ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2014

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 386 din 31 ianuarie

2012 Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția prescripției cererii

reconvenționale, invocată de reclamanta-pârâtă reconvențională SC M.T. SRL, a

respins ca prescrisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă

reconvențională SC F.C. SA, în contradictoriu reclamanta-pârâtă reconvențională

SC M.T. SRL și a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională

SC M.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională SC F.C.

S.A. A fost obligată pârâta-reclamantă reconvențională SC F.C. SA la plata

către reclamanta-pârâtă reconvențională SC M.T. SRL a sumei de 326.967,96 RON,

reprezentând penalități de întârziere, și la plata sumei de 12.545,67 RON, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut, în esență, că între reclamanta SC M.T. SRL, în

calitate de vânzătoare, și pârâta SC F.C. S.A., în calitate de cumpărătoare, a

fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2008, care la art.

10.1 prevede că pentru întârzierile la plată sau livrare se datorează o

penalitate de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, la valoarea sumelor

neachitate la scadență, respectiv din valoarea mărfurilor nelivrate la termen,

prevăzându-se că totalul penalităților pentru întârziere la plată poate depăși

cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

A reținut prima

instanță, că în desfășurarea raporturilor contractuale, pârâta a achitat cu

întârziere sumele aferente facturilor emise de reclamantă, atrăgând astfel

incidența clauzei penale, inserată în contract.

Cu privire la

excepția neexecutării contractului, invocată de către pârâtă, tribunalul a

constatat că aceasta este neîntemeiată, motivat de faptul că din probele

administrate a rezultat că a fost vorba despre o întârziere de o zi la livrare,

întârziere care s-a reflectat corespunzător în termenul de plată a facturilor.

Totodată, prima

instanță a reținut că cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat

obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând contravaloare

daune, produse ca urmare a executării de către reclamantă cu întârziere,

respectiv a neexecutării de către aceasta a obligației de livrare a mărfurilor

asumate prin contract, a fost introdusă după împlinirea termenului general de

prescripție de 3 ani, întrucât obligația de livrare a mărfii ce revenea

reclamantei potrivit anexei nr. 1 la contract era scadentă la 20 mai 2008.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC F.C. SA, criticând-o ca fiind nelegală și

netemeinică.

Prin Decizia civilă

nr. 41/2013 din 11 martie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins apelul și a obligat pârâta la

plata către reclamantă a sumei de 5614,8 RON, cheltuieli de judecată,

reținându-se ca fiind temeinică și legală soluția primei instanțe pentru toate

argumentele prezentate pe larg mai sus.

Instanța de apel a

respins și criticile formulate referitor la modul în care instanța de fond a

rămas în pronunțare asupra cauzei apreciind că prin faptul că nu s-a dat curs

cererii pârâtei de redeschidere a dezbaterilor, nu se poate susține că i s-a

încălcat dreptul la apărare, instanța putând redeschide dezbaterile doar în

condițiile art. 151 C. proc. civ., dacă aprecia că sunt necesare noi lămuriri

ca urmare a concluziilor scrise depuse de părți.

Totodată, au fost

respinse criticile referitoare la cuantumul penalităților de întârziere,

motivat de faptul că art. 10.1 din contract prevede penalități de întârziere la

plată/livrare în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, cu posibilitatea

depășirii debitului asupra căruia sunt calculate, iar reclamanta a calculat,

într-adevăr, penalități de 0,5% pe zi de întârziere, ținând cont atât de acea

zi de întârziere față de data livrării stabilită prin contract, cât și de

plățile parțiale efectuate de pârâtă.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs pârâta SC F.C. SA invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că prin hotărârile pronunțate

în cauză au fost încălcate prevederile art. 969 C. civ.

Învederează că a fost

greșit apreciată înțelegerea părților și astfel, în mod nejustificat a fost

respinsă excepția neexecutării contractului, instanța de apel încălcându-i și

dreptul la apărare prin respingerea cererii în probațiune, cu privire la

efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, necesară în dovedirea

caracterului fondat al excepției de neexecutare a contractului.

Totodată, recurenta

arată că nici penalitățile de întârziere nu au fost calculate la nivelul

negociat în contract.

Înalta Curte, luând

în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1

din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 3 lit. e), art. 20 alin. (1) și (2)

din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în

cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată

ca netimbrată.

Potrivit dovezii

aflate la dosarul cauzei s-a pus în vedere recurentei că trebuie achitată taxei

judiciară de timbru în cuantum de 3694 RON și depus timbrul judiciar în valoare

de 5 RON.

Conform prevederilor

art. 39 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 aprobate

prin Ordinul nr. 760/1999 "dovada plății taxelor judiciare de timbru o

constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile

Casei de Economii și Consemnațiuni sau de trezoreriile statului sau, după caz,

copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata,

certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului."

Potrivit prevederilor

art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea

părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației

de timbrare până la termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 17

ianuarie 2014 și că în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca

obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35

alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună

anularea, ca netimbrat, a recursului pârâtei, care, în temeiul art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., va fi obligată la plata sumei de 5.565,37 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat

recursul declarat de pârâta SC F.C. SA Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile

nr. 41/2013 din 11 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pe pârâta SC

F.C. SA Cluj-Napoca să plătească reclamantei SC M.T. SRL suma de 5.565,37 RON,

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - NN