., II., NN.

Recurenții invocă prin prisma art. 304 pct. 9 nelegalitatea deciziei atacate susținând că aceasta este nelegală în ceea ce privește soluționarea excepției netimbrării.

În dezvoltarea criticilor se arată că în mod eronat instanța de apel a interpretat cererile introductive ca fiind acțiuni prin care se tinde la obținerea unei hotărâri judecătorești cu valoare de titlu executoriu ce implică recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu. În realitate, cererile introductive au urmărit interpretarea contractului și executarea acestuia prin înscrierile în cartea funciară, prin urmare obiectul acțiunii introductive este, așadar, rectificarea de carte funciară, înscrieri care au fost alcătuite exclusiv pe baza declarațiilor intimaților, instanța de apel reținând în mod greșit că acțiunea este evaluabilă în bani.

Arată recurenții că cererea a fost corect timbrată pentru cererile, altele decât cererile de efectuare a operațiunilor de publicitate, pentru care taxa de timbru este de 8 RON, conform Decretului nr. 115/1938 și Legii nr. 7/1996. Se mai susține că taxele judiciare de timbru sunt stabilite de către legiuitor, prin urmare, atâta timp cât nu a fost solicitat explicit un transfer de proprietate, nu poate fi impusă o taxă excesivă care împiedică efectiv accesul la justiție al reclamanților.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Reclamanții au formulat o acțiune care a fost calificată de instanța de fond ca fiind acțiune în realizare, fiind stabilită taxa de timbru raportat la caracterul evaluabil al pretențiilor. Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru a fost formulată cerere de care a fost respinsă prin încheiere irevocabilă.

Recurenții au invocat nelegalitatea deciziei atacate sub aspectul soluționării excepției netimbrării criticând totodată calificarea dată de instanță acțiunii introductive.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Înalta Curte, reține că art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, în temeiul căruia a fost formulată cererea de reexaminare în fața instanței de fond, conferă părții în sarcina căreia s-a stabilit obligația de timbrare, o procedură clară, precisă și previzibilă de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Reexaminarea privește, potrivit textului legal menționat, „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru”, ca operațiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acțiunii sau a cererii deduse judecății în categoriile prevăzute de Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidențe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar în situația în care se stabilește că acțiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acțiunilor evaluabile în bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege asupra valorii obiectului cererii.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererea de reexaminare, care vizează „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru” în întregul său, se soluționează prin încheiere irevocabilă, ceea ce semnifică, în înțelesul art. 377 alin. (2) C. proc. civ., că, împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici odată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea irevocabilă pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului.

Față de aceste considerente, întrucât criticile formulate în recurs vizează aspecte intrate în puterea lucrului judecat prin încheierea irevocabilă dată în soluționarea cererii de reexaminare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți

B., C., E., D., F., R., G., H., Q., S., J., I., K., L., U., T., AA., BB., O., O.,

V.,

P., Z., Y., N., M., A., W., X. și de recurenții-intervenienți în nume propriu HH., KK., JJ., MM., OO., LL., II., NN., împotriva deciziei nr. 242 din 12 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 17 februarie 2015.