ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 386 din 31 ianuarie 2012 Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția prescripției cererii reconvenționale, invocată de reclamanta-pârâtă reconvențională SC M.T. SRL, a respins ca prescrisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională SC F.C. SA, în contradictoriu reclamanta-pârâtă reconvențională SC M.T. SRL și a admis cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională SC M.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională SC F.C. S.A. A fost obligată pârâta-reclamantă reconvențională SC F.C. SA la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională SC M.T. SRL a sumei de 326.967,96 RON, reprezentând penalități de întârziere, și la plata sumei de 12.545,67 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că între reclamanta SC M.T. SRL, în calitate de vânzătoare, și pârâta SC F.C. S.A., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2008, care la art. 10.1 prevede că pentru întârzierile la plată sau livrare se datorează o penalitate de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, la valoarea sumelor neachitate la scadență, respectiv din valoarea mărfurilor nelivrate la termen, prevăzându-se că totalul penalităților pentru întârziere la plată poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. A reținut prima instanță, că în desfășurarea raporturilor contractuale, pârâta a achitat cu întârziere sumele aferente facturilor emise de reclamantă, atrăgând astfel incidența clauzei penale, inserată în contract.

Cu privire la excepția neexecutării contractului, invocată de către pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată, motivat de faptul că din probele administrate a rezultat că a fost vorba despre o întârziere de o zi la livrare, întârziere care s-a reflectat corespunzător în termenul de plată a facturilor. Totodată, prima instanță a reținut că cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând contravaloare daune, produse ca urmare a executării de către reclamantă cu întârziere, respectiv a neexecutării de către aceasta a obligației de livrare a mărfurilor asumate prin contract, a fost introdusă după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani, întrucât obligația de livrare a mărfii ce revenea reclamantei potrivit anexei nr. 1 la contract era scadentă la 20 mai 2008. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC F.C.

SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Prin Decizia civilă nr. 41/2013 din 11 martie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5614,8 RON, cheltuieli de judecată, reținându-se ca fiind temeinică și legală soluția primei instanțe pentru toate argumentele prezentate pe larg mai sus. Instanța de apel a respins și criticile formulate referitor la modul în care instanța de fond a rămas în pronunțare asupra cauzei apreciind că prin faptul că nu s-a dat curs cererii pârâtei de redeschidere a dezbaterilor, nu se poate susține că i s-a încălcat dreptul la apărare, instanța putând redeschide dezbaterile doar în condițiile art. 151 C. proc.

civ., dacă aprecia că sunt necesare noi lămuriri ca urmare a concluziilor scrise depuse de părți. Totodată, au fost respinse criticile referitoare la cuantumul penalităților de întârziere, motivat de faptul că art. 10.1 din contract prevede penalități de întârziere la plată/livrare în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, cu posibilitatea depășirii debitului asupra căruia sunt calculate, iar reclamanta a calculat, într-adevăr, penalități de 0,5% pe zi de întârziere, ținând cont atât de acea zi de întârziere față de data livrării stabilită prin contract, cât și de plățile parțiale efectuate de pârâtă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SC F.C. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 punctul 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta a arătat că prin hotărârile pronunțate în cauză au fost încălcate prevederile art. 969 C. civ. Învederează că a fost greșit apreciată înțelegerea părților și astfel, în mod nejustificat a fost respinsă excepția neexecutării contractului, instanța de apel încălcându-i și dreptul la apărare prin respingerea cererii în probațiune, cu privire la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, necesară în dovedirea caracterului fondat al excepției de neexecutare a contractului. Totodată, recurenta arată că nici penalitățile de întârziere nu au fost calculate la nivelul negociat în contract. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 3 lit. e), art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată. Potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei s-a pus în vedere recurentei că trebuie achitată taxei judiciară de timbru în cuantum de 3694 RON și depus timbrul judiciar în valoare de 5 RON.

Conform prevederilor art. 39 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 aprobate prin Ordinul nr. 760/1999 "dovada plății taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar, eliberată de unitățile Casei de Economii și Consemnațiuni sau de trezoreriile statului sau, după caz, copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului." Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare până la termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 17 ianuarie 2014 și că în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului pârâtei, care, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată la plata sumei de 5.565,37 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC F.C. SA Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 41/2013 din 11 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Obligă pe pârâta SC F.C. SA Cluj-Napoca să plătească reclamantei SC M.T. SRL suma de 5.565,37 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2014. Procesat de GGC - NN